FLORINTE (2), Carduelis chloris
Am primit de curand pe blog un comentariu foarte frumos la adresa florintilor. "Florintele - pasare superba! la fel ca toate celelalte zburatoare ale cerului ! - Alina ". Subscriu si eu la acest compliment, intr-adevar florintele este o pasare foarte frumoasa.
Asa cum spuneam in prima postare dedicata lui, pana acum vazusem florintii doar iarna sau primavara devreme in pomii dezfrunziti. Credeam ca frumusetea si stralucirea lor e data oarecum si de contrastul cu culorile mohorate si palide ale iernii. Dar m-am inselat, vara stralucesc parca si mai frumos si mai vesel, tocmai printre frunzulitele si licaririle viu colorate ale verii.
Desi verdele si galbenul lor sunt culori de camuflaj care sa le faca neobservate in frunzis, miscarile lor vioaie si stralucirea plina de sanatate a penajului permit uneori sa discerni coloritul de faptura vie cu sange cald printre culorile plantelor si razelor de soare.
Am vazut un mic grup de florinti ciripind veseli pe la poalele Parangului, in plina vara si mi s-au parut deosebit de frumusei la vedere, chiar daca erau departisor de mine. Initial cautau ceva pe sol, pareau niste vrabii mai grasute si verdele lor imprumutase ceva din cenusiul taranei, nu era foarte vizibil. Din tarana au zburat in copaci printre frunze si abia acolo penajul lor a inceput sa reflecte parca plenitudinea de verde si galben a vegetatiei de vara, bogata, deasa si punctata de picuri de soare. Sa fi fost mai aproape de ei, culorile ar fi iesit si mai intense.
Interesant gasesc faptul ca intensitatea si frumusetea culorilor iesea mai bine in evidenta pe un fundal la fel de colorat ca si ei si nu pe fundalul pamantului cenusiu unde pareau mai apropiati vrabiilor. Probabil ca si pe fundalul unei colivii, unde mai sunt uneori prinsi din natura si tinuti captivi, culorile lor vor parea mai triste, posomorate ca si micul lor sufletel captiv.
Asa cum spuneam in prima postare dedicata lui, pana acum vazusem florintii doar iarna sau primavara devreme in pomii dezfrunziti. Credeam ca frumusetea si stralucirea lor e data oarecum si de contrastul cu culorile mohorate si palide ale iernii. Dar m-am inselat, vara stralucesc parca si mai frumos si mai vesel, tocmai printre frunzulitele si licaririle viu colorate ale verii.
Desi verdele si galbenul lor sunt culori de camuflaj care sa le faca neobservate in frunzis, miscarile lor vioaie si stralucirea plina de sanatate a penajului permit uneori sa discerni coloritul de faptura vie cu sange cald printre culorile plantelor si razelor de soare.
Am vazut un mic grup de florinti ciripind veseli pe la poalele Parangului, in plina vara si mi s-au parut deosebit de frumusei la vedere, chiar daca erau departisor de mine. Initial cautau ceva pe sol, pareau niste vrabii mai grasute si verdele lor imprumutase ceva din cenusiul taranei, nu era foarte vizibil. Din tarana au zburat in copaci printre frunze si abia acolo penajul lor a inceput sa reflecte parca plenitudinea de verde si galben a vegetatiei de vara, bogata, deasa si punctata de picuri de soare. Sa fi fost mai aproape de ei, culorile ar fi iesit si mai intense.
Interesant gasesc faptul ca intensitatea si frumusetea culorilor iesea mai bine in evidenta pe un fundal la fel de colorat ca si ei si nu pe fundalul pamantului cenusiu unde pareau mai apropiati vrabiilor. Probabil ca si pe fundalul unei colivii, unde mai sunt uneori prinsi din natura si tinuti captivi, culorile lor vor parea mai triste, posomorate ca si micul lor sufletel captiv.
30 martie 2016, un florinte ocupat cu construirea cuibului