MATASARI, Bombycilla garrulus (2)
Au revenit matasarii! Sau poate nu au fost deloc plecati din zona Olteniei si acum doar se regrupeaza in vederea plecarii spre Nordul indepartat.
In data de 9 martie am vazut un stol de aprox. 50 de matasari odihnindu-se intr-un copac inalt intr-o valcea cu tufisuri si copaci razleti situata in interiorul unei paduri. Zona Podisului getic.
Mai vazusem in 20 decembrie un mascul de matasar singuratic tot intr-un luminis de padure in zona subcarpatica a Olteniei.
Intrebarea pe care mi-o pun si la care nu stiu sa raspund este unde anume a fost iernarea propriu-zisa a acestui stol de matasari vazut sambata pe 9 martie.
1. Au stat ei toata iarna in stol si au stat ascunsi prin diverse hatisuri ale Olteniei si acum doar am avut norocul sa dau peste o astfel de poienita?
2.Au stat toata iarna in stol si au iernat in zone mult mai sudice ale Europei, Oltenia(sau sudul Romaniei in general) fiind doar o etapa intermediara?respectiv, la inceputul calatoriei in decembrie si la sfarsitul iernii in martie au ajuns in Oltenia in schimb varful greu al iernii l-au petrecut la sud, in Bulgaria, Grecia?
3. Au iernat individual, hoinarind pe ici pe colo pe unde au gasit hrana,stand toata iarna in Oltenia rasfirati prin cranguri asa cum era masculul observat in decembrie? Si stolul acesta de martie sa fie doar adunarea generala inainte de marea plecare catre Nordul arctic?
Cert este ca cele doua intalniri cu matasarii din sezonul acesta au fost deosebit de frumoase si inedite pentru mine.
Copacul in care statea stolul acesta era un copac inalt si situat intr-un luminis plin de tufisuri de macesi si porumbari. De la distanta la care i-am observat se vedeau ca niste grauri insa cu o postura diferita. Era cat pe-aici sa-i ratez gandindu-ma ca or fi proaspat-sositii grauri. Din fericire am capatat o oarecare experienta in aprecierea siluetelor de pasari si ceva-ceva m-a oprit in loc sa vad stolul mai deosebit. Moturile simpatice s-au vazut doar cand am marit imaginea de pe ecranul aparatului.
Incet incet am incercat sa ma apropii de copac fara sa-i sperii.Singurul drum spre copac era printr-un hatis compact de macesi . Ei , chiar compact nu era,ca altfel nu as fi putut face nici un pas, trebuia sa gasesc mici spatii neaparate de spini ca sa ma strecor.Macesii si porumbarii sunt cumpliti la spinarie,ma felicit ca am scapat cu puloverul neferfenitit, doar agatat pe ici, pe colo.Ar fi trebuit sa am si geaca pe frigul acelei zile umede si noroase dar cine mai avea timp sa-si traga haina, mi-a fost teama sa nu zboare frumosii matasari.
Am reusit sa ma apropii cat de cat, le-am putut vedea si cu ochiul liber capul motat, putin rosietic batand spre roz, cu moturile matasoase zburlite de vant. Mai ales am avut ocazia sa le aud pentru prima data susurul dulce al ciripitului lor maruntel. Interesant e ca atunci cand au zburat, si nu cred ca din cauza mea intrucat la un moment dat mi-a devenit imposibil sa mai fac vreun pas prin pasla de tufisuri spinoase, au zburat spre sud, spre interiorul padurii. Cred ca aveau de gand sa mai zoboveasca un timp pe la noi, nu erau chiar pe plecarea definitiva.
Pasari foarte frumoase, cu desene si culori fine, subtile, cu o textura deosebita, ca de matase la penaj si mai ales foarte amuzante cu motul lor vesel. Ceea ce le face deosebite e si gandul distantei mari de la care vin,tinuturile nordice misterioase si pustii al carui aer il coboara si pe la noi cand si cand. Nu e un oaspete obisnuit al tuturor iernilor, poate doar prin nordul extrem al Romaniei sa fie, poate nici acolo. In sudul tarii, in Muntenia, Oltenia e chiar o pasare neobisnuita, musafir foarte foarte rar
6.01.2024, un exemplar vazut in Oltenia, la 11 ani distanta fata de precedentul an de invazie, iarna 2012-2013.