Translate

marți, 26 aprilie 2022

PRIVIGHETOAREA DE BALTA, Acrocephalus melanopogon

PRIVIGHETOAREA DE BALTA, Acrocephalus melanopogon










      Numele de "privighetoare" este derutant totusi, specia este un lacar de fapt, foarte bine inrudit cu ceilalti lacari, si mai ales cu lacarul mic, cu care si seamana foarte mult.

     Este un lacar sudic, mediteranean, care a patruns pe teritoriul tarii noastre venind de la sud, cucerind treptat tinuturi mai nordice decat arealul sau obisnuit. Este foarte rar in comparatie cu lacarul mic si se gaseste destul de punctual in cateva locuri, mai ales in Dobrogea, sudul Olteniei si al Munteniei, Banat.  

    Cel mai important lucru, primul pas, este identificarea diferentiata de lacarul mic, pentru a putea sti daca intr-adevar ne-am intalnit cu specia A.melanopogon si nu cu A. schoenobaenus, care este infinit mai raspandit si mai frecvent la noi, chiar si in aceleasi locuri unde am putea gasi privighetoarea de balta.

    Acesta a fost si cazul meu, stufarisul intins era plin de lacari mici, aflati in pasajul de primavara, dar acest lucru a ajutat, pentru ca am putut face identificarea prin comparatie directa. 

Criteriile de identificare sunt urmatoarele: 

- in primul rand pasarea iese in evidenta in comparatie cu lacarul mic prin culoarea ei brun-roscata. Nuanta de rosu din penajul de pe spate si de la tartita este foarte clara, prezenta, o culoare calda, stralucitoare. Lacarul mic are un brun mai rece, poate usor masliniu,  chiar brun ruginiu insa mai aspru, o nuanta rece, ce nu poate fi descrisa ca roscata. 

- flancurile sunt de asemenea intr-o culoare rosiatica mai pronuntata, mai intensa la privighetoarea de balta decat la lacarul mic.

- culoarea de pe cap este mult mai intunecata si abia se vad striatiile, pare neagra.

- gusa este alba, curat alba la privighetoarea de balta, si iese in evidenta atat prin culoarea ei curata cat si prin contrastul cu flancurile mai inchise la culoare.

- ciocul este mai subtire, mai fin

- spranceana este de culoare alba, nu este alb murdar si are o latime care se deschide din fata ochiului pana mult dupa ochi.

 - are o dunga neagra sub ochi, asa numita "mustata", de unde si denumirea in mai multe limbi  de "lacar cu mustati". E bine totusi ca nu s-a ales la noi aceasta denumire pentru ca nici nu suna frumos dar nici nu e un element atat de marcant incat sa caracterizeze pasarea, e o dungulita foarte subtila. 

-picioarele sunt inchise la culoare, negricioase, aici trebuie prudenta pentru ca uneori straluceste soarele in ele si se vad de o nuanta nedefinita. 

- aripile foarte scurte, proiectia primarelor nu atinge parca deloc coada, se opreste scurt in dreptul tartitei roscate.

- este o pasare foarte retrasa, foarte ascunsa, chiar si atunci cand canta. Spre desoebire de lacarul mic care atunci cand canta face spectacol, se aseaza si pe varful tulpinilor de stuf, canta in zbor, e mult mai vizibil. Dimpotriva, privighetoarea de balta este foarte ascunsa, sta in stufaris in cea mai dificila zona, cea de la mijlocul tulpinilor in jos, abia percepi o miscare prin stufaris, de vazut foarte greu, de fotografiat si mai greu.

   Am avut noroc ca a iesit la vedere pret de o secunda, relativ la vedere, pe o tulpina cat de cat mai de margine, apoi repede s-a bagat in mijlocul stufarisului.


    Am observat-o in stuf prin intermediul unei alte caracteristici, si anume faptul ca sta deseori cu coada ridicata mult, in felul pantarusilor si astfel capata o postura mult deosebita de cea a celorlalti lacari care misuna prin stuf in aceleasi locuri. Aceia stau cu coada in jos, chiar putin curbata in jos, pe langa tulpina de stuf.

    Este o pasare migratoare, iarna pleaca in tinuturile din jurul Mediteranei iar primavara, prin aprilie, vine cu ceilalti lacari pentru a cuibari in cateva locuri alese de specie pentru marirea arealului spre nord. Sunt in general locuri insorite, cu temperaturi peste media tarii, si mai ales locuri umede intinse, nu pare posibil de gasit pe orice fel de balta ci doar in cele cateva zone umede mari de la nivelul tarii noastre. Contrar asteptarilor, nu este atat de raspandit in Delta, sau nu acolo este locul sau principal de raspandire. Mai curand in sudul Dobrogei, in zona lagunelor, in zonele baltilor de-a lungul Dunarii, pe Olt, pe Ialomita, in zona malstinilor din Campia de Vest.

   Cantecul pasarii este frumos, melodios, cu multe modulatii, mai putin cu sunetele aspre specifice altor lacari, lacarul mare, sau de stuf. Dar nu se aseaza la vedere in timpul acestor cantari si nu canta in zbor, precum lacarul mic.

    Ciocul il are fin si ascutit, asa cum il au pasarile insectivore, chiar mai fin decat al celorlalti lacari.

   Doar masculii canta, daca ai ocazia sa il vezi cantand poti sti sigur ca e masculul, altfel nu se poate face deosebirea intre femele si masculi doar dupa penaj, arata la fel. Pasarile tinere sunt mai striate pe piept, o striatie foarte subtila totusi, abia ghicita. Cuibarirea incepe pe la sfarsitul lunii aprilie, depune 3-6 oua, incubatia durand doua saptamani. Toamna pleaca cu totii, adulti si tineret, in tinuturile mai calde spre sud. In vestul Europei nu migreaza, insa la noi in Europa de est se duc spre Levant, spre nordul Africii, clima de iarna fiind mai aspra in est.


   

sâmbătă, 23 aprilie 2022

MIGRATIA DE PRIMAVARA IN LUNCA DUNARII, OLTENIA, 2022 (6)

MIGRATIA DE PRIMAVARA IN LUNCA DUNARII, OLTENIA, 2022 (6)






























PRIMA JUMATATE A LUNII APRILIE (aspecte de migratie in zona de lacuri si balti)
       


     In luna aprilie migratia devine atat de intensa si de complexa incat descrierea pe perioade mici de timp devine imprecisa. Lucrurile se schimba de la o zi la alta, speciile revenite, plecate, in crestere numerica sau in scadere, ma refer la cele de pasaj, au o dinamica foarte vie, iar diferentele pe zile ar fi inexacte. Mai potrivite mi se par intervalele de timp de doua saptamani, pasarile care apar in prima jumatate, practic majoritatea pasarilor migratoare, si pasarile care apar in a doua jumatate a lunii aprilie, categoria migratorilor tarzii. Prima jumatate a lui aprilie inca e bogata in specii de pasaj, fara diferente mari de la o zi la alta, in schimb ultima jumatate a lui aprilie cunoaste o plecare in masa a speciilor de pasaj.
     Deja din primele zile de aprilie isi fac aparitia randunelele. In prima saptamana vezi cate una, nu vin in stoluri si nu vin in pereche.




      In scurt timp insa incep sa se completeze perechile si in a doua saptamana din aprilie le vezi aproape numai in cuplu, multe dintre ele preocupate deja sa adune material de cuib.





 

      Nu trece mult timp si apar si primii lastuni de mal. Acestia sunt gregari, ii vezi de la inceput in stoluri maricele. Marimea acestor stoluri, viitoare colonii de cuibarire, creste de la o zi la alta. 




     Lastunii de casa apar mai tarziu, practic la mijlocul lunii, totusi ii voi trece in categoria aparitiilor din a doua jumatate a lunii, inaintea drepnelelor.
    In aceasta prima jumatate a lunii aprilie apare neamul chirelor si chirighitelor. Cea mai timpurie a fost pescarita mare, dupa ea au aparut chirighitele negre iar in a doua saptamana din aprilie au aparut concomitent si chirighitele cu obraz alb si chirele de balta. In prima jumatate a lui aprilie se vad numere mici din aceste specii, deseori pescuind impreuna. Abia mai tarziu numarul lor va creste si isi vor face stolurile lor si perechile.






     Aparitia spectaculoasa a pelicanilor comuni incununeaza aceasta perioada. Anul acesta au aparut in a doua saptamana a lui aprilie insa sunt ani in care pot fi vazuti in stoluri mari inca de la inceputul lunii sau chiar din ultimele zile de martie. 








     O aparitie noua si diafana a primei jumatati din aprilie este cea a starcilor galbeni. Vin in grupuri, mai mari sau mai mici si stau impreuna, fie pe malul baltii, cel mai adesea, fie prin copaci. Le place compania egretelor mici si a starcilor de cireada, specii cu care vor cuibari in salcioare ascunse, pe ostroave, in colonii mixte.














     Perioada aceasta se caracterizeaza prin prezenta marcanta a scoicarilor. Unii dintre ei chiar pareau sa isi caute locuri de cuibarire, mai ales la varsarea raurilor mari ale Olteniei in Dunare.
 











      Dintre fluierari a aparut in a doua saptamana din aprilie fluierarul de lac. 









     Intervalul insa ar putea fi caracterizat de fluierarii de mlastina, acestia atingand acum un varf al trecerii lor, mentinandu-se in numere bune pe intreg parcursul lunii.






      Si fluierarilor de munte le creste numarul.





      In a doua saptamana din aprilie sosesc maracinarii mari. Probabil primilor sositi le place sa stea cateva zile pe langa malul bogat in insecte al baltilor, apar prin stuf alaturi de alte pasarele mult mai caracteristice stufarisului.



      Dintre acestea apar in aceasta perioada, chiar din prima saptamana din aprilile, lacarii mici si greluseii de stuf.








    Spre mijlocul lunii incep sa se faca auziti si lacarii mari, dar sunt putini si stau ascunsi, nu canta atat de indraznet si vizibil, cum o vor face in curand, in lunile mai si iunie.
     Chiar pe malul baltilor dar si pe culturile sau islazul de langa balta apar in numar mare codobaturile galbene. E frumos si interesant sa le vezi toate variatiile in penaj, subspecii, hibrizi sau pur si simplu tipologii individuale. 








    In iarba scunda de pe nisipurile din jur incepe sa se zareasca silueta delicata a fasei de camp, in culorile ei si mai delicate, de toate nuantele nisipurilor si pamanturilor de stepa aurie.




     Pe maluri trec spre locurile lor de cuibarire de la altitudini mari, fasele de munte.



    

     Se mai pot vedea si fase de lunca.





Pietrarii suri isi fac si ei aparitia.



     In data de 14 aprilie am auzit prima privighetoare pe anul acesta, cantand.

   Tiganusii au inceput sa apara de la sfarsitul lui martie, acum insa e perioada lor de varf, mai ales in a doua saptamana din aprilie. Numarul lor creste, insa in lunca Olteniei sunt mai mult de pasaj, trec spre locurile de cuibarire. 









     Nu au disparut nici fluierarii cu picioare verzi, fluierarii negri, nici fluierarii de zavoi, dar sunt mai sporadici.













     Mai sunt prezente in numar mare ratele caraitoare, poate sunt nou-venite, poate sunt cele care au sosit in martie si treneaza pe baltile din lunca Dunarii pana sa ajunga la locurile de cuibarire.








Dintre ratele de pasaj mai sunt prezente inca ratele fluieratoare - in scadere pronuntata insa -






 ratele lingurar si ratele mici. 





       Strigatele vioaie ale piciorongilor si ciocintorsilor se aud inca peste tot pe malul baltilor, exemplare proaspat sosite sau din cele care au venit deja incepand cu mijlocul lunii martie. Totusi varful migratiei lor a trecut. De acum incep sa ramana doar cei cuibaritori, pasajul se domoleste.










      In alti ani am vazut stoluri mai mari de egrete mici, anul acesta le-am vazut in numar mai mic. De obicei numarul egretelor mici in lunca Olteniei depasea cu mult in aceasta perioada numarul egretelor mari. Acum parca tot egretele mari se vad mai multe, in grupulete mai mari, egretele mici se vad in grupuri mai mici sau chiar solitare.





      Desigur, egretele mari nu se mai vad chiar peste tot, asa cum se vad la iernare ci doar in zonele cu mult stufaris si cu ochiuri mari de apa. Cel mai probabil o parte din ele vor ramane acolo la cuibarit.



       Gastele de vara au bobocii din ce in ce mai mari, tot mai multe perechi isi plimba bobocii pe balta.










      Nagatii se vad aproape excluisv pe iarba, pe nisip, in pereche sau singuri, cel mai probabil au inceput deja cuibarirea, pasajul a trecut.




     Si pelicanii creti sunt in plina activitate si prezenta. Adulti in penaj nuptial stralucitor sunt prezenti zi de zi pe lacuri ca si cand ar cuibari undeva prin stufarisuri.




       Pasajul de batausi continua sa fie foarte bogat, cel de sitari de mal s-a mai domolit.



Nisipurile de pe langa  balti si din luminisurile din padurile de salcam incep sa fie inflorite in albastru de Alkanne tinctoria.





    Inca mai sunt la noi ereti vineti, nu au plecat inca spre locurile de cuibarire.


       Se mai vad si codalbi.


     In alti ani mai ploiosi acum ar fi fost perioada ideala pentru stoluri mari de lopatari, de egrete, de berze negre. Anul acesta insa, fiind mai secetos, sau poate din alte motive, nu au mai fost astfel de tablouri.