FLUTURII DE SMARALD, Callophrys rubi
Nu credeam ca o sa fac o postare distincta pentru o specie de fluturi insa observarea naturii aduce necontenite surprize. Asa cum fluturii Callophrys rubi m-au surprins intr-o dimineata de iunie prin miile lor de smaralde imprastiate pe varfuri de munte asa imi surprind si eu propriul meu blog dedicat pasarilor cu o postare speciala pentru o lepidoptera. Am doua capitole dedicate deja fluturilor dar paginile lor sunt prea neincapatoare pentru asa o pleiada de fluturi minunati. Puzderie cat stelele pe cerul noptii, asa au explodat dintr-o data si acesti fluturi in verde smarald, sclipind indraznet pe fundalul in toate nuantele de verde ale unei pajisti alpine.
Sa nu va luati dupa denumirea inventata de mine sub emotia momentului. Nu stiu care e numele popular al acestei specii si nici nu mai vreau sa il aflu. Imi place prea mult aceasta denumire spontana si o consider singura care se potriveste. Mii de smaralde imprastiate in iarba, in roua, pe mugurii de brad, pe florile de afin, merisor si coacaze de munte, pe toporasi si galbenele.
Nu era un fluture banal pentru mine. Era un fluture buclucas, pe care nu il aveam inca in colectia de specii fotografiate. Il vazusem doar de cateva ori, la campie si in padurea de salcam, dar cate un singur exemplar si atat de vioi incat niciodata nu se dadea prins in fotografii.
De aceea nu mica mi-a fost bucuria cand l-am zarit stand cumintel pe o piatra a unui drum de creasta.
Parea ca e amortit de frigul muntelui si voia neaparat sa isi incarce cu energie de la soare micutul trupusor. L-am fotografiat cu multa constiinciozitate, dar de la distanta, de frica sa nu il sperii. Mi-am continuat apoi drumul spre alt loc fantastic, tinutul de basm al caprelor negre si cararea mi-a inceput a fi asternuta cu aceste margele de verde sclipitor, verde impetuos. Adevarata surpriza a fost insa atunci cand mi-am ridicat ochii de la pietre. De fapt, placerea cea mai mare a acestor fluturasi verzi era sa stea cu zecile pe plante, tot verzi ca si ei. Cel mai frumos sclipeau in soare pe crengile molizilor pitici rataciti in pajistea alpina. Cateva zeci la un bradui, alte cateva zeci pe o tufa, alte zeci si sute pe iarba, toate pe distante foarte lungi, in mod sigur se strangeau in total mii si mii de fluturi.
Numarul cel mai mare era pe pajistea propriu zisa, mai ales ca nu pareau foarte pretentiosi. Stateau pe floricele, stateau pe frunze, pe tulpini, iesisera doar sa se incalzeasca la soare probabil. Nu pareau sa se hraneasca intens, se multumeau sa existe si sa impodobeasca lumea cu frumusetea lor.
Nu am mai vazut, nu am mai citit, nu am mai gasit nimic scris despre o astfel de puzderie de fluturi, apreciez ca erau cateva mii. Am citit ca ar iesi doua generatii pe an, unele in colonii, probabil ca am avut norocul sa gasesc o astfel de zona-colonie pentru specie. Cum informatiile mele despre insecte sunt destul de partiale si fara detalii nu ma voi lansa in speculatii despre aceasta prezenta extrem de numeroasa, cat de comuna sau de neobisnuita este ea. Incerc doar sa o descriu, mai ales prin imagini, dar si acestea reprezinta doar un mic fragment din tabloul general. Inedit si impresionat tablou. Frumusete si abundenta.
