BOTGROS, Coccothraustes coccothraustes
Botgrosul e o pasare cu o infatisare oarecum neobisnuita, are un cioc foarte gros, un cap puternic conturat. Vazuta mai de-aproape e de neconfundat.
Traieste in padurile de foioase, cu arbusti si ciresi salbatici, in zonele de livezi - in mod clar prefera zonele de dealuri impadurite celor de campie intinsa si evita zona de conifere a muntelui.
Am citit undeva cum ca ar avea un zbor greoi si ca se decide sa zboare dupa oarecare sovaiala. Da de unde! Am vazut-o de suficient de multe ori ca sa spun ca zboara intr-o clipita daca te-a observat si nici nu zboara deloc greoi. Cred ca aceasta impresie vine de la chipul ei foarte serios, pare o pasare "cu greutate" nu o cinteza, un pitigus oarecare. E un pic mai mare decat celelalte pasarele inrudite sau asemanatoare (cinteze, florinti,presuri etc.) totusi nu e chiar cat un graur sau un sturz. Mie intotdeauna mi-a dat de furca la fotografiat, se decidea sa zboare fara sovaiala si dusa era!
Am vazut-o de cele mai multe ori in pereche insa pe timp de iarna am vazut-o si singura. Prin carti scrie ca pe timp de iarna se aduna in stoluri, in zona mea insa nu m-am intalnit vreodata cu un stol de botgrosi, dimpotriva, tocmai iarna am vazut multe exemplare solitare, dar si in pereche.
Vara si primavara le-am vazut impreuna, femela si barbatusul,pe langa livezi la vremea prunelor si a cireselor, precum si in padurile cu ciresi salbatici, ciugulind cate un fruct, doua. Se pare ca ar manca samburele mai ales. Oricum nici pe departe nu se poate afirma ca ar face vreo paguba in acele livezi cu mii si mii de fructe, abia daca ciuguleau cate o pruna ,doua sau cate o cireasa din varful pomului. I-am urmarit minute intregi si "paguba" facuta de ei era infima, o picatura intr-un ocean. I-am vazut si cautand samburi in fructele cazute pe jos sau cautand fructificatii de arbori salbatici cu care dealtfel rezista toata iarna. Oricum tot botgrosii au grija de acele livezi si le curata de larve, de omizi si alti daunatori cu care-si hranesc puii. Faptul ca mai pun in gusulitele lor si cate o pruna, doua e doar o mica rasplata pentru folosul si frumusetea lor.
Frumusetea lor ii face sa fie ravniti si pentru a fi tinuti in colivie. Am intalnit intr-un targ un om care vindea botgrosi, alaturi de sticleti si canepari si sustinea ca sunt de crescatorie.
Hmm, nu prea imi vine sa cred. In fine,am cumparat perechea de botgrosi si i-am eliberat in natura. Au zburat veseli si vioi spre libertate. Poate au ramas in oras, poate au ajuns mai departe. Am vazut in parc anul acesta o pereche de botgrosi, in varful unor copaci batrani si foarte inalti, semn ca si orasul cu ale lui zone de parc-padure precum si cu mini-livezi printre case si blocuri le prieste.
1 noiembrie 2014, printre frunze stropite de roua grea nehotarata daca sa se transforme in bruma sau nu, printre vii salbatice cu rodul ramas pentru mierle si sturzi de vasc, printre ultimele floricele salbatice timide dar si indraznete in a infrunta frigurile.
14 iunie 2015, o pereche, probabil cuibaritoare, pe stancile unui varf alpin din Parang, altitudine de peste 2200 m, pareau sa isi fi ales loc de cuib chiar si mai sus de brumarita de stanca.
8 dec. 2020
Hmm, nu prea imi vine sa cred. In fine,am cumparat perechea de botgrosi si i-am eliberat in natura. Au zburat veseli si vioi spre libertate. Poate au ramas in oras, poate au ajuns mai departe. Am vazut in parc anul acesta o pereche de botgrosi, in varful unor copaci batrani si foarte inalti, semn ca si orasul cu ale lui zone de parc-padure precum si cu mini-livezi printre case si blocuri le prieste.
1 noiembrie 2014, printre frunze stropite de roua grea nehotarata daca sa se transforme in bruma sau nu, printre vii salbatice cu rodul ramas pentru mierle si sturzi de vasc, printre ultimele floricele salbatice timide dar si indraznete in a infrunta frigurile.
14 iunie 2015, o pereche, probabil cuibaritoare, pe stancile unui varf alpin din Parang, altitudine de peste 2200 m, pareau sa isi fi ales loc de cuib chiar si mai sus de brumarita de stanca.
8 dec. 2020