Translate

joi, 31 ianuarie 2013

FUGACI PITIC, Calidris temminckii

FUGACI PITIC, Calidris temminckii




















































       O pasare nordica, ce cuibareste in tundra si taigaua arctica prin mlastinile ei nesfarsite si pustii. La noi este ceea ce se cheama o pasare de pasaj, face popasuri de primavara sau toamna in drumul ei spre cartierul de iernare,respectiv de cuibarit.



       Am citit despre ea ca ar avea un interesant obicei de cuibarire -o femela depune oua in doua cuiburi,construite cu"soti" diferiti, pe teritorii diferite. Un cuib va fi clocit de femela si un altul de mascul.In general femela ramane pe teritoriul celui de-al doilea sot, in timp ce primul sot devine "al doilea" pentru o alta femela pe care o primeste pe teritoriul lui in timp ce el cloceste ouale de la prima "sotie".Interesant si complicat,nu? Dar astea sunt obiceiuri de-ale lor prin Scandinavia si alte locuri unde isi duce traiul. La noi doar trece in pasaj odihnindu-se in primavara in diverse locuri propice modului ei de hranire.
       Ma aflam in zona Galatiului la varsarea Prutului in Dunare.

Drumul oferea o perspectiva minunata asupra raului moldovean desi cerul era innorat si, bineinteles, statea sa ploua.Lunca Prutului se lasa in jos fata de acele dealuri accentuat argiloase pe unde era agatata soseaua, la adapost de umiditatea fertila a luncii. La o distanta apreciabila de minim 300 m incepeau sa se zareasca primele pasari limicole, pasari ce-si cauta hrana prin malul umed.Am oprit si am inceput sa fotografiez umbrele distante ale unor fugaci. O masina alba mare s-a ivit din senin si a inceput sa ma ia la intrebari ca oare ce fotografiez  eu pe granita cu fratii nostri din Republica Moldova?  .."C-o fi , c-o pati...fotografiam niste fugaci, sa traiti!"....Niste ce???Fugaci pe granita?.. aoleu..pericol...
Partial glumesc, partial nu..Mi-au spus politicos sa ma las de fotografiat Prutul sau orice barza, cioara, fugaci sau cotofana care se preface ca zboara spre Prut intrucat nu am voie sa iau imagini cu republica Moldova in zare. Am oftat cu resemnare si mi-am bagat aparatul  la arest in tasca, el ,aparatul, destul de fericit  in sinea lui si mandru nevoie mare ca fusese confundat cu un profesionist al tehnicii militare de spionaj.
       De ciuda si doar ca sa incalc consemnul am furat cateva cadre cu telefonul ca sa am o mica amintire de la primul lac cu fugaci vazut vreodata (plus cateva sate pe colinele Moldovei de dincolo de Prut,sic!).


A fost ceva cu totul neasteptat, la Dunare pe granita cu Bulgaria poti sa fotografiezi pana cazi jos, nu te deranjeaza nimeni. In fine, m-am conformat ca nu am avut incotro. 
Drumul era pustiu, doar in posesia masinii mele si a masinii de patrula care parea sa aiba unghi  de vizionare si supraveghere de peste tot.
Am avut mare noroc ca am mai gasit o mlastina cu fugaci, de data asta langa un sat cuminte, nepatrulat si fara vedere la Prutul cel misterios si vajnic aparat.
Namolul si ploaia nu mi-au permis sa ajung mai aproape de ei dar ce alta atmosfera poti sa speri pentru o pasare a mlastinilor scandinave? Sunt pasari foarte micute, printre cele mai mici limicole. Fluierarii, batausii se vad toti mai mari si mai inalti decat fugacii.



    Un fugaci pitic alaturi de un fugaci mic, Calidris minuta.





























Nu am avut timp sa ma uit prin binoclu, am incercat sa merg prin namol spre ele insa am renuntat de frica sa nu zboare in timp ce as fi inotat prin acele crevase de pamant moale. Mici si preocupate sa caute cu ciocul diverse insecte si nevertebrate minuscule care traiesc in malul cleios. Ploaia care imi intra in oase nu mi-a permis sa stau mult timp sa le observ asa ca am plecat mai departe lasandu-le in continuare pe pajistea de picnic si odihna in lungul lor drum spre miazanoapte.



















sept. 2017





  








  

























29 aprilie 2021






















5 mai 2022










 

















27 mai 2022







6 comentarii:

  1. Hmmm, nu stiam ca Prutul e asa de sensibil... ce ti-e si cu granitele astea... bine ca ai avut norocul sa gasesti fugaci si sa ii fotografiezi in voie, sa ne bucuram si noi de poze si de povestea asta frumoasa!!!
    Adina (Casa cu perusi)

    RăspundețiȘtergere
  2. Am inteles ca si langa baza de la Kogalniceanu, Dobrogea apar tovarasi care nu lasa ornitologi sa pozeze sau sa se uite cu binoclul. Urmeaza cea din Oltenia probabil - zona fara pasionati de pasari.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai de ce sa fie Oltenia zona fara pasionati de pasari? Eu sunt din Oltenia si voi incerca sa o bat cat mai mult la picior in observare de pasari..Chiar am trecut intr-o excursie recenta pe langa Deveselu si pare o zona foarte promitatoare in pasaret..E si Oltul aproape..Mda, intr-adevar in Dobrogea am ajuns din greseala/intamplare intr-o zona militarizata pe langa Enisala...era totusi asa pustie, cu niste drumuri sfaramate de tancuri, ca nu m-am intalnit cu nimeni sa ma ia la intrebari..Stiu si eu,cum mi-ar fi stat sa le spun ca ma uit dupa vrabii in poligoanele lor de tragere.. Totusi si in Galati si in Dobrogea erau drumuri judetene normale, nu erau semne de interdictie de patrundere si fotografiere. La Deveselu am vazut un drum care o lua spre camp si era semnalizat ca militar si interzis circulatiei publice.

    RăspundețiȘtergere
  4. Lunca inferioara a Prutului e buna pentru pasari si birdwatcheri, motiv din care o investigam de cateva ori pe an pe ambele parti.
    Pana acum nu am avut probleme cu ``legea``, si imi pare rau sa aflu ca avem graniceri atat de needucati...

    Felitari pentru blog,
    Vlad

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc!
    Cine stie, poate am dat eu peste un granicer mai vigilent,n-o fi o regula..Problema mea cu Lunca Prutului e ca intr-adevar e minunata, insa mult prea departe de mine...Cu granicerii m-as fi descurcat eu..

    RăspundețiȘtergere