Translate

Se afișează postările cu eticheta athene noctua. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta athene noctua. Afișați toate postările

marți, 20 mai 2014

CUCUVEA, Athene noctua



































       Simbolul zeitei grecesti a intelepciunii, simbolul zeitei Atena. Unde puteam sa vad cel mai bine aceasta pasare cu nume predestinat Athene noctua decat intre ruinele unei cetati antice de la Marea Neagra?







     Zeite si istorie antica in Dobrogea, la Pontul Euxin , unde pietrele vorbesc parca in versurile poetului latin exilat pe numele lui Ovidiu si spun povestea unor neamuri adaugate in colbul tarmului dar si prezente in sangele si memoria noastra. 
"Cartea aceasta pe care o citesti iti soseste din tara unde Danubiul cel lat apele-si varsa in Pont. 
Sunt si pe-aicea orase grecesti - nici nu-ti vine a crede - si pe-aici au venit din Milet stramutati colonistii, care au intemeiat case grecesti printre geti.
Coasta aceasta, macar ca intre geti si greci e impartita insa de getii rebeli, icoana lui Marte, pare sa tina cel mai mult.
Nu e nici unul din ei sa nu poarte in spate o tolba, Arc si sageti ce la varf unse-s cu fiere de serpi......"







     Vorbeste de veninul serpilor Ovidiu, de amarul pelinului, plangand dupa patria pierduta. Patria, tara parintilor, tara in care orice spirit sensibil isi creeaza legaturi afective care nu pot fi rupte decat prin sfasiere de suflet. Dobrogea lui Ovidiu e batuta de crivat si vanturi nemiloase, e coplesita de mirosul amar al pelinului si de veninul serpilor imprumutat de fiinte si mai puternice decat reptilele, oamenii razboinici.








 Pana la urma Ovidiu si-a acceptat soarta, s-a resemnat si s-a adaptat locului, a impartasit lacrimi cu "neimblanzitii geti", neimblanziti prin puterea armelor dar sensibili la puterea artei si a cuvantului, si a cules admiratie citind versuri chiar si in limba geta. Nefiind trimise la adapostul Romei acele versuri getice au ramas imprastiate de vanturile istoriei ca si tarana tuturor umbrelor acelor vremuri. 




 Au ramas doar pietrele, temelia cetatilor, au ramas serpii, au ramas cateva petece de pelin indulcit de stralucirea stanjeneilor galbeni si mov si au ramas peste toate ochii mari si ganditori ai pasarii de pe umarul zeitei Atena.






















     Nu-i pasa ei aici de superstitiile mai recente care ii atribuie o simbolistica urata de piaza-rea, de prevestitoare de moarte si urgii. Aici ea e simbolul intelepciunii, al cunoasterii, si mai presus de toate, e ea insasi, o pasare de noapte care nu se sfieste sa iasa nici ziua, inconjurata fiind de atata abundenta de rozatoare, soparle si serpisori.
      





       E o rapitoare de noapte destul de mica, o mare parte din prada ei este alcatuita din insecte, rame, broaste, soparle mici. Mananca si foarte multe rozatoare si traieste deseori si in localitati, in mediul antropic. Doua lucruri diferite o atrag acolo, rozatoarele care se strang pe langa recoltele oamenilor dar si oportunitatile de cuibarire. Habitatul ei natural este stancaria si ca multe pasari cu acest tip de habitat a gasit in cladirile omului nise asemanatoare cu ce stia ea din mosi stramosi. Constructile umane le foloseste si ca loc de cuibarire dar si ca loc de panda.











       Desi e o pasare foarte folositoare nu e foarte indragita astfel incat sa fie primita cu bratele deschise precum randunica, barza, porumbelul. De aceea isi alege pentru cuibarire poduri de case vechi, parasite, turnuri paraginite, ruine sau uneori scorburi facute de ciocanitori. Cred ca aceasta asociere cu ruine, cu locuri peste care trecerea timpului a lovit nemilos, i-a adus si faima de nenoroc, oamenii care i-au auzit cantecul pe casa lor s-au temut sa nu se transforme si viata lor vesela si infloritoare intr-o ruina mancata de nefiinta. Oricat de pitoresti si frumoase ar fi ruinele ne trece totusi un fior gandindu-ne la umbrele fiintelor ce au trecut pe -acolo si inevitabil la moartea lor. 
 Superstitiile legate de cantecul pasarilor vin din vremuri imemoriale, fiind consemnate in literatura antica, atat cea greaca, cat mai ales cea romana, si au legatura cu opozitia noapte-zi, rasarit si apus de soare, aparitia pasarilor rapitoare de zi fiind de bun augur, iar cea a rapitoarelor de noapte de rau augur, insa niciodata atat de simplu, pentru ca era nevoie de interpretarea celor numiti augurii, un fel de preoti specializati in interpretarea cantecului pasarilor. Superstitia referitoare la cantecul pasarii de rau augur se refera nu numai la cucuvea dar si la alte pasari de noapte care nu apar la "priveghiurile cu lumina aprinsa". Oamenilor, fiindu-le frica de intuneric, de noapte, iubind soarele, in general au impartit duhurile malefice ca venind de sub mantia noptii, par pe cele de bun augur mesageri solari, de lumina. Ornitomantia, ghicitul in semne aduse de pasari a devenit o adevarata cultura religioasa in imperiul roman, cu mii de texte referitoare la interpretarile augurilor, si cu o intreaga terminologie lasata mostenire si azi, de exemplu, "auspiciu", care inseamna literalmente "bird-watcher", "inaugurare", rau si bun augur.....practic in Roma antica nu se facea nicio actiune importanta fara a citi inainte "semnele pasarilor".




         Dincolo de aceste senzatii pe deplin subiective pe care le va fi avut omul in raport de cucuvea ramane realitatea ei de pasare ca oricare alta, cu specificul ei de hrana, de habitat, de cuibarire. 





      Chiar daca nu avem ocazia s-o vedem foarte des pe timp de zi, strigatul ei pe timp de noapte e destul de cunoscut . In ultimul timp a aparut si in oras, am auzit-o anul trecut chiar printre blocuri. Se manifesta vocal destul de des mai ales primavara si vara devreme, si tot atunci tinde sa aiba si activitate diurna mai proununtata. E adevarat ca nu e un cantec vesel, ci unul melancolic, un strigat cu o sonoritate stranie dar nici pe departe atat de lugubru ca strigatele scoase de buha.  






       Are circa 2-4 pui si clocitul oualor dureaza destul de mult, cca o luna. Inca o luna mai dureaza pana sa zboare puii din cuib. 
       Cucuveaua este si ea o pasare a sudului mediteranean al Europei insa raspandirea ei a cuprins de mult timp intregul continent, doar extremitatile nordice ramanand neocupate, parti din Scandinavia si Irlanda. In Anglia de exemplu a patruns abia in sec. 19. In tarile din jumatatea sudica insa, cum e si tara noastra, prezenta ei este comuna si foarte veche.







          Intr-o zi frumoasa de decembrie, la rasaritul soarelui, o cucuvea dormita pe hornul unei case parasite.















11.09.2016, pe langa lacul Bistret




25.12.2016, pe langa Dragasani









septembrie 2017

















3 iulie 2018, 4 pui proaspat zburati din cuib, cu parintii lor



oct.2018




dec. 2018




ian.2020








13 aprilie 2021



26 martie 2022





28 decembrie 2022


















22 ianuaroe 2024