Translate

sâmbătă, 27 aprilie 2013

PESCARUS NEGRICIOS, Larus fuscus

PESCARUS NEGRICIOS, Larus fuscus












       Furtuna a aruncat pe tarmul Marii Negre pescarusi straini de meleagurile noastre.
        O zi de aprilie, 2013. E vant puternic. Furtuna pe mare, porturile Mangalia si Constanta s-au inchis. Ieri Marea Neagra se alinta in culori pastelate de unde cuminti si linistite. Azi s-a zburlit deodata, vine despletita catre tarm, se loveste de stanci si face spume de furie.





       Toata noaptea vantul a urlat ca o haita de lupi. Spre dimineata  nu ne mai sperie cu efecte sonore, ne tranteste direct la pamant. Incerc sa tin camera dreapta dar vantul ma frange de spate. Incerc sa fotografiez de la nivelul solului, pacle de nisip ma infasoara. Reusesc sa intrevad printre genele incarcate de nisip si stropi ceva neobisnuit la grupul de pescarusi aterizat brusc pe tarm. Un penaj de culoare negru inchis la doi pescarusi, ceilalti din grup fiind juvenili in penajul obisnuit maroniu-pestrit. Sunt pescarusi negriciosi, o specie de pescarus accidentala la noi. Apar mai ales iarna, adusi de vremuri rele. Acum e insa primavara plina si nu stiu daca acesti pescarusi negriciosi sunt adusi de furtuna sau hotarati sa intarzie toata vara pe la noi.





       E o pasare nordica, in special de pe coastele nord-vestice ale Europei, la noi vine in cautare de locuri mai blande de iernat. Au mai vazut ei furtuni la viata lor dar nici capricioasa noastra mare nu sta rau la capitolul furtuni periculoase si spectaculoase. In vechime Marea Neagra era spaima navigatorilor, schimbarile acestea bruste de temperament, violenta curentilor atmosferici si capriciul celor marini facusera faima rea Pontului Euxin.


  







       Deocamdata se pare ca specia pescarusilor negriciosi nu s-a hotart sa cuibareasca la noi, nu si-a stabilit si  aici coloniile largi de la Marea Baltica, Marea Nordului si Oceanul Atlantic. Se semnaleaza sporadic cateva exemplare ramase pe vara si ceva mai multe iarna.
       La marime se aseamana cu pescarusul argintiu, e un pescarus destul de mare. Se mai rataceste pe la noi, si mai rar, un alt pescarus cu aripile negre, specia Larus marinus, insa acela e foarte mare, e cel mai mare pescarus care poate fi intalnit la noi.
      Pescarusii negriciosi din fotografii erau cat pescarusii obisnuiti de la tarmul marii noastre, cei numiti generic,desi cam eronat, pescarusi argintii. 
Insa mult mai speriosi, nu mi-au permis nici o apropiere, cum au vazut ca fac un pas spre ei cum au zburat. Stateau chiar pe linia marii, acolo unde valurile se sparg la mal. Nu am mai putut sa ma tin dupa ei.. La ora aceea matinala, in zi cu porturi inchise de furtuna, vantul nu era o metafora, era un adversar concret si serios care te "zbura" de pe tarm fara multe discutii.


    Aprilie 2015, alte intalniri, in doua locuri, una pe plaja cu un singur pescarus negricios, alta pe capul arat, cu un grup de 3 pescarusi negriciosi.


















joi, 25 aprilie 2013

MACALEANDRU, Erithacus rubecula

MACALEANDRU, Erithacus rubecula

MACALEANDRU, Erithacus rubecula

MACALEANDRU, Erithacus rubecula

MACALEANDRU, Erithacus rubecula





MACALEANDRU, Erithacus rubecula








































































































       
O pasare micuta, zglobie si simpatica.

























        Eu am intalnit-o aproape exclusiv in padurile de deal si de munte, la campie am zarit-o mai mult prin stufarisuri. Se pare ca ar cobori, mai ales iarna, si prin parcuri. Cum spuneam si la pantarus, in Oltenia, care are ierni mai blande, nu prea se inghesuie macaleandri iarna in parcuri, eu ii stiu si iarna tot in padurile lor de munte sau pe langa stuf.





























       Ornitologii se intreaba daca penajul rosu de pe piept este menit atragerii partenerului sexual sau dimpotriva pentru impresionarea rivalilor printr-o culoare agresiva. Mie insa pur si simplu mi s-a parut o culoare de camuflaj. Macaleandrul are exact forma si culoarea unei frunzulite in tonuri si sclipiri ruginii si acest fapt mi-a dat foarte multa bataie de cap la fotografiat si observat .





       Paduricea unde stiu eu un macaleandru, fie vara fie iarna, exceleaza prin astfel de tonuri rosietice in orice anotimp. E un crang de stejari si frasini continuand cu fagi in zeci de tonuri roscate, la care se adauga paducei, peri, meri si ciresi salbatici cu fructe, ramurele, si frunze de vara-toamna exact in aceasta combinatie de maron si roscat din penajul macaleandrului. 








       

 Atat masculul cat si femela au acelasi aspect cafeniu cu gusa si pieptul rosu-ruginiu. Pata de rosu este delimitata de o fina irizatie de argintiu, o sclipire delicata dar suficienta sa joace feste atat ochiului uman cat si celui fotografic prin apele ei inselatoare. Noroc ca macaleandrul e o pasare curioasa altfel ar fi greu de observat. Este o pasare foarte teritoriala de aceea isi face curaj sa vina sa observe vizitatorii de pe terenul lui.








        Aproape toti macaleandri vazuti de mine stateau in paduri incarcate de tonuri rosietice. O astfel de padure splendida am gasit in Muntii Codru-Moma, in Apuseni, o padure cu cea mai mare varietate de flori de primavara intalnita de mine. O padure batuta de umiditatea vanturilor de vest, crescuta pe suporturi ca de marmura rosietica, cu covor de frunze imbelsugat. Printre milioanele de frunzulite inca o "frunzulita" cu ochisori rotunzi venea sa completeze tabloul.



























       Un alt element comun in padurile unde am intalnit macaleandrul este umiditatea mare si aproierea unei ape, a unui paraias, a unui izvor sau a unei balti.











       De cantat canta foarte frumos si inimos, mai ales dupa caderea serii si inainte de rasaritul soarelui. L-am urmarit intr-o dimineata crezand ca e vreo privighetoare, canta chiar pe intuneric. Mai exact intunericul acela rozaliu cand da o geana de lumina spre est. Poate l-am suparat un pic atunci ca se tot muta din copac in copac mai departe de mine. Insa cantecul nu si-l inceta deloc si nici teritoriul nu si-l parasea. Dar e posibil si sa fi interpretat gresit fuga lui dintr-un copac intr-altul, poate asa isi marcheaza el toti copacii de pe teritoriul sau...Hmmm... credeam ca e teritoriul lui insa in dimineata aceea am avut surpriza sa vad 3 macalendri cantand in copaci apropiati, adunati ca pentru un concert.











       Cand soarele si-a trimis primele raze stralucitoare printre crengile padurii concertul a amutit brusc. Mi-am adus aminte, adaptand-o, de celebra fraza din O mie si una de nopti.. "Cand vazu zorii zilei mijind, sfios macaleandrul tacu.."



        Am mai surprins un macaleandru, acelasi sau poate altul, cantand dupa apusul soarelui, pe seara adanca. Atunci mi-a permis o distanta relativ mai mica, dar ce folos ca nu mai aveam lumina deloc, intrasem in noapte. Oricum sunetul inregistrat este fidel si poate da o idee despre cantecul acestor pasari.


             

     

Inregistrarea e din martie, pe masura ce primavara se instaleaza mai bine, cantecul macaleandrului inceteaza. Incep ritualul de curtare propriu zis cu ofrande aduse femelei, cu jocuri si indemnuri in jurul ei. 




Apoi devin prea ocupati cu ouale, cuibul si puii. Cuibul si-l face pe sol, nevazut , in diverse causuri. Ca si penajul lui, ouale sunt stropite cu ruginiu, facand astfel perfect camuflajul.
       Are si dusmani redutabili, mai ales uliul pasarar. Am gasit uneori pene de macaleandru asezate roata dupa stilul pasararilor. Probabil si pisicile, salbatice sau salbaticite, mai umbla dupa ei. Totusi cred ca uliul pasarar este principalul lor dusman natural, insa in limite foarte normale. Crangul de care spuneam este vizitat constant, poate chiar locuit de uliul pasarar si totusi am vazut multi macaleandri, mai ales in sezonul acesta.
       Interesant ca s-a incercat aclimatizarea macaleandrilor in padurile temperate din America si Noua Zeelanda si nu s-a reusit. Nici unul nu a reusit sa supravietuiasca. E o pasare deci destul de delicata si pretentioasa, are nevoie de intrunirea unor factori complicati ca sa-si asigure traiul.






       E o pasare insectivora in general, insa toamna si iarna  -  caci nu e o pasare migratoare -  completeaza  si cu fructe de padure. Puii si juvenilii nu au inca pata aceea rosie pe piept si sunt foarte, foarte discreti.














































22 ian.2021



2020,  martie




































2021, 15 martie

martie 2020



















1 sept.2021, juvenil de macaleandru








20 sept. 2021, un juvenil mascul, cu penaj de tranzitie, canta deja foarte frumos, exercitii de cantec nuptial, pe voce scazuta totusi, subcantec. La altitudine mare, 1700 m. 





























24 decembrie 2021






















martie 2019














23 martie 2019





















19 aprilie 2023


















































20 mai 2023







3 august 2023










9 august 2023







1 septembrie 2023






16 octombrie 2023



9 noiembrie 2023










26 decembrie 2023





10 ianuarie 2024