PRIMAVARA PASARILOR, 2023 (3)
ECHINOCTIU
Echinoctiul de primavara nu e doar o simpla data in calendar, inseamna un complex intreg de factori care schimba balanta in organismul pasarilor si in comportamentul lor. Ziua devine egala cu noaptea, lumina solara devine din ce in ce mai puternica si aceasta crestere induce schimbari hormonale majore, toate speciile de pasari intra in ceea ce numim perioada nuptiala. Cele care au venit la iernat in tinuturile noastre simt din ce in ce mai puternic impulsul de a zbura spre nord, putine exemplare dintre acesti oaspeti de iarna ii mai gasim dupa data de 21 martie.
Migratoarele noastre incep sa soseasca in numar mai mare si mai multe specii, pasajele sunt mai numeroase. Cuibarirea sedentarelor, mai timpurie decat cea a pasarilor care ierneaza departe, spre sud, se inteteste in multe aspecte ale ei.
Gastele de vara, desi nu foarte strans legate de iernarea la noi, se vad acum aproape exclusiv in perechi, nu mai stau in stoluri. De multe ori se vad doar gascanii stand de santinela pe langa stuful in care poti banui closca pe oua.
Rar mai vezi lebede de vara altfel decat in perechi si ridicarea cuiburilor prin stufarisurile baltilor a inceput. Daca intr-adevar mai vezi grupuri mai mari de lebede, aceia sunt toti imaturi, care nu au atins inca varsta de reproducere. Cel mai adesea sunt puii de anul trecut ai perechii ocupate acum cu cuibarul.
Pe langa lumina zilei, egala acum cu cea a noptii, 12 ore, si temperatura diurna e hotarat mai ridicata, soarele straluceste mai mult, mai puternic, inducand veselia si neastamparul cantecelor de nunta, concerte mereu in crescendo.
Nu degeaba simbolul primaverii si al aparitiei noilor generatii il reprezinta barza alba. Perioada echinoctiului de primavara, vazuta nu doar ca pragul unei singure zile ci ca o perioada de cca 10-14 zile in jurul datei de 21 martie, este timpul de asteptare nerabdatoare si timpul sosirii acestor pasari mari, frumoase si netematoare de oameni.
E simbolul unei primaveri abia in mugur, inca tainuita. Abia acum, din punct de vedere astronomic, e pragul dintre iarna si noul anotimp. De aceea nu e deloc neobisnuit sa inregistrezi prima barza pe o vreme rece, zburlita de vant, obosita de miile de kilometri strabatuti in cateva zile, si totusi multumita foarte ca si-a regasit cuibul. Pentru al catelea an consecutiv va depune oua si va creste pui perechea al carei sot a si aparut in data de 18 martie, undeva in Mehedinti pe malul stang al Dunarii?
Nu putem sa stim, nu se poate citi varsta berzelor in infatisarea lor. Se poate citi insa pe inele, prima barza vazuta de mine pe anul 2023 a fost o barza inelata, poposita undeva in zona submontana a Olteniei, impreuna cu o alta barza, poate perechea ei. In data de 14 martie am vazut in apropiere de Sacelu, Gorj , o barza cu un inel verde la picior, pe care scria Z1831 si un inel metalic pe care era stantat Poland. Intr-adevar, raportand datele in Polonia am primit raspunsul de la centrala ornitologica din Gdansk si toata informatia disponibila despre respectiva barza. Are varsta destul de onorabila de 12 ani, a fost inelata ca pui in cuib in 24 iunie 2011, la 842 km distanta nord-vest fata de locul regasirii, intr-o localitate numita Odolanow, langa orasul Ostrow Wielkopolski.
Multe sunt sosirile emblematice pentru aceasta perioada a echinoctiului. Toate fac parte din ceea ce se cheama sosiri timpurii, specii rezistente, cu adaptari si la perioada de tranzitie de la rece la cald, perioada foarte saraca sau chiar lipsita de insecte.
Ratele salbatice migratoare se inscriu in aceasta categorie. Majoritatea ratelor salbatice sunt sedentare, sau chiar nordice, de clima rece, exista insa si cateva care migreaza la sud, si anume rata caraitoare si rata rosie. Ambele specii vin masiv in aceasta perioada, la inceput vezi cate un exemplar, doua, dar in preajma datei de 18 martie erau deja palcuri mai mari si mai dese. Totusi, majoritari erau masculii, uneori grupurile erau alcatuite numai din masculi, doar sporadic vedeai cate o pereche.
Femelele prezente erau intotdeauna cu perechea ratoi langa ele. La multe specii masculii sunt cei care sosesc primii. Nu numai ca sunt mai rezistenti si au mai putin de pierdut ca specie in caz ca intalnesc mari dificultati in ceea ce priveste vremea, dar au si multe treburi preliminarii in vederea cuibaririi, cum ar fi alegerea viitorului teritoriu necesar femelei si puilor.
Continua pasajul limicolelor cu specii noi, scoicarul, fluierarul cu picioare rosii, fluierarul de mlastina, fluierarul de munte, sitarul de mal, fluierarul negru, fluierarul cu picioare verzi, becatine.
Apar primele exemplare, inca nu sunt peste tot dar tendinta devine crescatoare.
Cei mai mititei, prundarasii gulerati mici se pierd printre alte limicole mai inalte. Pana la sosirea fugacilor, mai tarzie, ei sunt micutii tarmurilor, abia ii poti zari printre pietricelele de rau, uneori mai mari decat ei.
Dintre pasarile de tarm cuibaritoare s-au intors ciocintorsii si piciorongii, in numere mici la inceput si apoi din ce in ce mai mari.
Acum, la echinoctiu, se potenteaza pasajul culicilor mari, inceput deja din a doua saptamana din martie, probabil cu exemplarele care au iernat in zona. Acum insa stolurile devin mai mari, desi prin unele locuri preferate de ei abia daca vezi cate un exemplar solitar. Culicii mari merg si cu stolul, de cele mai multe ori, dar nu e neobisnuit sa ii vezi si singuratici, la fel ca batausii.
Dintre pasarile care au iernat in zona as aminti egreta mare si pelicanul cret. Exemplarele de egreta mare s-au imputinat mult fata de iarna si de acum au obrazul verde si picioarele rosiatice.
Pelicanii creti adulti au zburat demult spre locurile lor de cuibarire din Delta, aici in Oltenia, la Dunare a ramas insa un numar oarecare de pelicani creti tineri, am numarat in data de 18 martie 10 exemplare, intr-un punct din Mehedinti. Raspandirea pelicanului cret a urcat destul de mult pe Dunare, au multe locuri de iernare sau de stationare pentru tineret din ce in ce mai in amonte, pana la Cazanele Dunarii, in mai multe puncte prielnice.
Zonele de lunci din preajma apelor au primit influxuri noi de specii de pasari, majoritatea de pasaj. Chiar si pupezele, care vor ramane sa cuibareasca in acest gen de habitat au acum un pasaj cu cate 4-5 exemplare in cate un punct, odihnindu-se, hranindu-se si trecand apoi spre diversele lor locuri unde vor cuibari.
E vremea faselor insa, trec in numar mare fasele de lunca.Acestea nu vor cuibari la noi, trec spre nord.
Trec si fase de munte, trec treptat spre zona lor alpina inalta unde staruie inca zapezi foarte mari.
Foarte putine codobaturi galbene sosite, abia am vazut una, si aceea alungata de o codobatura alba, aceasta specie fiind deocamdata stapana locului.
Prin alte locuri a sosit sporadic si cate o barza neagra, eu nu am intalnit deocamdata niciun exemplar.
Prima sosita dintre silvii este in fiecare an silvia cu cap negru. Cateva exemplare, nu multe si intotdeauna masculi, ajung la noi in tara la vremea echinoctiului. Nu pierd vremea in pasaje gregare, se duc singuratici direct pe la locurile de cuibarire, asteptand sa vina mai tarziu multimea speciei, alti masculi, probabil mai tineri si femelele.
Dintre oaspetii care vor cuibari la nord de Romania se mai vad, in pasajul de rate, cateva specii, dar putine exemplare, rate fluieratoare, rate sulitar, rata mica si rata lingurar.
In cateva locuri se pot vedea si califari albi.
Presura sura este in foarte mare parte asezata la viitorul loc de cuibarit si canta. Se mai pot vedea insa si stoluri, probabil de femele, care se vor repartiza acum fiecare la locul si barbatusul ei.
