Translate

Se afișează postările cu eticheta Icterine Warbler. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Icterine Warbler. Afișați toate postările

marți, 28 ianuarie 2014

FRUNZARITA GALBENA , Hippolais icterina

FRUNZARITA GALBENA , Hippolais icterina












       O pasare foarte delicata, cu o silueta zvelta si eleganta. Asa cum ii e si numele se poate vedea intr-adevar in cele mai dense frunzisuri, unde prinde mici insecte si unde cuibareste. E mai mare decat o pitulice, nu cu mult dar suficient de clar. Dealtfel e si mai prelunga la silueta, la cioc si la forma corpului. 








         

     Seamana de departe cu silvia de zavoi insa se recunoaste clar   dupa cantec si dupa galbenul luminos de pe piept. Cantecul nu seamana cu al nimanui, e un cantec foarte dulce, maruntel, un ciripit continuu ca si cand o pasaruica si-ar alinta puisorii. Uneori capata si asprimi, ca cele ale lacarilor, cu care are anumite asemanari. Pare soptit dar se aude totusi foarte bine, dealtfel mai ales cantecul este cel care iti indica prezenta frunzaritei.






        Camuflajul e perfect iar strecurarea printre frunze e exceptional de lina. Chiar seamana cu o frunza, verzulie deasupra si cu tonuri de gri pe partea intunecata si galben pe partea luminata. Galbenul de pe piept nu e intens si strident ci foarte delicat, discret dar destul de pur ca nuanta. E si sperioasa, isi da seama cand e zarita si cand sa te bucuri mai bine ca ai localizat-o in sfarsit printre frunze, a si zbughit-o. Zboara in alt copac si incepe calvarul, scotocirea cu privirea printre sute si sute de frunze inselatoare si stropi de lumina.















  Daca insisti cu miscarile printre copaci in cautarea ei fuge de tot, cu un zbor zvacnit, sfaraind putin in aer. Supararea pare sa si-o manifeste ridicandu-si putin penele din crestet.













     Imi place foarte mult cantecelul ei dulce, cand pare o melodie, cand pare un copilas care vorbeste mult si neintrerupt pe limba lui gungurita.  









       O viata foarte discreta duc aceste frunzarite, in general neobservate de oameni. Le ajuta camuflajul perfect, cred ca nicio pasare nu imita atat de bine frunzele din padurile calde si luminoase. Prefera aceste paduri si e bine adaptata la ele. Insecte gaseste din belsug printre frunzulite si ramuri asa ca nu are nici un motiv sa paraseasca coronamentul arborilor si arbustilor mai inalti. Acolo isi face si cuibul care e destul de micut, cam cat cel de silvie. Doua-trei frunze de soc sau de mar sau de orice alt copac in care e construit il acopera si il apara de vant, de ploaie si de priviri indiscrete. 
       Spre toamna mai gusta si din fructele de padure.  Mananca si ea tot ce poate pentru a prinde rezerve de energie pentru marea calatorie in tarile calde, mai exact in Africa sub-sahariana.