Translate

miercuri, 23 martie 2016

ORASUL CU MIERLE

ORASUL CU MIERLE



































































           Dupa valceaua mierlelor am descoperit si Orasul cu mierle pe harta tarii. Cel mai potrivit oras pentru o postare de primavara. Stiam ca in zona de vest a tarii e poarta pe care intra pentru prima data primavara dar sunt ani in care iarna nici macar nu trece pe acolo. Vorba veche, anul acesta iarna la Timisoara a cazut intr-o joi. 



      Timisoara nu este orasul meu dar am ocazia si placerea sa-l vizitez destul de des si anul acesta am avut norocul sa ma aflu acolo pe "marea ninsoare a anului", o fina si involburata pudra care a cazut peste oras intr-o zi de ianuarie si care a disparut fara urma a doua zi.

   















     In 2 februarie deja zbura un fluture grabit prin fata pasilor mei iar gandacii vaca-domnului se soreau si ei deja plecati cu treburi din locurile de hibernare.



    Cred ca fluturii-amiral, Vanessa atalanta, au dormit pe undeva pe acolo prin tufele de ienupar si de tisa tunse pe rotund ca o casuta pentru pasari si vietati.



 Cand prindeau o zi cu soare mai ieseau la zburdat, oarecum in felul albinelor care mai ies iarna din stup la zboruri de curatare. Nici nu a venit bine primavara regulamentara, de martie, ca alti fluturi au iesit grabiti la zbor.




    Revenind in miez de iarna, in decembrie, in preajma Craciunului, parcurile Timisoarei rasunau deja de cantece de mierla.



 Cele mai multe, masculi bineinteles, isi cantau soptit, bagati adanc printre crengile vii si verzi ale rasinoaselor.




 E un obicei al mierloilor de a canta in felul acesta, abia auziti, probabil pentru placerea proprie. Dar nu mica mi-a fost mirarea sa aud si cantece nuptiale adevarate, rasunand la volum maxim de-a lungul strazilor si aleilor din parc. Se pregateau oare de imperechere, era o curtare serioasa sau doar un joc? Raspunsul aveam sa-l aflu doar in martie.






    Timisoara pare locul ideal al mierlelor, neegalat de niciun alt oras sau localitate. Clima foarte blanda, cu ierni ferite de curentii siberieni dar in calea brizelor calde dinspre sud si vest, permite mierlelor o stationare pe timp de iarna a tuturor exemplarelor. Mierle masculi, mierle femele, juvenili, toti au oaza lor de iernare in oras. La aceasta asezare in clima blanda se mai adauga un factor foarte important - lantul de parcuri de tip padure umeda, pe intindere uriasa, situat chiar in mijlocul orasului, pe malul Begai.





    In plin centru, nu parcul inconjoara orasul ramanand rece si expus vanturilor ci constructiile de blocuri si industrii inconjoara acest lant de parcuri centrale, oferind inca un zid de adapost mierlelor. 









      Padurile-parc au arbori batrani si umbrosi, mierla nu suporta locurile insorite care ii usuca pamantul. Solul este foarte fertil si mai ales foarte reavan, afanat si umed, o comoara inepuizabila de rame, viermisori, hrana imbelsugata pentru un numar nelimitat de mierle. Luptele lor teritoriale sunt probabil singurul factor care aseaza oarecare distanta intre cuplurile de mierle altfel ai impresia ca sunt peste tot, la fiecare copac si la fiecare tufa. 




       

    Unul dintre cele mai benefice parcuri pentru pasari este parcul din jurul Catedralei. 







     Nu degeaba si ciorile se cam inghesuie in acest loc care pare sa ofere absolut tot ce si-ar dori o pasare. 



      Toate parcurile sunt frumoase in primavara dar Parcul Catedralei mi s-a parut cel mai spectaculos. Am iesit la fotografiat si filmat in el si am gasit multe lucruri interesante intr-o zi frumoasa de martie. Dupa ce in septembrie "ingrozisem" ziarul local Opinia Timisoarei cu ciorile prezente in numar urias intr-un filmulet al meu pe You Tube (pe care eu le-am filmat de spectaculoase nu de fioroase), in sfarsit mi-am spalat pacatele si am reusit sa surprind un spectacol de frumusete mai clasica, mai pe gustul tuturor, cu pomi infloriti in roz, intr-un tunel al iubirii, si cu multi indragostiti, unii din ei curtandu-si viitoarele mirese intr-un balet de umbrelute albe, destul de simpatice si fotogenice. Astfel ca videoclipul meu a fost din nou preluat si citat ca o exemplificare de admiratie pentru natura si dragoste tinereasca.
http://www.opiniatimisoarei.ro/cerere-in-casatorie-in-cel-mai-fotografiat-loc-din-timisoara-in-aceste-zile-video/22/03/2016


   

      Desigur, pentru majoritatea oamenilor, nuntile si iubirile speciei noastre sunt cele mai interesante.







     Pentru mine insa cel mai interesant a fost sa observ nuntile pasarilor, gugustiuci, macalendri, pantarusi, rate salbatice, stancute. Dar pentru mierlele din Timisoara vremea nuntilor si a logodnelor trecuse, acum erau ocupate cu pui de toate marimile. Ma asteptam sa gasesc mierle pe oua dar adevarata surpriza a fost gasirea juvenililor deja la mijloc de martie. 



      In multe alte zone ale tarii, poate in majoritatea lor, mierlele abia isi incep curtarea pe la sfarsit de februarie sau chiar mai tarziu. Aici am gasit doi juvenili de mierla foarte timpurii, in 18 si 19 martie. Deja parasisera cuibul si unul se tinea dupa parinti care ii dadeau sa manance iar altul statea pe langa cuib, adapostit de crengile bradului, intr-o zi vantoasa.

     

    In alt copac, chiar pe malul apei, se auzeau piuind cu mare pofta de mancare mai multi pui de mierla. Grabiti cum erau, ridicau capetele, deja cu ochii bine deschisi si imbracati in pene, si miscau frunzele iederei care le imbraca cuibul prins intre doua crengi de copac. Nu mai aveau nici ei foarte mult pana sa porneasca prin iarba dupa parinti, cu zboruri scurte de la o tufa la alta. 
       Juvenilii, puii mai mari, i-am gasit in zona cea mai ferita si mai expusa caldurii, chiar pe langa catedrala, spre oras. Puii mai mici erau pe malul apei. Si malul apei e un loc adapostit si expus spre sud. 
       Adaug un juvenil observat in 3 aprilie, hranit inca atat de tatal lui cat si de mama, desi putea sa zboare bine si stia si sa ciuguleasca si el prin iarba propriile gaselnite.




















      La mierle e foarte importanta clima si vremea din respectivul an pentru a declansa instinctul reproducator, imperecherea, cladirea cuiburilor, clocitul. Luna februarie 2016 a fost foarte calda si dupa 15 februarie nu au mai avut de ce pierde timpul si multe cupluri de mierla, probabil din cele mai experimentate si gata constituite de ceva ani, au trecut la depunerea oualelor. Femela este cea care face cuibul si depune acolo 4-5 oua. Clocitul dureaza foarte putin , 13-14 zile, si se face pe rand, mai ales de femela dar si de mascul. Cel care nu cloceste ramane de paza si il vezi deseori infoindu-se si dand din coada catre intrusi, cu un glas suparat. In conditii de hrana imbelsugata, puii parasesc cuibul in 10 zile, maxim doua saptamani, cresc vazand cu ochii. Asa ca, o data aceste calcule facute, nu e asa de surprinzator sa gasim juvenili, pui mari, inca din data de 18 martie. 






      Nu cred insa ca aceasta "minune" e posibila in alta locatie decat cea specifica Timisoarei descrisa de mine - adica clima foarte blanda, cu ierni lipsite de zapada, ger si curenti reci. Sa fie zona de parc sau gradina, de localitate adapostita - zona de padure si salbaticie e intotdeauna mai rece si mai expusa. Sa fie si o zona foarte foarte favorabila mierlelor, acestea sa fie in numar urias, sa fie multe cupluri stabile care sa stie ce au de facut de indata ce vremea permite.












      In zonele unde mierlele nu migreaza pe timp de iarna specia traieste in cupluri fidele de la an la an. Fidele nu numai partenerului cat si teritoriului pe care si-l aleg impreuna. Si mierla femela este teritoriala si chiar da lupte cu alte femele pentru locul ei de cuib. Ea este cea care stabileste unde face cuibul si masculul patruleaza si canta si ameninta si isi apara zona. Ca oferta de locuri de cuib, inca o data parcurile din centrul Timisoarei exceleaza, fiind gandite cu foarte multe tufe de ienuper, tisa si alte rasinoase dar si alt tip de arbusti ornamentali care ofera locuri ascunse si trainice de ridicat cuib.






   Si arborii batrani dar cu trunchiuri foarte ramificate si imbracate in iedera ofera un numar imens de locuri de cuibarit. Trebuie spus ca nu doar parcurile din Timisoara ci intreg cartierul din centru, cu blocuri vechi si noi, cu cladiri istorice, cu scuaruri - totul este plin de mierle, imi pare a fi pasarea-simbol a orasului. Probabil si in cartierele ne-centrale sa fie aceeasi abundenta de mierle, nu pot sa ma pronunt, pentru ca nu am vizitat. O singura vizita scurta in cartierul istoric Fabric mi-a dezvaluit o zona mai putin bogata in mierle, in schimb cu multi grauri.
     Acum scriu aceasta postare la sfarsit de martie. Probabil ca la viitoarea mea vizita in oras parcurile sa fie pline de juvenili pofticiosi, tinandu-se dupa parintii lor. Interesant ca mai ales taticii sunt cei care au grija de puii mari plecati prin iarba. Mierlele femele sunt ocupate cu hrana si bunastarea proprie pentru a incepe a doua serie de ouat, al doilea cuib, al doilea rand de pui. In mod sigur in Timisoara sunt multe cupluri de mierla care scot trei randuri de pui, poate sa fie chiar regula. Am citit ca in vestul Europei, unde iernile sunt blande si mierlele nu migreaza deloc e posibil sa aiba in anii buni si patru randuri de pui. Sunt o specie foarte prolifica si foarte grijulie cu puii. Acestia cresc repede si deja masculii tineri, pana intr-un an, incep din toamna, sa-si stabileasca teritoriile. Sunt fertili deja din al doilea an de viata si asigura succesul acestei specii frumoase si iubite de oameni pentru cantecul si dragalasenia lor.