MATASAR (1), Bombycilla garrulus
Matasarul a fost dintotdeauna pasarea mea preferata. E o pasare simpatica si frumoasa. E o pasare rara la noi in tara. In copilarie citisem o nuvela-amintire a lui Demostene Botez in care descria incantarea cu care, copil fiind, a privit primul stol de matasari, coborat undeva intr-un sat din nordul tarii.
Asa apare si pe harta raspandirii sale.O pasare din nordul foarte indepartat al continentului care doar in anumite ierni coboara cam pana in jumatatea de miazanoapte a Romaniei.
De aceea intalnirea mea cu matasarul intr-o liziera din Subcarpatii Olteniei a fost complet neasteptata.O liziera, un desis de arbusti si arbori mici salbatici, par, frasin,paducel si cativa macesi. Un astfel de maces cu fructele lui rosii si dulci-acrisoare atrasese un matasar mascul de toata frumusetea. Nu mai tin minte dupa ce pasare ma uitam,cand,deodata, dau "ochi in ochi" cu matasarul. In mod sigur m-a vazut insa m-a mai tolerat pret de cateva minute datorita faptului ca incremenisem dupa un pom, nu mai faceam decat miscari mici si imperceptibile cu aparatul intr-o pozitie tare chinuita.Ziua era foarte rece si mohorata, in preajma Craciunului. Penajul matasos, cu fine irizatii de roz peste gri, cu rosu caramiziu inchis, cu fine punctari cu rosu aprins si galben mi-au creat imaginea unei pasari podoaba-de-Craciun. Capul ei simpatic si motat mi-au inveselit toata ziua.
Am citit intr-un material de observatii ornitologice unde matasarii erau semnalati in Gorj in iarna anului 1937 cum ca localnicii le spuneau "sturzi motati". Nu prea seamana cu sturzul dar o posibila explicatie ar putea fi aceea ca unele stoluri de matasari migreaza impreuna cu sturzii de iarna, cu cocosarii. Astfel au fost vazuti de un fotograf si ornitolog iarna aceasta in Bucuresti (blog Natura Salbatica) In general matasarii apar in stoluri, se simt mai bine in grupuri mari. Matasarul "meu" insa era un temerar, un explorator pe cont propriu. Poate se hotarase sa ierneze de unul singur in zona aceea pana termina macesele si alte bobite rosii. Nu stiu intentiile lui dar ii multumesc ca mi-a iesit in cale si mi s-a aratat in toata frumusetea lui .
La fel ca si tine am o mare admirație fata de Mătăsuri.Bunicul de cand stiu eu a avut păsări și o dată cu trecerea anilor l- am întrebat despre toate păsările pe care le avea si cand am ajuns la mătăsari mi- a spus că el nu a mai văzut de mulți ani asa ceva la noi in zona Prahova...Imi doresc de mult timp sa vad si eu unul si de aceea te consider foarte norocos si iti apreciez foarte mult munca pe care o faci..
RăspundețiȘtergereMatasarii vin din Nord, destul de rar prin zona de sud a tarii, prin nordul Moldovei si al Transilvaniei apar mai des. In anul in care i-am fotografiat eu in Oltenia stiu ca au fost ceva poze si din Prahova, prin zona Campina daca imi amintesc bine, unii au fost fotografiati si in apropiere de Bucuresti... insa doar in acel an, de atunci nu da impresia ca ar mai fi ajuns prin jumatatea de sud a Romaniei.
RăspundețiȘtergere