PESCARUS ASIATIC - Larus ichthyaetus
O zi frumoasa de iulie, dar cam sinistra. In primele ore ale diminetii marea isi ceruse jertfa si o primise. Doi copii dorisera sa se joace cu valurile marii. Valurile insa nu aveau chef de joaca, ci de moarte. Un om din multime s-a aruncat in apa sa negocieze viata sa contra vietii celor doi copii. Imprudentii s-au salvat, salvatorul a murit.
Oricat de tragic, episodul efemer nu lasase nicio urma pe plaja. Valuri, nisip, spuma marii, apus de soare. Aceleasi ca in fiecare zi.
Si totusi, ca un simbol al sufletului trecut in nefiinta, un naufragiat inaripat ca un inger se zbatea la caderea serii in spiralele albe de spuma. Un pescarus ciudat, pe jumatate inecat, zbatandu-se cu ultimele puteri sa se mentina la suprafata apei.
Am pus aparatul la ochi doar pentru a putea apropia silueta indepartata si necunoscuta pentru a o identifica. Intr-o secunda un val urias s-a incolacit in aer, s-a rasucit de cateva ori si a aruncat cu putere pe plaja naufragiatul, mai mult mort decat viu.
Odata ajuns pe plaja avea o infatisare atat de neobisnuita si ravasita incat am uitat sa-i mai fac vreo fotografie. Drama pescarusului ratacit parea ca vrea sa fie stearsa din orice amintire. M-am apropiat de pasarea nemaivazuta si m-am asigurat ca traieste. Nu avea aripi sau picioare frante, parea doar complet epuizata, aruncata din partea celalalta a Marii Negre de furtuna neiertatoare atat cu oamenii, cat si cu pasarile.
Cum era seara nici o raza de soare nu mai cadea pe tarm pentru a usca penele bietului pescarus. Urma o noapte de frig, de zacut in letargie. As fi vrut sa-l prind, sa-i sterg aripile, dar groaza de oameni ii dadea inca putere sa fuga sau sa zboare. M-am gandit ca cel mai bine e sa-l las in pace linistit sa petreaca noaptea in locul unde il adusesera valurile. Noapte ce urma sa-i aduca vindecare sau un alt fel de izbavire. Furtuna ii adusese pe plaja un numar mare de fapturi neajutorate ca si el, smulse din culcusul lor linistit si azvarlite cu viata sau fara viata la voia intamplarii. Crabi, scoici, meduze de ape reci sau meduze noi, de ape mediterane, peste toate urma sa treaca o noapte grea si decisiva.
I-am aruncat pescarusului o ultima privire, un cap mai aspru taiat decat al pescarusilor nostri, cu un cioc mai ciudat parca, cu aparenta mai sobra datorita varfului negru inchis. Pe cap o calota de culoare inchisa, o ceafa complet alba. Culorile nu aveau delimitarile clare din penajul de adult, cred ca era un juvenil in primii ani de maturizare.Coada alba cu margine neagra. Nu prea am avut tragere de inima sa-i observ la rece intreaga infatisare, epuizarea si drama din ochii lui erau mult mai impresionante.
Si acesti pescarusi traiesc la tarmul Marii Negre insa in capatul opus, cel dinspre Asia si Caucaz. Oare acest nefericit traversase adus de vant si valuri intreaga latime uriasa a Marii? Fie si daca venea adus din Crimeea, distanta si durata tragediei tot uriasa ramanea.
Pescarusii asiatici sunt se pare in restrangere de areal. Pescarusii pontici sunt mai puternici, mai vigurosi, mai adaptati si ii imping pe ceilalti mai mult sau mai putin spre stepele Asiei. Cuibaresc pe acele campuri intinse, in mlastini si in locuri largi si nestrabatute.
La noi se intalnesc cand si cand, contrar vointei lor se pare. Rupti de patria lor, de stolurile, de viata lor obisnuita printre semenii lor, acesti rataciti nu reusesc sa intemeieze colonii pe tarmul vestic al Pontului Euxin. Raman departe, la granita mai mult imaginara dintre Europa si Asia.