RATA CU OCHI DE SOIM (2) - Aix sponsa
O VESTE FOARTE BUNA
In 29 martie am gasit o pereche cuibaritoare, mult asteptata si dorita de mine. Am facut fotografii si intentionez sa urmaresc evolutia. Pentru ca pasarile au foarte multi dusmani e cel mai bine ca locul de cuibarire sa ramana ascuns de ochii curiosilor. Pe de alta parte, recunosc si ca am un fel de superstitie in legatura cu venirea pe lume a unor puisori, prea multa anticipare si asteptare parca aduce ghinion. De aceea voi scrie toate detaliile si voi publica toate fotografiile abia dupa ce procesul de cuibarire si crestere a puilor se va fi incheiat. Pana atunci, le urez tot norocul din lume!...................
........................................................................................................
E deja mijloc de mai si bobocii de rata au plecat la adapost in stufarisuri mai ascunse. Foarte interesanta cuibarire a acestei rate de padure, specie nou venita pe un continent necunoscut ei, in conditii de captivitate, evadate initial, apoi poate la a doua, a treia generatie de libertate. Am o intelegere deosebita pentru aceste specii pioniere, exploratoare a unor conditii inedite si greu surmontabile, vanate nu numai cu armele clasice de vanatoare dar si cu ideologii nocive, luptandu-se cu false etichete de specie asa-zis invaziva, desi abia numara cateva exemplare, specie alogena, si tot felul de clasificari neavenite si pretexte de exterminari. Incet-incet, un mic grup de populatie s-a adaptat la noile teritorii si incepe sa se comporte ca in salbaticie. In iarna observam o pereche venita la iernat. In 29 -30 martie am urmarit o pereche la cuibarire.
Foarte interesanta cuibarirea, in mediul lor natural ratele de padure, numite si rate-cu -ochi-de -soim cuibaresc in scorburi. Aici scorbura a fost oferita de o constructie de beton parasita, ruinata, care oferea pe acoperisul ei o cavitate semi-deschisa, semi-acoperita in care rata mama a putut sa-si cloceasca ouale in liniste. La inaltime , dar aproape de apa, iesirea puilor s-a facut prin celebrele sarituri direct pe apa si in tufisurile moi de langa apa.
Ratele cu ochi de soim sunt foarte bune zburatoare, nu a fost nicio problema sa caute aceste locuri favorabile de cuibarit la inaltime. Complet izolata de lumea oamenilor si totusi in prezenta ei apropiata, astfel incat aceasta prezenta sa devina un fel de gardian contra altor pradatori si mai redutabili, perechea de rate cu ochi de soim si-a ales locul de cuibarit cu deosebita grija si inteligenta. Cautarea a durat circa o saptamana, zboruri matinale ale perechii, inspectari facute de rata femela, dar si garda foarte stransa si precauta a masculului.
Pana la sfarsitul lunii martie locul a fost definitivat si rata mama a devenit nevazuta in cavitatea betonata, pazita sau nu de mascul. Momentele in care masculul era prezent langa femela au fost foarte scurte si doar la inceput, apoi s-a retras pentru a nu deconspira cuibul. Uneori se pitea si el in cavitate dar de cele mai multe ori isi lua zborul intr-o anumita directie, petrecandu-si timpul ascuns.
Pe la sfarsitul lui aprilie l-am mai fotografiat in apropierea cuibului, pe apa, semn ca bobocii mai aveau putin pana sa iasa.
Am fotografiat cat am putut de aproape picioarele ratelor, pentru a vedea daca au inele.
Nu aveau inele, fapt care ma face sa cred ca nu sunt rate nascute in captivitate, sunt rate provenite din populatie deja libera. Ma bucur mult pentru succesul lor, incep sa se adapteze, sa redevina rate libere si salbatice in adevaratul sens al cuvantului, capabile de cautarea perechii, de cuibarire si crestere a bobocilor, de cautare a locurilor de iernare potrivite.
........................................................................................................
E deja mijloc de mai si bobocii de rata au plecat la adapost in stufarisuri mai ascunse. Foarte interesanta cuibarire a acestei rate de padure, specie nou venita pe un continent necunoscut ei, in conditii de captivitate, evadate initial, apoi poate la a doua, a treia generatie de libertate. Am o intelegere deosebita pentru aceste specii pioniere, exploratoare a unor conditii inedite si greu surmontabile, vanate nu numai cu armele clasice de vanatoare dar si cu ideologii nocive, luptandu-se cu false etichete de specie asa-zis invaziva, desi abia numara cateva exemplare, specie alogena, si tot felul de clasificari neavenite si pretexte de exterminari. Incet-incet, un mic grup de populatie s-a adaptat la noile teritorii si incepe sa se comporte ca in salbaticie. In iarna observam o pereche venita la iernat. In 29 -30 martie am urmarit o pereche la cuibarire.
Foarte interesanta cuibarirea, in mediul lor natural ratele de padure, numite si rate-cu -ochi-de -soim cuibaresc in scorburi. Aici scorbura a fost oferita de o constructie de beton parasita, ruinata, care oferea pe acoperisul ei o cavitate semi-deschisa, semi-acoperita in care rata mama a putut sa-si cloceasca ouale in liniste. La inaltime , dar aproape de apa, iesirea puilor s-a facut prin celebrele sarituri direct pe apa si in tufisurile moi de langa apa.
Ratele cu ochi de soim sunt foarte bune zburatoare, nu a fost nicio problema sa caute aceste locuri favorabile de cuibarit la inaltime. Complet izolata de lumea oamenilor si totusi in prezenta ei apropiata, astfel incat aceasta prezenta sa devina un fel de gardian contra altor pradatori si mai redutabili, perechea de rate cu ochi de soim si-a ales locul de cuibarit cu deosebita grija si inteligenta. Cautarea a durat circa o saptamana, zboruri matinale ale perechii, inspectari facute de rata femela, dar si garda foarte stransa si precauta a masculului.
Pana la sfarsitul lunii martie locul a fost definitivat si rata mama a devenit nevazuta in cavitatea betonata, pazita sau nu de mascul. Momentele in care masculul era prezent langa femela au fost foarte scurte si doar la inceput, apoi s-a retras pentru a nu deconspira cuibul. Uneori se pitea si el in cavitate dar de cele mai multe ori isi lua zborul intr-o anumita directie, petrecandu-si timpul ascuns.
Pe la sfarsitul lui aprilie l-am mai fotografiat in apropierea cuibului, pe apa, semn ca bobocii mai aveau putin pana sa iasa.
Am fotografiat cat am putut de aproape picioarele ratelor, pentru a vedea daca au inele.
Nu aveau inele, fapt care ma face sa cred ca nu sunt rate nascute in captivitate, sunt rate provenite din populatie deja libera. Ma bucur mult pentru succesul lor, incep sa se adapteze, sa redevina rate libere si salbatice in adevaratul sens al cuvantului, capabile de cautarea perechii, de cuibarire si crestere a bobocilor, de cautare a locurilor de iernare potrivite.