Translate

duminică, 31 mai 2026

PRIMAVARA PASARILOR CALATOARE - 2026 (partea a sasea)












          Initial, credeam ca ma voi opri din descrierea caruselului migratiei de primavara pe data de 15 mai. Dar prea multe specii importante si-au facut aparitia in masa abia dupa mijlocul lunii mai asa ca voi descrie acum si etapa 15 mai -31 mai, obervata de mine in zonele de lunca si deal ale Olteniei.
    Imediat dupa mijlocul lui mai , pe 17 mai, am observat primul exemplar de sfrancioc cu frunte neagra. Inainte de aceasta data, desi am vizitat multe dintre locurile preferate de specie, nu mi s-a aratat niciunul. Cum spuneam, primul exemplar observat a fost in lunca Dunarii, intr-o padure de salcami.



 

Pana spre sfarsitul lunii, am inceput sa observ sfranciocii cu frunte neagra si in alte zone, de deal sau de campie inalta. 







Acestea si sunt zonele lor preferate, pe masura ce relieful se inalta spre Podisul Getic propriu zis, aparitia lui devine foarte rara. 
     Cea mai frumoasa sosire in masa mi-au oferit-o ciovlicile ruginii. E adevarat, e posibil sa fi sosit cateva si inainte de mijlocul lunii mai, dar sosirea lor in masa s-a produs in a doua jumatate a lunii mai Nu sunt multe locuri in Oltenia cu ciovlici ruginii. Pe masura ce ajungi in Muntenia si mai ales in Dobrogea, specia devine din ce in ce mai prezenta si mai comuna.In Oltenia ramane o raritate, chiar si in locurile consacarate cuibaresc cateva perechi doar . Acum am vazut un stol frumusel, de cca 20 de exemplare, foarte active, foarte vioaie. Se vedea din comportament ca sunt in primele zile ale sosirii lor, inca e prematur sa spun ca toate vor cuibari in zona. Exista si posibilitatea sa plece spre est, unde este arealul lor de cuibarire obisnuit. 








    Alta sosire observata de mine dupa 15 mai este cea a fugaciului pitic.






 La pasarile de tarm s-a pastrat pana la sfarsit senzatia de gol, de pustietate. Locuri consacrate, altadata bogate in limicole, nu au furnizat nicio aparitie, iar alte locuri, cele mai mari dealtfel, locurile de top, au furnizat doar limitat pasaj de limicole. Am observat si spre sfarsitul lunii mai doi prundarasi gulerati mari, doi fugaci mici, stand impreuna cu fugaciul pitic.










 In total, in intregul pasaj de primavara am observat sase prundarasi gulerati mari, fata de numai doi prundarasi gulerati mici, o premiera. Specia comuna si foarte raspandita, si cuibaritoare la noi, este guleratul mic, dar anul acesta a fost penurie in zona la aceasta specie. 
       Intr-o zona cu foarte multi piciorongi teritoriali - cca 20 sau poate chiar mai multi - am vazut stand impreuna cu ei si un sitar de mal. Am vazut sitar de mal si pe o balta mica in apropiere, posibil acelasi exemplar. Este ori o aparitie tarzie a unui exemplar ratacit ori partener intr-o pereche cuibaritoare la noi? Sitarul de mal nu cuibareste in mod obisnuit la noi dar au existat semnele unor cuibariri sporadice in zona. Deocamdata nu am dovezi concludente ca sa ma pot pronunta in vreun fel. 











      Tot in aceasta zona aleasa de piciorongi ca un cartier preferat am vazut si o femela de rata sulitar, un mascul de rata lingurar, specii care nu cuibaresc la noi si care ar trebui sa fie doar de pasaj.







 Mai era si un mascul de rata caraitoare. Teoretic, rata caraitoare cuibareste la noi dar eu nu am vazut pana acum pereche cu boboci.










    O alta prezenta mult asteptata de mine, care a sosit abia in a doua jumatate a lunii mai, este presura cu cap negru. Le-am auzit pentru prima data cantand in locurile stiute abia in a doua saptamana din interval. Intr-o zi de cautare insa s-a pus ploaia care a tinut toata ziua si pasarile au stat ascunse. In alta zi dedicata lor a fost cod galben de vant si pasarile preferau sa stea ascunse spre sol si sa cante din frunzisul compact al culturilor de rapita, de grau sau floarea soarelui. Am avut noroc insa de un mascul frumos de presura cu cap negru care a iesit cateva secunde la marginea lanului de floarea soarelui si abia l-am putut fotografia in miscare si acoperit de frunzele ravasite de vantul puternic. Mi s-au parut aceste presuri cu cap negru mai putine decat in alti ani, dar poate fi si o impresie subiectiva din cauza conditiilor de vreme din timpul observarii zonelor lor preferate. 













Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu