CODOBATURA ORIENTALA, Motacilla tschutschensis
In trecutul nu foarte indepartat era considerata o subspecie dintre multele subspecii ale codobaturii galbene. Intre timp, studiile genetice complexe au facut ca ea sa fie desprinsa din specia Motacilla flava si sa devina o alta specie de sine-statatoare. Din acest motiv am preferat sa ii spun codobatura orientala, in loc de codobatura galbena orientala, pentru a nu se intelege ca inca mai este o subspecie a codobaturii galbene. Asa cum deocamdata, in mod eronat dupa parerea mea, nu s-a indraznit sa se desprinda ca specie Codobatura cu cap negru, fiind inca numita codobatura galbena cu cap negru, subspecie de Motacilla flava. La Motacilla tschutschensis aceasta desprindere a avut loc inca de acum douazeci de ani si denumirea ei in limba romana ar trebui sa reflecte aceasta desprindere. Seamana foarte mult cu codobatura galbena la infatisare insa este o specie cu alt habitat, alt areal , alt comportament, alta fenologie. Apare la noi foarte tarziu in toamna-iarna si in migratia ei spre sud poate ajunge si la noi in zonele de lunca cel mai probabil. M-am mirat sa vad in cultura de grau, dar foarte aproape de lacul Bistret, o pasare ce parea o codobatura galbena, insa cu doua luni intarziere fata de ultimele date de migratie de toamna ale acestei specii, la inceput de iarna. Cea din grau era singura dar pe malul apei , amestecata printre codobaturi albe, vreo doua-trei codobaturi albe, se mai afla un exemplar interesant.
Prima pasare observata a fost cea din cultura de grau, la doi pasi de apa. La prima vedere, mai de departe, am crezut ca e o fasa de lunca. Cu codobatura de munte nu m-am gandit sa o confund pentru ca era ascunsa si cauta hrana in cultura de grau, nu pe malul apei. De aceea m-am gandit prima data ca e o fasa de lunca. Din cauza siluetei si amestecului de tonuri de gri si de verde oliv. La celalalt exemplar, identificat pe malul lacului, o zona partial nisipoasa, partial mlastinoasa, se vedea si o stralucire galbena pe partea ventrala. Desigur, marind imaginile mi-am dat seama dintr-o privire ca nu poate fi vorba de o fasa de lunca si ca sunt codobaturi.
Se cheama orientala, sau estica, pentru ca arealul ei este in rasaritul continentului asiatic, in rasaritul Siberiei. Cel putin cele care mai apar si la noi, pentru ca specia mai cuibareste si in Alaska, vazuta insa ca o prelungire a spatiului siberian, si nu ca o parte a continentului nord-american unde nu mai apare. Este migratoare, zona ei predilecta de migratie este sudul Asiei insa in zborurile ei mai ajunge si in zona de vest a Asiei si de est a Europei. Sunt rare, dar nu inexistente, si aparitii ale ei in zona occidentala sau nordica a Europei. Caracteristic, pe langa infatisare, este aceasta perioada tardiva de aparitie, sfarsit de noiembrie sau inceput de decembrie.
In arealul ei de cuibarire, traieste in acelasi tip de habitat in care le-am vazut si la iernare, in pajisti in imediata apropiere a apelor.
Numele ei de specie , destul de greoi de scris si pronuntat - tschutschensis - vine de la peninsula Ciukotka din Siberia orientala, in apropiere de Marea Ciukotsk. Asta e cea mai mare frumusete la pasarile migratoare, te obliga sa deschizi hartile, sa cunosti si sa citesti despre locuri noi, indepartate, exotice, pe care nu se stie daca le vei vedea cu ochii vreodata in viata - mai curand, nu. Si pentru ele, prezenta lor in Romania, in Europa in general, este o aventura geografica, drumul comun de migrare al speciei fiind spre China, spre sud-estul Asiei, Indonezia, Australia. Multe ajung insa si spre Marea Caspica si mai rar, spre Marea Neagra, spre Marea Nordului. Asa se intampla la pasarile calatoare, incearca in toate zarile sa isi gaseasca zone convenabile, chiar daca foarte rar, si mai mult obligate de imprejurari, ies din rutina.
In perioada de cuibarire, penajul mascului devine de un galben stralucitor, pastrand insa crestetul si fata gri si cele doua dungi albe la ochi si obraz. Femelele au un penaj mai palid, la fel si pasarile tinere. De fapt sunt cateva subspecii la codobatura orientala, si coloratura penajului difera usor de la o subspecie la alta, de exemplu exista si cu spate verde, si cu spate gri, cu crestet verde sau cu crestet gri, si cu dungi albe pe fata, si fara dungi deloc, dar si cu dungi galbene. Eu m-am referit insa doar la subspecia careia par sa apartina pasarile vazute de mine (Motacilla tschutschensis tschutschensis). Crestetul si ceafa gri, la fel si tartita este gri, exista diferenta de culoare intre spatele usor oliv si tartita gri (la exemplarul din cutura de grau)Mai exista si subspeciile M. taivana (cu crestet verde), M. macronyx (manciuriana) cu crestet gri-inchis si spate gri, etc.
Cuibareste la sol, in pajistile din apropierea apelor, dar nu orice pajisti, ci pajisti arctice, in zona de tundra.
