MUGURAR (3), Juvenili, Pyrrhula pyrrhula
24 septembrie 2023, am auzit fluieratul melodios al mugurarului in gradina, pentru prima data in acest nou sezon rece.
Mugurarii sunt oaspeti de iarna obisnuiti la mine in gradina insa sosirea lor are loc an de an ceva mai tarziu. In acest sfarsit de septembrie un juvenil singuratic s-a grabit sa coboare din padurile de molid unde a vazut in primavara pentru prima data lumina zilei. Vremea e calda inca, chiar de vara as putea spune, cel mai probabil tinerelul a coborat devreme spre copaceii incarcati cu fructe de la poalele muntelui.
Un astfel de copacel, sau mai multi, l-au atras si la mine in gradina. E vorba de un arbust de crusin, incarcat cu fructisoare negre, pe care l-a vizitat cca 3 zile, pana a mancat tot ce se putea manca din el. Nu va inchipuiti cantitati foarte mari, ca la pomii fructiferi. Dar cate o bobita de aici, una de acolo, si iar de la capat pe alte crengute subtirele si unduioase, faceau deliciul mugurarului, de dimineata pana seara, in reprize.
Am vazut sus la munte, in padurea de brazi, juvenili proaspat zburati din cuib, cu penajul portocaliu, la fel si pe crestet, cu greu si cu atentie il deosebeai de botgros, de exemplu, cu care semana mult mai mult decat cu parintii sai. I-am vazut iarna in penajul lor rosu aprins, masculii, cu spate gri sau bej-portocaliu femelele si crestet negru.
Acum, in septembrie, era undeva pe la mijlocul drumului. Semanand leit cu femelele, as crede totusi ca era un mascul, cu penajul in formare. Bejul incepea sa fie tot mai inchis, foarte posibil sa vireze spre rosu in curand, iar spatele incepea sa aiba si pene gri. E posibil sa fie si o femela tanara. La varsta aceasta intermediara e inca imposibil de zis, iar puii au penajul mai apropiat de cel al femelelor, minus crestetul negru.
Acest penaj de pe crestet era in formare, o penisoara neagra, una portocalie, era foarte satirat pe capison.
La varsta lui stia sa fluiere totusi, scurt si concis, dar stia. Acest fluierat il va ajuta in curand sa isi gaseasca tovarasie mai mare de petrecut iarna. deocamdata era foarte multumit singurel cu pomisorii ui de crusin , nu dorea sa ii imparta cu nimeni. Doar cateva pitulici sosisera cu el, pierdute insa printre crengile de paducei, stejari si pruni. Acolo fluturi deoseiti de padure isi depuneau ouale pentru iarna si zburau maruntel printre frunze. Micul mugurar era cel mai turpes in aceasta lume de fluturasi, pitulici, frunze si bobite de toamna.
