Translate

joi, 27 martie 2014

CIOCANITOARE VERDE, Picus viridis

CIOCANITOARE VERDE, Picus viridis


























       Nerabdare, frustrare, speranta...cam cu aceste sentimente pasim afara din iarna. Copii sau batrani, tragem cu ochiul pe geam la primele semne de primavara si ne bucuram de primii muguri si primele floricele ca si cand atunci le-am vedea pentru prima data. 









E soare si cald, pomii inmuguresc si pasarile gunguresc iar noi stam inchisi pe undeva la datorie numarand clipele pana la prima iesire "de primavara". Nu avem timp de padure si munte si lacuri, nu-i nimic, nicaieri primavara nu e mai frumoasa ca in parcuri si in gradinile oraselor. Speciilor autohtone li se adauga invitati, musafiri exotici chemati la noi pentru frumusetea lor, sau pentru parfum, asa cum sunt speciile de magnolii, caprifoi, iasomii si lamaite.













 Liliacul se pregateste si el de inflorire, liliac innobilat de eforturile horticultorilor dar frate bun cu cel care impodobeste natural stancariile de calcar ale Mehedintiului si Cernei.




    Orasul e galben de forsithia, roz de magnolii, pestrit de lalele, narcise, zambile, branduse. Nu lipsesc nici panselutele.






 Copacii plantati candva demult dupa planul stabilit al biologilor, silvicultorilor si arhitectilor peisagisti alcatuiesc acum o adevarata padure in mijlocul orasului. La umbra lor se revarsa pe pante covoare intregi de toporasi parfumati.




 Un mediu arboricol minunat ca si o padure salbatica iar ciocanitorile stiu asta. Nici ciocanitoarea verde nu dispretuieste parcurile si e foarte posibil sa va intalniti cu aceste pasari in culori vesele si stralucitoare chiar in parcul localitatii unde locuiti.




















 Daca parcul are si ceva umiditate cu atat mai bine.








 Pozele mele sunt facute si in padure in apropierea Jiului in sudul Olteniei dar si in parcul Romanescu si Gradina botanica din Craiova precum si pe faleza Muresului si pe Insula in Arad.







      Cu atat mai mult cu cat ciocanitoarea verde iubeste padurea mai rara, cu poieni si luminisuri unde sa isi poata cauta hrana si pe sol, nu doar pe trunchiul copacilor. E o mare amatoare de furnici, e chiar hrana ei preponderenta si cauta musuroaie de furnici pe sol,  cauta furnici pe sub frunze si in cele mai diverse locuri.
       De aici si adaptarea ei coloristica, trebuie sa se faca nevazuta in iarba verde sau in frunzele rosii cazute la pamant. Pe spate, mai ales in dreptul tartitei, verdele vireaza in galben, imita exact lucirile vegetatiei. Noroc ca este o pasare destul de mare altfel ar fi greu de reperat. Ca marime o intrece pe ciocanitoarea mare pestrita dar e totusi mai mica decat ciocanitoarea neagra.















      Diferenta dintre mascul si femela e destul de subtila, in sensul ca la partea de jos a capului, in prelungirea maxilarului inferior spre gat masculul are o dunga rosie incadrata de negru in timp ce femela are o dunga neagra. I se mai spune si ghionoaie verde dar eu folosesc mai rar aceasta denumire, mi se pare prea aspra si inestetica pentru o pasare asa frumoasa si cu un aer bonom. E mai putin agitata decat surorile ei pestrite , uneori e sperioasa si sta ascunsa, camuflata in ramurele, alteori te lasa sa o urmaresti prin iarba, de la o oarecare distanta insa.




       E o pasare fidela si perechii si locului de cuibarire. Daca dai peste o pereche intr-o zona anume poti sa o urmaresti mai multi ani la rand, timp doar sa ai. Cuibareste in scorburi facute de ea.





      Uneori face mai multe astfel de scorburi si si-o alege pe cea mai convenabila. In felul acesta procura locuri de cuibarit si invita in padure mai multe ale specii ce cuibaresc in scorburi, are o influenta benefica.
     Nu pleaca iarna, ramane tot pe vatra ei obisnuita calatorind poate pe distante ceva mai mari pentru mancare in perioadele cu adevarat grele. In general insa am vazut-o prezenta si activa la locul ei de trai si pe zapezile cele mai mari. 
      In ultimul timp vad tot mai multe perechi de ciocanitori verzi si prin padure dar mai ales prin parcuri, cred ca specia este intr-o oarecare expansiune sau cel putin in cucerirea spatiului antropic. Prefera padurile din zona de deal si de ses, sus la munte e mai rara. Imparte fara probleme acelasi teritoriu cu ciocanitorile pestrite, mari, mici, de stejar, de gradina , in principal pentru ca acestea nu rivalizeaza cu ea la hrana de pe sol, furnici si alte insecte.























3 febr.2021


















6 aprilie 2022
















6 ianuarie 2024, o pereche de ciocanitori verzi in ritual de curtare, in poze e doar femela.









22 ianuarie 2024




10 comentarii:

  1. e foarte frumoasa si ciocanitoarea verde. prin curti si gradini, eu am vazut doar ciocanitoarea pestrita.
    admirabile cadre! Felicitari pentru frumoasele imagini!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! E frumoasa si ciocanitoarea...si primavara. Verzi amandoua si stralucitoare..

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu încă n-am reușit să o văd (fotografiez). nici nu știu dacă ajunge până aici în zona Iașului. Pe de altă parte surata ei, ciocănitoarea verzuie, vine regulat pe la noi. Anul ăsta a apărut chiar din februarie, se pare că e printre primele păsări care vin din țările calde. Nu am văzut-o niciodată în timpul iernii așa că sigur migrează, dar vine devreme la noi. Sunetul pe care-l scoate e ca un vaiet, e imposibil să n-o deosebești în fondul sonor al pădurii. Odată ce o auzi nu o mai uiți!
    Dan

    RăspundețiȘtergere
  4. Toate ciocanitoarile, cu exceptia capintorturii care nici nu prea arata a ciocanitoare, toate sunt sedentare.Ciocanitoarea "verzuie" .... nu stiu exact la ce te referi, poate e chiar aceasta, ciocanitoarea verde, Mai e ciocanitoarea sura care e verzuie si cu capul sur si fara masca neagra. Eu le vad des pe cele verzi si rar pe cele sure, de exemplu, depinde cum avem noroc...e mereu o adevarata surpriza ce pasare noua mai desoperim pe-acolo pe unde putem sa umblam.

    RăspundețiȘtergere
  5. Da e vorba de gheonoaia sură sau ciocănitoarea verzuie (picus canus). Și da se pare ca nu migrează. M-am înșelat din cauza faptului că dispare pe timpul iernii, de unde am presupus că migrează. Probabil se mută în alt areal!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Esti norocos cu ciocanitoarea sura, e mai rara decat cea verde. eu vad numai din cele verzi si nu gasesc din cea sura. O fi mai discreta sau poate chiar nu se afla ea pe unde caut eu. Teoretic ar trebui sa fie ciocanitori verzi si in zona Iasiului. Practic nu stiu in ce masura aveti din cele verzi pe-acolo, daca ar fi e destul de vizibila si in copaci si pe jos, si in parcuri in oras si in paduri.

      Ștergere
    2. În Iași n-am văzut decât verzuie în botanică. Mai precis de doi ani de când fac și eu observații. E chiar ciudat, pentru că am găsit scris pe internet că de obicei ciocănitoarea verzuie stă mai mult în regiuni mai înalte ceea ce nu-i cazul cu gradina botanică de la noi. Înclin să cred că vine numai pentru cuibărit după care pleacă în alt areal.
      Dan

      Ștergere
    3. M-am uitat și pe site-ul SOR și surpriză: ciocănitoarea verde nu are pagină, doar cea verzuie
      Dan

      Ștergere