SORECAR INCALTAT, Buteo lagopus

SORECAR INCALTAT, Buteo lagopus

       Nu e o specie atat de rara iarna, se pare, doar ca zonele ei favorite sunt altele decat cele pe care le strabat eu, in mod obisnuit. Oricate ierni la rand l-am cautat in Oltenia, se implinea suta de sorecari comuni si tot nu aparea niciunul incaltat. Ca sa vorbim statistic, sanse de sub 1% in Oltenia. Si totusi exista, apar si in coltul sud-vestic al tarii doar ca mai rar. Zonele lor favorite sunt pe culoarele de migratie sau in zonele deschise calatoarelor dinspre nord, cum ar fi Ardealul, nordul Moldovei, zone care nu au spre miazanoapte bariera de munti inalti si pietrosi cum sunt Meridionalii ce fac un zid la nordul  si nord-vestul Olteniei. Ca sa nu mai lungesc vorba, voi spune ca primul exemplar de sorecar incaltat l-am vazut abia la finalul sezonului rece, in Dobrogea, zona favorita de "du-te vino" a celor mai multe specii de inaripate. In primele zile de aprilie se pregatea probabil de plecare, de cuibarit nu cuibareste la noi.
       Seamana foarte mult cu sorecarul comun, totusi are cateva deosebiri destul de clare. In primul rand are o coada alba cu dunga neagra la capat. Este de talie mare, pot fi si sorecarii comuni de o asemenea marime dar acestia sunt de obicei mai mici. Din acest punct de vedere, sorecarul incaltat trebuie diferentiat mai ales de sorecarul mare, cu atat mai mult cu cat are un aspect general deschis la culoare. Sorecarul mare este insa blond-roscat, culori calde, stralucitoare, in timp ce sorecarul incaltat este un "blond" argintiu, mai exact partea superioara este maroniu deschis, cu tonuri de alb-rece, alb-gri. Abdomenul in schimb, este inchis la culoare, mai ales la pasarile tinere care apar in Romania. Ca si la sorecarul mare, are negru pe partea inferioara a aripii doar la incheietura. 
     Pe mine m-a luat prin surprindere, nu ma asteptam sa-l vad si sa-l fotografiez, a zburat rapid dintr-o vaioaga adanca, si s-a indepartat cat a putut de repede.

        Tinutul era pietros, podis pietros, cu vai si ascunzisuri, cu foarte multi popandai, dar si ciocarlii care se inaltau in zbor pe cerul strabatut de sorecar. Banuiesc ca abundenta de popandai si soareci il tinea acolo la inceput de aprilie. Nu era o prezenta neobisnuita, la inceput de aprilie se mai aflau inca multe pasari nordice in Dobrogea, inclusiv cufundari polari. In timpul iernii am vazut ca sunt multi sorecari incaltati care aleg sa ierneze in Dobrogea si Baragan, in partea de est a tarii, in general. 
      Zonele unde cuibareste, zonele de unde provine acest vizitator de iarna, sunt zonele Scandinaviei sau ale Rusiei. Specia  de sorecar incaltat este raspandita peste tot in nordul Eurasiei si al Americii de Nord insa acele pasari au alte zone preferate de iernat si hoinarire.
    In zonele de cuibarire se hranesc cu soareci de camp si lemingi, in special, dar mai vaneaza si pasari, insecte mari sau alte oportunitati. Iarna, la noi, din octombrie pana in aprilie, face acelasi lucru, inlocuind lemingii cu popandaii.
     Aceleasi preferinte le pastreaza si pentru habitat, tundra arctica pe timpul cuibaririi este schimbata cu dealurile joase si campiile din diferite tari europene mai sudice. Vaneaza in teren deschis, e mult mai putin legat de padure decat sorecarul comun care se tine de paduri mai ales pentru cuibarire. Sorecarul incaltat prefera stancariile pentru cuibarit.
      Decembrie 2018, alta observatie, alt exemplar, de data aceasta mai cooperant. L-am surprins cand tocmai vanase un sobolan de camp, pe zapada, sau de sub zapada si il manca. apoi s-a asezat pe un loc favorit de supraveghere a terenului.

februarie 2019, un sorecar incaltat vanand la punct fix, cu batai de aripi asemenea vanturelului, mod de zbor si vanatoare specific sorecarului incaltat.

ianuarie 2021

dec.2022, Dobrogea