Translate

vineri, 1 decembrie 2017

FLUTURASUL DE STANCA, Tichodroma muraria

FLUTURASUL DE STANCA, Tichodroma muraria


















      In sfarsit am reusit sa gasesc fluturasul pe stancile de calcar ale Olteniei. Fara sa spun ca as fi organizat adevarate expeditii in cautarea lui, intotdeauna m-am uitat dupa aceste pasari-fluturasi prin cheile calcaroase. E o pasare foarte localizata, sunt cateva locuri mai bine cunoscute care "furnizeaza" aparitii de fluturasi-de-stanca, dar aceste locuri nu abunda. Nu in orice chei calcaroase, nu pe orice pereti stancosi alege fluturasul sa cuibareasca. Are anumite cerinte inca nu definitiv deslusite. In primul rand ii place altitudinea, este o pasare de munte, si nu de poale de munte, ci chiar alpina s-ar putea numi. Ii plac anumite chei adanci, pe altele le refuza. E o pasare destul de capricioasa in alegerile sale, nu va asteptati s-o vedeti pe oriunde pe la munte. 
      Capricios pare si zborul ei, un zbor fluturat, merge pe stancarie in felul ticlenilor, insa din cand in cand isi scutura viguros aripile, ca si cand ar vrea sa-si ia zborul. Nu si-l ia insa, si continua cautarea de insecte si fluturarea din aripi. Posibil sa faca aceste miscari pentru a agita insectele si a le obliga sa se miste. Tot miscarea a fost si cea care a tradat-o si pe ea, altfel culorile ar fi fost in perfect camuflaj cu stanca. Griul intens al penajului general era identic cu cel al stancii iar rosul aprins de la aripi nu ar fi ajutat prea mult vederii, oricat de aprins ar fi fost tot s-ar fi pierdut in multimea de frunze ruginii si sangerii care atarnau pe stanci. O mica adiere de vant si miscarea generala a frunzelor si ierburilor l-ar fi ascuns complet pe fluturas si iar as fi ratat intalnirea cu el. 


       

      Era destul de departe de mine, fara vreo posibilitate de apropiere. Nu ca mi-ar fi fost frica sa nu-l sperii dar firul apei si stanca verticala nu permiteau niciun pas mai aproape. Nu-l interesa prezenta mea, era foarte preocupat sa inspecteze stanca in sus si in jos. La inceput miscarea parea haotica, insa apoi s-a stabilizat in sus, pe verticala, cu mici rataciri laterale la crapaturi in piatra promitatoare de insecte, larve si oua de insecte, paianjeni etc.







     Un singur exemplar, nu se poate spune dupa penaj daca era femela sau barbatus, oricum parea un adult.







     Dupa ce isi incheie sezonul de cuibarit perechea se desparte si fiecare ierneaza pe cont propriu pe unde reuseste sa gaseasca un loc mai bun. Iarna coboara si la locuri mai joase si cresc sansele de a fi vazut. 
      In general ierneaza in zonele de la poalele muntilor dar uneori hoinaresc si mai departe, cautand in general cladiri inalte. Totusi, vederea lor pe manastiri, turnuri sau alte cladiri inalte nu este ceva foarte comun, se intampla mai rar.
     O pasare foarte atragatoare, atat prin culorile ei elegante, gri argintiu cu rosu-visiniu intens, cat mai ales prin fluturarea rapida si vioaie a aripilor, fluturare unica in felul ei printre pasarile din avifauna tarii noastre. Si peisajul in care poti admira aceste pasari este deosebit, pereti de stanca abrupti si maiestuosi, o aparitie ce nu poate lasa pe nimeni indiferent.




































CUFUNDARUL MIC, Gavia stellata

CUFUNDARUL MIC, Gavia stellata





     Dificil de reperat la mare distanta, se confunda destul de usor si cu cormoranii si cu corcodeii, aflati in numar mare si ei pe aceleasi ape cetoase de toamna. Posibil sa mai fi vazut dar sa-i fi pierdut din vedere in raport cu speciile mentionate. Chiar si acum ma concentram sa-i fotografiez si la un moment dat mi-am dat seama ca mutasem obiectivul pe un corcodel cu gat rosu. Nu ca nu ar fi fost interesant si acela dar chiar venisem special in cautare de cufundari, care imi lipseau din lista de specii intalnite.
        Langa o impresionanta adunare de pescari mai pescuiau si aceste cateva specii de pasari mari amatoare si ele de peste, un stol de cormorani, cativa corcodei si cufundari. Intre cufundari unul se vedea mult mai mare decat alti doi , si mi-am dat seama ca acela trebuie tratat separat. 



     Desi foarte departe se vad totusi in imagini cateva dintre trasaturile definitorii pentru cufundarul mic. In primul rand ciocul subtire si adus in sus, apoi silueta mai mica si mai fina decat a cufundarului arctic. Gatul cu mult negru indica prezenta unor pasari juvenile.








       Oaspete de toamna, mai ales, isi regaseste aici racoarea apelor sale nordice unde cuibareste. Uneori prezenta lui intra puternic si in iarna dar inghetul apelor nu-i prieste si atunci se retrage mai ales la apele marine, eventual mai sudice sau mai vestice. Perioada cea mai buna de vazut la noi este tocmai acum, in noiembrie, uneori si decembrie. Apoi depinde de iarna respectiva cat e de grea sau de blanda. Nu ramane la noi pe perioada de cuibarire, este o pasare hotarat nordica. 
     Isi schimba si penajul in primavara, penajul nuptial este foarte elegant, culori asortate si dungi trase parca cu rigla. Trasatura cea mai frumoasa, mandria lui, este gatul rosu, de fapt partea din fata a gatului.
     Nu isi etaleaza acest penaj decat in spatiile lui nordice de cuibarire, dar uneori se mai intampla sa mai apara cu acest penaj fie devreme vara, fie in primavara, in zonele de tranzit.
      Iarna adultii au mult alb la cap si gat, au alb in fata ochiului si penele de pe spate sunt invarstate cu ceva alb.
      Desi teoretic ar fi cel mai raspandit dintre cufundari deocamdata eu i-am vazut foarte departe si o singura data. Astept intalniri mai apropiate de aceasta pasare eleganta.