Translate

marți, 12 martie 2019

PRESURA CU CRESTET ALB, Emberiza leucocephala

PRESURA CU CRESTET ALB, Emberiza leucocephala



















       O aparitie foarte rara pe la noi, eu am vazut-o prima data la mijloc de februarie, in Dobrogea litorala. Identificarea este insa nesigura. Later edit: a doua observatie, o femela in dealurile din vestul Olteniei, intr-un stol mare de presuri galbene. O pasare fara niciun pigment galben, coloratia, foarte slaba de pe flancuri si piept (deloc pe abdomen) nefiind galbena ci o nuanta de cafeniu-piersica. Cel mai important, deloc pigment galben la marginile  remigelor primare, ci un alb pur. 
    E o pasare asiatica, cuibareste in  Siberia, si Asia centrala si de est - Mongolia, China, Kazakhstan, Afghanistan, nu neaparat in padurile de conifere, cum ar sugera denumirea ei in engleza, ci si in terenuri mai deschise, aflate insa in apropierea taigalei asiatice. Migreaza iarna spre sudul Asiei, si, uneori, o parte din acesti migratori se mai ratacesc si prin Europa. La noi apare destul de rar, pe liniile  importante de migratie, dar si in zonele bune de iernat unde se strang stoluri mari de presuri galbene, in principal.
      Nu am vazut si fotografiat foarte bine prima mea observatie de presura cu crestet alb, totusi este singura presura care prezinta aceasta particularitate, de a avea o dunga mediana alba pe cap, mai ales masculii in penaj nuptial. La femela aceasta dunga lipseste, iar la masculii de penaj de iarna este mai estompata. La mijloc de februrie, pe zapada si gheata inca, penajul presurii este de tranzitie, totusi dunga alba se observa clar.   Experienta mea de cautare a acestei specii arata insa exact asa, astept o intalnire mai sigura cu ea. Later edit: Aceasta intalnire s-a produs in sfarsitul lui ianuarie 2021, in dealurile dintre Dolj si Gorj, niste salbaticii splendide, folosite pe timp de iarna de o mare adunare de presuri, sticleti, florinti, cocosari dar si multi sorecari si ulii.  Terenuri mozaicate, corpuri de padure intercalate cu multe araturi. Aceste araturi interesau stolul mare de amestecatura, presuri galbene in principal, care uneori se mai odihneau  in tufisuri. Printre toate aceste presuri colorate am observat si una complet lipsita de pigmentul galben. Ar mai fi femele de presura galbena in primul an bine decolorate dar nu la iesirea spre primavara si nu cu marginile remigelor primare complet albe. In plus, orice vaga nuanta de colorit de pe piept si flancuri (deloc pe abdomen) nu bateau spre galben ci spre un cafeniu deschis cu nuante de piersica, adica exact nuantele presurii cu crestet alb. Posibil sa fi fost mai multe presuri cu crestet alb, poate si masculi, erau insa foarte dificil de observat si fotografiat, fiind puzderie de pasari. 








Pun pentru comparatie, un detaliu pentru marginea remigelor primare la exemplarul de femela de presura cu crestet alb si la cel mai decolorat exemplar de presura gakena din lot. Oricat de decolorata era aceasta femela de presura galbena, marginile penelor principale de la aripa erau galbene. Pozele nu contin nicio prelucrare, pentru a pastra cat mai bine nuanta reala care a fost imprimata fotografic.
 Detaliu aripa de presura galbena femela, primul an:

Detaliu de aripa de presura cu crestet alb, femela:







Primul exemplar, observat in Dobrogea, 2019:






      Foarte greu de gasit, tara este plina de presuri in miez de iarna, presuri galbene, presuri de stuf, presuri sure, si cateodata, in procent infinit de mic, presuri de tundra, presuri mici, presuri cu crestet alb. Dintre toate acestea, presura cu crestet alb este cea mai inrudita cu presura galbena, de care o diferentiaza insa caracteristica dungii albe mediane de pe cap precum si lipsa nuantei de galben. La masculi diferenta vizuala este foarte marcata, la femele mai putin. Aceste doua specii si hibridizeaza destul de des. Au fost observati multi indivizi hibrizi, cu caracteristici imprumutate si de la o specie si de la alta. La masculul in penaj nuptial predomina culoarea maron intens, la obraji, fruntea devine neagra, iar pata de alb devine din ce in ce mai vizibila.
       Locurile ei preferate de iernat sunt in India iar la cuibarire, un numar foarte mic de perechi trec granita intre Europa si Asia, pe linia muntilor Urali.
      Ciocul il are groscior, asemanator cu cel al presurii galbene, de culoare gri. Forma ciocului arata preferinta ei pentru seminte, desi in sezonul cresterii puilor, devine si insectivora. Se hraneste la sol sau in tufisurile mici, in arbusti - acolo si trebuie sa ne uitam dupa ea. Tot la sol sau in mici tufisuri si cuibareste, incepand cu luna mai, si uneori, are doua ponte pe an. Dar, cum spuneam, aceste cuibariri ale speciei au loc departe de Romania, in tot ce inseamna Asia, dincolo de Urali.
      

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu