Translate

marți, 18 martie 2014

CIOCARLIA DE CAMP, Alauda arvensis

CIOCARLIA DE CAMP, Alauda arvensis






















































































           O pasare a campurilor intinse, a lanurilor de grau, ciocarlia de camp este cea mai raspandita si mai cunoscuta dintre toate speciile de ciocarlii de la noi. 

























        Inainte vreme, cand oamenii erau mult mai legati de pamant, de natura, si ciocarlia era mult mai prezenta in cultura si imaginarul uman, de la povesti si legende pana la cantece si reprezentari vizuale. Astazi , pentru multi dintre noi, ciocarlia de camp e mai mult o cunostiinta livresca.






       Nu multi oameni mai ies primavara pe ogor la rasaritul soarelui, nu multi oameni se mai plimba la pas pe campii, printre ierburi si flori salbatice. Chiar daca mai admiram verdele nesfarsit al lanurilor de grane o facem grabiti, din masina izolata fonic ce ne tine departe de cantecul "liei ciocarliei", printesa din legende cea vesnic indragostita de soare. 















       Oamenii cu talent si imaginatie au personificat ciocarlia intr-o faptura fascinata de soare pornind de la obiceiul ei de a se ridica vertical spre cer, spre soare, in timp ce-si canta trilurile melodioase.



Cel mai mult ii place sa faca acest spectacol de zbor si melodie dimineata, la rasaritul soarelui. Voiosia asta o repeta uneori si la asfintit, in lumina aceea puternica si aurie de apus. Parca intr-adevar ar dori sa salute soarele, sa-i ridice imnuri de dragoste. Cantecul ei e dulce, gingas, feciorelnic parca , de aici personificarile ei in tanara printesa din povesti. 










       Peste zi prefera sa stea ascunsa in iarba si sa cante de-acolo. Cum traieste in stoluri, parca intregul lan canta, e un sunet continuu al campului, parca ar canta iarba sub unduielile vantului.


       Uneori insa, vreun mascul mandru se hotaraste sa cante raspicat de pe vreo tufa, vreo floare inalta si da un adevarat recital. 

             
     Altfel sunt destul de greu de reperat. Daca nu ai noroc sa se ridice vreuna in zbor e aproape imposibil sa le distingi prezenta in camp.
Sonor iti dai seama ca sunt aproape de tine, ca sunt cu zecile, cu sutele, dar lanul nu ti le dezvaluie. 
       Cel mai mult par sa le placa lanurile de grau.
       O sansa sa le zaresti iesind un pic din ascunzisul vegetal este pe langa marile balti acumulate pe camp din ploi. 







       Alte sanse sa le vezi relativ aproape pe ploaie, cand unele dintre ele se opresc scurt timp pe tufisuri scunde pentru a se scutura de apa.





       Sunt multe pe camp, sunt usor de gasit si de auzit dar daca vrei sa le vezi si pe deasupra sa le si fotografiezi trebuie sa le dedici zile speciale si mai ales sa pornesti dis-de-dimineata.
















       Din cand in cand se ridica cate una spre cer cantand si batand rapid din aripi in ridicarea ei verticala. 








       Am mai vazut-o si pe strat mare de zapada, bucurandu-se de soare cu acelasi entuziasm ca si in lanurile de grau. Dealtfel, desi lanurile de grau ale campiei par cel mai potrivit habitat am vazut foarte multe ciocarlii pe "campiile", pe platourile alpine la altitudine de peste 2000 m, in muntii Parang, ramura sudica.





       Ciocarliile sosesc la noi din migratie destul de devreme, in ultimele zile de februarie sau primele zile de martie. Nu migreaza prea departe ci doar in sudul Europei. E un sol timpuriu al primaverii si nu se teme daca gaseste campurile inzapezite. Ciuguleste si de la suprafata zapezii vietati minuscule dupa care se inalta spre soare cantand. 






       E o pasare frumoasa, chiar daca are un penaj discret, in culorile tarinei, cu striatii brune si roscate. Sub obraz are o dunga ruginie, se vede ca un fel de masca, un desen ce lipseste la celelalte specii de ciocarlie. La corp e destul de mare, mai mare ca o vrabie, cam cat un ciocarlan. Are si ea o creasta in cap dar mai lata, nu sta asa vertical si ascutita in sus ca la ciocarlan. Are o silueta prelunga, eleganta, iar coada ei e marginita pe lateral cu alb. Acest alb se vede uneori in zbor sau daca isi deschide coada.






         Ar fi o placere sa o poti privi de aproape, din pacate e foarte sperioasa si are si de ce. Anual vanatorii fac adevarate hecatombe printre ciocarlii, impuscand pe ogoare cu miile as fi zis, daca nu as fi citit cu uimire ca cifrele reale permise la "recoltat" ajung la sute de mii si tind chiar catre milion. Nu foloseste la nimic acest macel in masa, doar ca sa fie trecute pe o lista de meniu cu pretentii sclifosite de gust subtire. In realitate tot felul de plebei se imagineaza aristocrati rupti din file de istorie medievala daca impusca pasarele nevinovate cu nemiluita dupa care le ingurgiteaza fripte, fierte  de pe platouri ornate cu cate un cadavru lasat in pene. Din fericire, la noi nu e raspandit obiceiul primitiv de a manca ciocarlii doborate pe coclauri dar mai vin din strainatate vanatori care intretin macelul prin cererea care exista pe la mesele de pe aiurea. Am citit insa o informatie interesanta despre ciocarlii ca fel de mancare, se pare ca uneori provoaca indigestii si chiar otraviri unor persoane care le ingurgiteaza datorita faptului ca aceste pasari preponderent granivore mananca multe seminte toxice pentru oameni, comestibile pentru ele, ca de ex. cucuta. N-ar strica sa mai stea cate una in gatul celui care a macelarit-o si sa-i provoace o indigestie pe care s-o tina minte si sa-l lecuiasca de omorat ciocarlii.
        Puterea speciei sta in numar dar nu e nici ea nelimitata. Ciocarliile cuibaresc in lanurile de grau si desori sunt deranjate din clocit si din cresterea puilor de activitatile umane mecanizate, de pradatori naturali , de chimizari si de multe alte impedimente. 





aprilie 2017, Mehedinti












februarie 2019














20 iunie 2020, la 2000 m , in Parang



6 ianuarie 2021, Dobrogea




























ciocarlii de camp, iarna, pe zapada, in Dobrogea (9 ianuarie 2021)




























16 febr.2021, Oltenia



















13 aprilie 2021





27 martie 2021, prima aparitie la alttudine de 1600 m , pe strat mare de zapada (1 m)














11 martie 2022























8 aprilie 2022









5 mai 2022






















27 mai 2022



21 mai 2022












29 noiembrie Dobrogea


















14 martie 2023






7 comentarii:

  1. e foarte foarte frumoasa! mie imi plac plimbarile la padure, prin zavoaie, la iarba verde... aceste plimbari sunt un bun prilej de a te incarca cu energie pozitiva la capacitate maxima intr-un decor frumos. iar cand ma gandesc ca acolo, in cranguri, se aud cele mai frumoase triluri, imi vine sa zbor acum in padure, cu toate ca la ora aceasta cel mai probabil as auzii decat cucuveaua.
    imi pare rau de bietele ciocarlii care au si ele parte, din pacate, de acelasi masacru cu cel al multor pasari...
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Simpatica si cucuveaua, chiar mi-ar place sa dau peste o cucuvea, pe lumina insa... Dar presupunand prin absurd ca te-ai duce noaptea intr-un zavoi ai avea destule sanse in curand, prin aprilie- mai sa asculti privighetorile! Am observat ca si macaleandrul si mierla canta noaptea in bezna, nu au rabdare sa rasara soarele si o iau cu cantatul de pe la ora 3 sau 4 dimineata..Frumos!

    RăspundețiȘtergere
  3. imi plac foarte mult cucuvelele si bufnitele. o cucuvea tot am mai vazut, seara, dar de multe ori o aud doar cantand. o bufnita nu am avut ocazia sa intalnesc, cu toate ca avem o padure foarte aproape de sat, dar am citit despre ea ca traieste in putine paduri mari din tara noastra. in schimb, cucuveaua este mai bine cunoscuta de om, fiindca traieste si in localitati, cuibarind in podurile cladirilor mari si este o pasare folositoare deoarece vaneaza soareci, ba chiar si sobolani, pe care putine pisici indraznesc sa-i atace.
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  4. CIOCÂRLIA
    de Gheorghe Vicol

    - Când în drumul tău, cu greu
    Către ceruri sui şi sui
    Şi ajungi la Dumnezeu,
    Ciocârlie, ce îi spui?

    - Inima ţi-aduc zălog,
    Doamne-ascultă-mă, de vrei,
    Vin la Tine să mă rog
    Pentru puişorii mei!

    Unul e cam mititel,
    Altul se teme de zbor,
    Iar al treilea este cel
    Care-i tare bolnăvior.

    Doamne, mă rog pentru ei,
    Să-i ajuţi cât s-o putea,
    La fel, Doamne, pe toţi trei,
    Că stă în puterea Ta!

    Asta-i spun. Cui să mă plâng?
    Apoi tac. Nu mai cuvânt.
    Aripile mi le strâng
    Şi mă-nchin pân’ la pământ!

    RăspundețiȘtergere
  5. multumesc din suflet,pentru poze frumoase,pentru informatie rara.ma pregatesc sa scriu un poem,despre/o ciocarlie si un mesteacan.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu va multumesc! Mult succes si multa inspiratie la scris...poate veti impartasi poemul si aici, pe aceasta pagina.

      Ștergere