STARC DE CIREADA, Bubulcus ibis
Vacanta de Paste in Dobrogea. Zilele sunt atat de putine incat nu stiu cum sa mi le mai dramuiesc ca sa reusesc sa vad tot ce mi-am propus.
Ca de obicei, aprilie langa tarmul marii nu e foarte binevoitor. Apa marii e foarte rece, un bloc urias ca de gheata care tine racoare, umiditate si mult vant in jurul sau.
Se anunta o zi de ploaie grea, ploaie venita dinspre Mediterana ce ineaca sudul tarii in cod rosu de inundatii. Cu inima indoita plec in excursie gandindu-ma si rasucindu-ma daca "sa stric" sau nu vizita in acea zona pe o zi asa de ploioasa.
N-am de ales insa, vacanta se apropie de sfarsit. Ploaie, ploaie si iar ploaie, curg suvoaie mari din ceruri iar noroiul argilos se lipeste de incaltari in talpi groase de lut intarit. Ma plimb prin salbaticie pentru prima data cu umbrela, nu pot sa fac nici un pas in afara masinii fara umbrela. Lentila aparatului se abureste permanent, sar stropi, nu stiu cu ce s-o mai sterg, nu stiu cu ce mana sau cu ce cot indoit sa mai tin umbrela, totul e ud si batut de vant.
Uda de ploaie si sfichiuita de rafale e si privelistea minunata a douazeci de starci galbeni, mohorati si resemnati. Nu am mai vazut niciodata atatia starci galbeni la un loc. Vreau neparat sa-i fotografiez, cel putin o poza - doua de grup, daca nu vreo 20 individuale. Brusc, uit de toti starcii galbeni si nu-mi vine sa cred ochilor. Ceea ce credeam ca sunt doua egrete mici indepartate se dovedesc a fi starci de cireada. Nu , nu ma insel...Au o frumoasa coama blonda pe cap, au sclipiri de portocaliu pe piept. Sunt frumosii si rarii starci de cireada africani, rataciti pe continentul nostru din ce in ce mai mult in ultimii ani.
Ploua, e nor gros, e gri, e frig, e continent european, dar starcii acestia par a fi adus caldura, frumusetea si exotismul tinuturilor africane. Par a fi adus soarele in pletele lor galbene, in penajul alb intretesut pe alocuri cu nuanta aceea de roz-galben-portocaliu intalnita si in penajul de nunta al pelicanilor calatori.
Starcii de cireada sunt o pasare tropicala in expansiune spre Nord. La noi nu numai ca au ajuns in hoinareala lor dar exista si cateva perechi clocitoare. Au fost semnalate cateva cazuri in Delta Dunarii. Fenomenul expansiunii lor e in plina desfasurare. Nu stim inca daca va lua amploare si se va definitiva sau daca se vor retrage.
Un fenomen asemanator, dar mult mai sporadic, s-a petrecut pe la inceputul secolului trecut cand au fost semnalate la noi cateva aparitii de flamingo in Delta. Alt simbol si mesager al soarelui Sudului. Dupa o perioada de entuziasm in care se parea ca flamingo se va aseza mai statornic si ne va vizita mai regulat, au disparut brusc.Au trecut de-atunci decenii intregi fara sa mai existe semnalari certe si semnificative de flamingo in Romania.
Deocamdata starcul de cireada e asezat destul de statornic si numeros in sudul Europei. Pe la noi prezenta lui pare a fi semnalata in fiecare an, inclusiv la cuibarire. Pare o cucerire de spatiu mult mai solida decat fantomatica aparitie a pasarii flamingo.
In Africa starcii de cireada sunt pasari destul de raspandite. Sunt chiar un simbol, un brand al imaginilor de safari, de vizite in rezervatiile naturale ale Africii in care starcii acestia albi apar ca insotitori permanenti ai cirezilor de vite, ai turmelor de antilope, elefanti, girafe, bivoli africani. Se hranesc cu nenumaratele insecte care isi fac traiul pe langa aceste animale salbatice sau domestice mari.
Citesc la noi cu mirare unele articole dorit ecologiste care cer scoaterea , interzicerea vitelor si turmelor de oi in zonele cu biodiversitate crescuta, fara sa-si dea seama ca unul din factorii care au dus la acea diversitate a fost si prezenta rumegatoarelor mari si mici in acele preerii, campuri, islazuri, umede sau nu. Motivatia ar fi un anumit deranj la cuiburi. Sansa ca o vita sa calce un pui de pasare salbatica e la fel ca sansa de a ne cadea un meteorit sau o caramida, sau o bucata de stanca in cap, pe cand roiurile de insecte, multimea de viermi si nevertebrate ce insotesc pamantul framantat si balegarit de rumegatoare sau alte animale mari domestice sunt baza vietii pentru foarte, foarte multe specii de pasari. Fara aceste activitati taranesti traditionale care introduc in ecosisteme mamiferele mari si mici, in special rumegatoarele, biodiversitatea ar fi mult afectata.
Reglajele naturii sunt atat de fine si complexe incat trebuie gandit de o suta de ori cand se iau masuri de protectie . Sa intrebam nagatii, pupezele, maracinarii, muscarii, pietrarii , egretele, berzele si acum si starcii de cireada daca le convine sa le scoatem din peisaj vacile, caii, oile care le framanta pamantul , il fac reavan si accesibil cu copitele lor si le aduc mii si mii de insecte in solul balegarit. Noi nu mai avem turme de animale salbatice mari care sa asigure in mod natural, ca in timpurile primordiale, aceasta componenta de baza a campiei, dar mai avem norocul unor comunitati ce inca duc o viata grea si de sacrificiu in jurul unor metode arhaice de agricultura si crestere a animalelor. O mare parte a biodiversitatii din tara noastra se datoreaza si acestui profil taranesc traditional pe care il are la noi zona rurala. Orice interventie in acest stil de viata si organizare a pamantului trebuie facuta nu numai cu bune intentii dar si fara nicun fel de graba si superficialitate in gandire.
Am vazut starcii de cireada pe un teren agricol inundat de ploile acestea mari de aprilie. Cred ca erau o pereche ce probabil va ramane la noi pentru cuibarire. Sper ca in urmatorii ani aceste terenuri agricole sau de pasune sa primeasca din ce in ce mai multi astfel de "controlori" simpatici ai populatiilor de insecte. In Africa relatia construita in mii si mii de ani cu vitele si alte mamifere ierbivore e mult mai stransa, acolo starcii de cireada nu doar colinda pasunile vitelor ci chiar culeg de pe spatele acestora capuse si pureci si alte insecte, un model natural de convietuire reciproc avantajoasa absolut minunat.
15 iunie 2017, 11 starci de cireada in sudul Munteniei. intr-un loc unde starcul pare sa-si urmeze cu exactitate numele, un loc plin de cirezi de vite. Nu multe mai sunt azi pasunile unde vitele sa mai fie in numar mare, ca pe vremuri. Acele cateva locuri se animeaza cu fauna din cea mai diversa, pasarile fiind pe primul loc in cautarea abundentei de insecte din locurile pascute si ingrasate de vite. Pasare aflata in expansiune limitata, cauta locurile care sa corespunda cerintelor sale. Zonele umede, cu pajisti umede alaturi de apa propriu-zisa - acesta este tipul de habitat cautat de starcii de cireada. Posibil sa si cuibareasca, la un loc cu starcii galbeni, cei de noapte si egretele, mari si mici. Acestea erau pasarile vazute pe aceeasi pasune cu starcii de cireada. Cei din urma stateau mereu grupati cei de neamul lor, ceilalti, mai mult sau mai putin, Ascunsi prin ierburile destul de inalte, starcii de cireada isi inaltau din cand in cand capetele albe incoronate cu portocaliu si ciocurile galbene, La un moment dat s-au ridicat in zbor si am putut numara 11 indivizi. Toti pareau adulti, mai ales la acea data destul de timpurie de calendar.
1 decembrie 2019, inca o veste buna in traseul ascendent al acestei specii frumoase. 8 exemplare vioaie si bine hranite, in Lunca Dunarii, nu se puteau hotari sa ne paraseasca tara, mai zaboveau prin iarba inca verde, crutata de o toamna excesiv de calda. Din nou un peisaj cu multe animale domestice, de data aceasta cai si oi, pasune verde cu un fluturas galben-portocaliu indraznind sa fluture de cateva ori din aripi sub soarele cu dinti de decembrie. Cu mult spor, cei 8 starci de cireada, stand destul de apropiati, prindeau din iarba anumite vietati ingropate superficial, destul de mari, vizibile, pe care nu le-am putut insa identifica. Penajul estompat, ca de iarna, cu putin roz pe crestet - pareau si multi tineri, socotindu-i astfel pe cei carora le lipsea barbita, smocul de pene de sub cioc, de la gusa.
2021, inceput de ianuarie, pe o vreme inca blanda, Oltenia
1 aprilie 2021
4 sept.2021, in judetul Valcea, pe Olt
20 martie 2022
Inceput de iarna, 2022, 5 exemplare, probabil ramase sa ierneze la noi.