BECATINA MARE, Gallinago media
Un an foarte bun pentru a vedea aceste pasari rare la noi, atat becatina mare cat si cea mica. Nu cred ca numarul lor a fost mai mare decat de obicei, poate dimpotriva, insa seceta a facut ca zonele cu mlastini sa fie foarte reduse, astfel ele fiind mult mai expuse vederii. Chiar si pe aceste zone micsorate tot raman extraordinar de greu de vazut si mai ales de surprins la poza. Camuflajul lor este perfect. Plantele acvatice uscate le ascund cu desavarsire, doar daca te apropii -fara sa vrei si fara sa stii- ele tasnesc la un moment dat lasandu-te sa le vezi cel mai adesea spatele.
Becatina mare, numita in limbaj vanatoresc si "dubla" (denumire provenita din limba franceza), nu este chiar atat de mare pe cat suna reclama numelui, este doar putin mai trupesa decat cea comuna, in nici un caz nu este dubla. Ar fi bine daca ar fi asa, insa criteriul cel mai clar de identificare ramane aripa ei dantelata, cu mult alb, cu doua, trei dungi ca de dantela alba care ii impodobesc aripile. Si ciocul este o idee mai scurt. In rest seamana foarte mult cu becatina comuna.
La noi in tara putem avea norocul sa o vedem numai in pasaj, acest pasaj este mic, cativa indivizi imprastiati in diverse locuri umede, foarte rara aparitie.
Poate sa treaca mai ales prin martie, aprilie, uneori si mai, ma refer la pasajul de primavara. Mai poate fi vazuta si in pasajul de toamna.
Efectivele speciei sunt mici si in declin. Cuibareste in nord-estul Europei, in zona de mlastini arctice, o zona mult mai nordica si mai restransa decat arealul becatinei comune.
Acolo are manifestari spectaculoase de cantec, de lupte, de dipslay. Ritualul propriu-zis de nunta se desfasoara la sol si se numeste rotit, dupa modelul cocosilor de munte. La noi insa, in pasaj, e foarte cuminte, foarte ascunsa, trebuie un adevarat noroc sa o intalnesti spontan, 99% din intalnirile cu becatine fiind cu cele comune.
Prin aprilie, cel mai tarziu mai, ajung in locurile de cuibarire, locuri deschise de mlastini si tundra umeda, si acolo isi fac un cuib rudimentar pe solul inconjurat din toate partile de ape, in smarcuri, unde femela depune 3-4 oua. Si clocitul si ingrijirea puilor sunt facute de femela care este foarte putin mai mare la trup decat masculii. In schimb masculii au o coada mai lunga putin, fiindu-le necesara in etalarile de nunta. Dar diferentele sunt foarte subtile, si se pot face mai ales prin comparatie directa, doua pasari de sex diferit aflate una langa cealalta.