Translate

marți, 18 iunie 2013

PESCARUS PONTIC, Larus cachinnans

PESCARUS PONTIC, Larus cachinnans




































       Rasaritul soarelui la mare e al pescarusilor si al indragostitilor.




       Cat timp o geana de lumina rosie stapaneste marea se lasa o liniste adanca si totul sta neclintit ca un pustiu.



       Pana si briza incremeneste, patrunsa de maretia momentului. Clipa  soseste,  e o clipa doar ? Astrul incandescent isi arata chipul, pe sfert, pe jumatate....si gata...soarele a rasarit din mare. 



       In acele minute misterioase si pline de gratie marea si plaja s-a umplut de pescarusi si indragostiti veniti sa salute soarele si bucuria vietii. 










        Ei de unde au rasarit? M-am uitat doar la soare si nu stiu de unde au aparut aripile larg deschise deasupra apei si nici trupurile inlantuite de indragostiti, pecetluindu-si juramintele de dragoste in fata astrului suprem. 






       Si unii si altii isi traiesc doar fericirea,  nimic mai mult. Pescarusii zboara, plutesc, plonjeaza acolo unde soarele se reflecta in mare. Nu pescuiesc, nu au treaba, nu fac nimic altceva decat sa salute soarele. E un ritual si o emotie. Oameni si pasari, fapturi egale in fata celui care stapaneste si da viata planetei noastre. 











       In rest, pescarusul e ca orice alta pasare. Zboara, cuibareste, se hraneste, lupta pentru viata si apoi se retrage intr-o lume de dincolo. De dincolo de intelegerea noastra. 





       Marea Neagra e a lui, de aceea se si numeste pescarus pontic. 





       De la mare a inceput sa se raspandeasca si in interiorul tarii. Mediul orasenesc il imparte insa cu Larus michahellis si acela pare sa aiba intaietate.








       Oricat de mult i-ar place si pe Dunare, pe Dambovita, pe Arges, pe Jiu, pe Olt si pe multe alte rauri, tot la Marea Neagra e mediul lui cel mai potrivit.




       Aici si cuibareste masiv, pe insulite de nisip si stuf, si, mult mai rar decat pescarusul cu picioare galbene,  pe cladiri in orase. Interesant cum se adapteaza si el, si mai ales puii, de la cuibul pe sol la cuibul la mare inaltime.


















       Se hraneste cu peste si alte vietati acvatice insa s-a invatat foarte mult sa cutreiere si plajele dupa resturi ramase de la oameni. Si la plaje insa, trebuie spus ca cel mai des intalnit pe plajele antropizate, este pescarusul cu picioare galbene.





       Dupa ziua de plaja, cand soarele incepe sa apuna si sa bata briza rece locul oamenilor e luat de zeci de pescarusi care strang resturi comestibile, plimbandu-se tacticos printre umbrelute. 
       Ca si plimbarea de dimineata pe plaja, si la ceas de seara oameni si pescarusi isi impletesc cararile - oamenii, vremelnici vizitatori, pescarusii , adevaratii stapani ai Marii.







juvenil
































septembrie 2016, Oltenia





decembrie 2017









februarie 2019