CIOCANITOARE NEAGRA, Dryocopus martius
Ciocanitoarea neagra este cea mai mare dintre speciile de ciocanitori de la noi din tara, dealtfel si din Europa. Mie imi pare a fi si rara, o aparitie deosebita.
Primele mele intalniri cu ciocanitoarea neagra au fost in cele mai adanci paduri de munte. Cu mare surprindere am vazut-o apoi si in paduri din Lunca Dunarii, in paduri de dealuri joase. E drept, pe timp de iarna. Imi vine greu sa o asociez cu aceste paduri blande si insorite de la campie. Pentru mine ea era strict legata de imaginea padurii intunecoase de brad al carui intuneric il sporea cu penele ei negre si il brazda fulgerator cu rosul aprins al capului. Mai era legata de padurile cu fagi inalti pana la cer, din varful carora striga cu un glas unic si patrunzator. In jur erau munti, salbaticie, nici tipenie de om, doar fosnete suspecte de vant si strecurari de umbre nedeslusite.
Pe hartile de raspandire a speciei ciocanitoarea neagra este trecuta asa cum am perceput-o eu, doar in lantul carpatic. Se pare insa ca pe partea de est a tarii e in cucerire de noi si statornice teritorii. De fapt, daca gaseste arbori suficient de batrani si vajnici se pare ca se acomodeaza si la alte tipuri de microclimat. S-ar putea sa fie intr-adevar in raspandire a arealului ei, mai ales spre est. Sa speram ca populatia ei este in plina vigoare si va ocupa si va gasi spatiu vital in cat mai multe paduri, fara sa interfereze negativ cu celelalte feluri de ciocanitori.
De mancat mananca tot felul de gandaci si insecte de pe scoarta copacilor. Am citit ca ar manca cu mare placere si furnici, cautand prin musuroaiele acestora. Ca e special echipata contra piscaturilor atacurilor de furnici. Ca are limba astfel alcatuita incat nimeni nu scapa cautarilor ei prin scoarta copacilor. Ca bea apa din ploaia adunata in aceste crapaturi. Asta deoarece putini se pot lauda ca au vazut ciocanitoare neagra mergand pe jos prin iarba, cum face cea verde , de exemplu. E adevarat ca nici varietatile pestrite nu le-am vazut mai deloc prin iarba.
Deci mediul ciocanitorii negre este aproape in exclusivitate trunchiul copacilor, de la inaltimi mai mici pana la varful din nori al brazilor si fagilor de munte.Banuiesc insa ca pentru atacul asupra musuroaielor de furnici mai coboara si la sol.
Ciocul ei este foarte puternic si scorburile pentru cuib sunt mai mari si mai adanci decat ale celorlalte ciocanitori. Si ea este o pasare net mai mare decat orice alt fel de ciocanitoare, se vede aproape dubla ca marime. Cuibul si-l face devreme, in aprilie deja are pui. In general cuiburile, scorburile cioplite de ea sunt la foarte mare inaltime, peste 10 m daca copacii ii permit.
Exista o diferenta intre mascul si femela. Ambii au penele de un negru lucios si elegant, asortat cu rosu stralucitor insa masculul e mai bine dotat la partea de rosu, are tot capul de un rosu intens in timp ce femela are doar o portiune mai stearsa la ceafa.
Este o pasare sedentara, insa hoinaresc destul de mult in cautarea hranei si a unor noi teritorii. Iarna raman in padurile noastre, putand cobori la orice fel de altitudine, acolo unde gaseste copaci si hrana.
3 ianuarie 2018, sunet
3 ianuarie 2018, sunet
decembrie 2019, in padure de salcam din Lunca Dunarii, Oltenia. Zi cu ceata densa.
Ultimele zile de februarie, cuib- scorbura, scos in cateva zile, arinii de la capatul terenului propriu, pe mal de parau.