Translate

sâmbătă, 25 februarie 2017

PRESURA DE MUNTE, Emberiza cia


PRESURA DE MUNTE, Emberiza cia





Presura de munte, Emberiza cia













































































































      La noi i se spune presura de munte. Si este adevarat, caci in tara noastra se intalneste in zona de munte. Dar nu peste tot la munte, daca o cauti prin paduri de brad, prin poieni cu iarba cruda nu o vei gasi. In engleza i se spune presura de stanca. Deja devine interesant, indepartam mai mult de jumatate din posibilul ei areal de munte si ramanem doar cu versantii stancosi. Inca suntem in faza de cautare a acului in carul cu fan si aproape ca nevazuta ar ramane, daca nu ar interveni si o alta caracteristica a ei, caracteristica cuprinsa in numele ei stiintific, "cia", venind din limba italiana si referindu-se la ciripitul ei specific. In franceza i se spune "Bruant fou", si mergand pe linia aceasta a jocului de cuvinte, abia acum ti se maresc sansele sa dai de ea, intrucat ciripeste "nebuneste" astfel ca oricat de inchise ti-ar fi caile vederii, iti ramane auzul drept mijloc de descoperire. Posibil ca numele francez sa vina si de la aspectul ei de arlechin, cu trei benzi bine marcate pe cap, dar acest penaj ramane atat de invizibil in mediul ei natural incat e mai curand inselator decat ajutator. Eu am gasit aceasta specie de presura prima data la munte- da, ca in limba romana, pe un versant stancos - da, ca in limba engleza si ciripind din toate puterile, deja pe mai multe glascioare. Erau patru presuri. Partea si mai"nebuneasca" este ca aceste glasuri au o astfel de sonoritate incat e greu sa le localizezi, sunt si cristaline, si patrunzatoare, si subtiri, si precipitate, se aud pe dimensiuni neasteptate, par sa vina de sus, dar ele vin de jos, par sa vina din stanga si ele vin din dreapta. Tot ochii iti trebuie, fortati la maxim, sa caute o pasaruica mititica portocalie pe o stanca uriasa de granit portocaliu, imbracata in tufe si ierburi si mii de crengute in aceleasi culori brune, galbene, portocalii sterse si arse de brume.



 Ca sa faca cautarea si mai grea, presura de munte e o pasare ce vietuieste si isi cauta mancarea mai mult la sol, iar atunci cand se odihneste pe tufele scunde, o face mai mult la baza, bine ascunsa.
Desi cautam in mod special presura de munte, pot sa spun ca langa stanca cea de granit portocaliu m-am oprit din intamplare. Vreme de iarna, stiam ca pot cobori pe stanci insorite la iernat, dar atatea si atatea stanci cautate imi dadusera rezultat negativ incat am lasat totul la mila hazardului. De data aceasta stanca portocalie a ciripit pe cateva glasuri necunoscute, dintr-un puzzle alambicat si destramat, de tufisuri si ierburi uscate. Din miscarea pasarilor pe o tufa am reusit sa le localizez, pareau mai multe, pana la urma pe fotografii am reusit sa numar patru, pareau doua perechi. Dupa vreo doua trei secunde de odihna sau de regrupare pe tufa scunda, fiecare a plecat pe cate un fagas sapat in stanca, cautandu-si hrana pe peretele de piatra inclinata, plin de mii de frunze vestede si crengute si iarba incalcita. Nu era o stanca moarta, de piatra alba care sa o expuna pe presura ca pe o bijuterie, dimpotriva, era o stanca colorata identic cu presura, tonuri de portocaliu si dungi maronii de la crengi uscate. Greu, foarte greu de observat. 



       Din cauza acestor cerinte destul de particulare nu e o presura foarte raspandita. Probabil ca acolo unde mediul este propice nu intarzie sa "colonizeze" locul dar conditiile cerute sunt atat de complicate incat reduc mult arealul. Sa fie doar munte si doar stanca alba obisnuita calcaroasa de munte, nu este nici pe departe de ajuns. 
      Masculul are un penaj mai eclatant, culoarea abdomenului este mai portocalie, capul are trei dungi contrastante, negre, bine trasate.




























     Femela este mai stearsa si capul si spatele il are mai striat, in dungi fine, de camuflaj. 
















     Si mai striat si mult mai putin colorat este juvenilul. 
     Presura de munte si cuibareste in muntii nostri, si tot aici si ierneaza, doar ca iarna prefera stancile mai adapostite si expuse sud-vestic. Cuibaritul incepe prin aprilie, depune in general 4-5 oua intr-un cuib bine mascat in crapatura de stanca. Ambii parinti au grija de pui, ii hranesc des, cu multe insecte si mai ales cu multe omizi. Vara si primavara sunt insectivore, mai ales puii dar si adultii, toamna si iarna trec pe seminte de plante dar si diverse resturi, oua, larve, insecte hibernante, pe care le gasesc intr-o continua cautare, mai ales pe sol.





























      O explicatie etimologica a denumirii frantuzesti de "fou", adica nebun, a gasit o posibila origine a acestei denumiri in pozitia "nebunului" la jocul de sah, adica foarte aproape de rege, de om. Se pare ca aceasta pasare nu s-ar teme de apropierea omului si ar sta"nebuneste" de aproape de acesta. Mie mi se pare o legenda si atat, presurile observate de mine erau foarte prudente si tematoare si nicidecum nu ma lasau sa ma apropii. La cea mai mica miscare spre ele schimbau locul, se dadeau cativa metri mai departe. M-am multumit cu ce am putut face de la distanta, prin hatisul de crengute, nu as fi vrut sa le sperii de la stanca lor preferata, atat de potrivita lor in culoare si atat de darnica in hrana, judecand dupa agitatia preocupata a pasarelelor brun-portocalii, printre frunze moarte brun-portocalii.


5 iunie 2020, familie cu pui zburati din cuib










































ianuarie 2021, Defileul Dunarii



martie 2021, pereche in m.tii Parang.







































































27 martie 2021























9 iulie 2021





23 octombrie 2022































3 ian. 2023





13 martie 2023






















16 aprilie 2023






























































21 aprilie 2023

















12 mai 2023












3 iunie 2023





















22 iulie 2023



24 noiembrie 2023