CHIRA DE MARE, Thalasseus (Sterna) sandvicensis
Cateva perechi chiar si cuibaresc la noi, putine insa. Locuri de cuibarire propice gasesc doar in zona Deltei si zona lagunara Razelm- Sinoe. Ceva mai multe apar in perioada de pasaj si de iernare, atunci pot fi zarite si in alte locuri de popas decat cele dobrogene.
Eu le-am zarit la mare, zburand deasupra valurilor marine dar si ale lacului Techirghiol, cu apele lui sarate.
Numele latinesc oscileaza intre forma ei specifica de chira, si de randunica, cu coada infurcata si aripi lungi si ascutite, si mediul ei natural, cel al valurilor inspumate si rascolitoare de vietati ale marii.
De marime mare pentru o chira, se apropiau in lungime de silueta pescarusilor mari ai Marii Negre, pescarusul pontic si cel cu picioare galbene. Aceasta era insa doar o impresie in zbor datorita aripilor lungi, in realitate sunt de marimea pescarusilor razatori.
Totusi se diferentiau net de acestia printr-o silueta subtire, fina, zvelta. Lumina solara le subtia si mai mult, in albul lor ireal si diafan, asemanator cu cel al iolelor purtate de valuri.
Totul pare prelung in forma chirelor de mare - aripile, lungi si ascutite, albe cu putin negru la varfuri ; ciocul , negru si putin indoit de varf in jos, varf de culoare galbena ;corpul prelung, creasta neagra pe cap care in sezonul nuptial se prelungeste ca o coama curgatoare sau erecta. La juvenili si la pasarile in penaj de iarna calota nu e in totalitate neagra, fruntea si crestetul raman albe, doar spre ceafa se pateaza un pic in gri din ce in ce mai inchis. Zona ochilor ramane insa intotdeauna colorata in negru, se vede in zbor ca o dunga de rimel intens.
Coada nu este insa foarte alungita, e mai curand scurta in raport cu corpul si bifurcata. Pe spate are culoarea gri-argintie insa coada ramane alba. Aceste culori o ajuta foarte mult in vanatoarea ei din inaltul cerului, sclipirile combinate ale soarelui cu apa o fac pierduta vederii.
Coada nu este insa foarte alungita, e mai curand scurta in raport cu corpul si bifurcata. Pe spate are culoarea gri-argintie insa coada ramane alba. Aceste culori o ajuta foarte mult in vanatoarea ei din inaltul cerului, sclipirile combinate ale soarelui cu apa o fac pierduta vederii.
Nu am reusit inca sa le gasesc intr-un moment de odihna. Am vazut-o, le-am vazut, doar la zeci de metri inaltime, scrutand apa sau patruland departarile acvatice. Pe langa silueta ei deosebita, chira de mare iti mai atrage atentia si prin tipetele ei neobosite, imi pare o pasare foarte galagioasa. In pasaj fiind, probabil aveau multe lucruri de comunicat, de localizat, de coordonat intre ele.
Viata lor e grea si solicita mult inteligenta si cooperarea. Pandesc neincetat zbaterile pestilor marini pe care ii prind cu precizie uluitoare. De cuibarit cuibaresc in colonii unde puterea de aparare sta in numar si in legaturile ce se creeaza intre ele, in ingrijirea, hranirea si protectia puilor.
In zona de est a Europei zona de cuibarire e concentrata mai ales in Rusia, iar in zona de vest in Olanda si Marea Britanie. Cuibaresc pe diverse limbi si insule de nisip, bine protejate de ape dar si ferite de inundari. Cuibul este direct pe sol, ouale sunt ascutite si impestritate cu negru, imitand pietrele, prundisul. Scoate doar unul pana la trei pui, hrana din pescuit este destul de greu de obtinut. Juvenilii seamana cu chirele de mare in penaj de iarna, cu fruntea si crestetul alb, dar au varful cozii tivit cu negru.
Chirele de mare sunt pasari foarte elegante in aparitie, contraste fine de alb si negru cu un varf galben la cioc ca o adevarata tusa de cochetarie, dar poate si de diferentiere fata de restul chirelor care deseori jongleaza cu nuante de rosu aprins la cioc sau picioare. Chirele de mare au picioarele colorate in negru, si ca orice chira, destul de scurte, fiind folosite mult mai putin decat aripile.