Translate

joi, 25 aprilie 2019

Mierla (4) , Pui mici, Turdus merula

MIERLA (4) , PUI MICI, Turdus merula























     In luna aprilie am avut ocazia sa pot filma pui mici de mierla, fara sa produc vreun deranj la cuib, am gasit un cuib care imi asigura vizibilitate de la distanta, desigur folosind si zoom-ul aparatului. Cuibul l-am vazut prima data in data de 30 martie, cand nu avea oua depuse, mierla femela aducea materiale la cuib si mai statea pe cuib, insa cuibul era gol. 




       Intr-un interval destul de scurt s-a produs si depunerea oualor, si repede a trecut si intervalul de clocire, astfel ca am revazut mierla incarcata cu mancare pentru puisori in data de 17.04.2019, dupa aspectul puilor, fiind cel mai probabil a doua zi de la eclozare, deci ziua 2 de viata, sau poate chiar prima.





De atunci am incercat sa le fac cate  o poza in fiecare zi de dezvoltare, avand o fereastra de vizibilitate in cetina bradului, de la distanta si de la inaltime. Cuibul nu a fost deloc deranjat, practic, parintii, obisnuiti cu prezenta umana, nu dadeau nicio importanta prezentei mele acolo si culegeau hrana, hraneau puii sau stateau pe cuib pentru incalzirea lor, fara sa existe vreun impediment. 

    In ziua de 18 aprilie nu am putut fotografia puii, avand treburi in alta parte, in ziua de 19 crescusera deja, li se marisera ciocurile, incepusera sa se vada radacinile negricioase ale viitoarelor pene



      Tatal, foarte activ si el, culegea rame si le aducea puilor, in egala masura cu mama. Pentru incalzirea lor insa, doar pe femela am vazut-o in cuib.



     20.04.2019, dimineata









20.04.2019, dupa-amiaza, in lumina soarelui, faceau un pic de plaja, necesara lor, ca si oamenilor.







21.04.2019





22.04.2019












       23.04.2019, o zi ploioasa, dar linistita. Puii deschisesera ochii iar penele erau deja destul de bine pornite in crestere. Din pacate a  trebuit sa intrerup "documentarul", a trebuit sa plec de langa cuibul cu pui pentru vacanta de Paste. I-am fotografiat deci in prima saptamana de viata, nu mai dureaza mult pana sa paraseasca cuibul, penele le cresc rapid si in momentul in care pot da din aripi, chiar daca nu pot sa zboare, puii de mierla pleaca din cuib, si incep sa fie hraniti de parinti prin diverse ascunzisuri la sol sau la cca un metru de la sol, crengi joase, gramezi de lemne si crengi, garduri vii, arbusti desi sau teposi etc.














      Am reluat observatia in data de 6 mai, dupa o intrerupere de 12 zile. Am gasit in zona cuibului doi juvenili, doi pui mari zburati din cuib, descurcandu-se singuri, fara sa mai stea in urmarirea parintilor, dupa locatie aproape sigur provenind din cuibul urmarit.
    Unul dintre pui:











Celalalt:












sâmbătă, 30 martie 2019

RATA CU OCHI DE SOIM (2), Aix sponsa

RATA CU OCHI DE SOIM (2) - Aix sponsa

O VESTE FOARTE BUNA 











    In 29 martie am gasit o pereche cuibaritoare, mult asteptata si dorita de mine. Am facut fotografii si intentionez sa urmaresc evolutia. Pentru ca pasarile au foarte multi dusmani e cel mai bine ca locul de cuibarire sa ramana ascuns de ochii curiosilor. Pe de alta parte, recunosc si ca am un fel de superstitie in legatura cu venirea pe lume a unor puisori, prea multa anticipare si asteptare parca aduce ghinion. De aceea voi scrie toate detaliile si voi publica toate fotografiile abia dupa ce procesul de cuibarire si crestere a puilor se va fi incheiat. Pana atunci, le urez tot norocul din lume!...................
........................................................................................................
      E deja mijloc de mai si bobocii de rata au plecat la adapost in stufarisuri mai ascunse. Foarte interesanta cuibarire a acestei rate de padure, specie nou venita pe un continent necunoscut ei, in conditii de captivitate, evadate initial, apoi poate la a doua, a treia generatie de libertate. Am o intelegere deosebita pentru aceste specii pioniere, exploratoare a unor conditii inedite si greu surmontabile, vanate nu numai cu armele clasice de vanatoare dar si cu ideologii nocive, luptandu-se cu false etichete de specie asa-zis invaziva, desi abia numara cateva exemplare, specie alogena, si tot felul de clasificari neavenite si pretexte de exterminari. Incet-incet, un mic grup de populatie s-a adaptat la noile teritorii si incepe sa se comporte ca in salbaticie. In iarna observam o pereche venita la iernat. In 29 -30 martie am urmarit o pereche la cuibarire.








     Foarte interesanta cuibarirea, in mediul lor natural ratele de padure, numite si rate-cu -ochi-de -soim cuibaresc in scorburi. Aici scorbura a fost oferita de o constructie de beton parasita, ruinata, care oferea pe acoperisul ei o cavitate semi-deschisa,  semi-acoperita in care rata mama a putut sa-si cloceasca ouale in liniste. La inaltime , dar aproape de apa, iesirea puilor s-a facut prin celebrele sarituri direct pe apa si in tufisurile moi de langa apa.







      Ratele cu ochi de soim sunt foarte bune zburatoare, nu a fost nicio problema sa caute aceste locuri favorabile de cuibarit la inaltime. Complet izolata de lumea oamenilor si totusi in prezenta ei apropiata, astfel incat aceasta prezenta sa devina un fel de gardian contra altor pradatori si mai redutabili, perechea de rate cu ochi de soim si-a ales locul de cuibarit cu deosebita grija si inteligenta. Cautarea a durat circa o saptamana, zboruri matinale ale perechii, inspectari facute de rata femela, dar si garda foarte stransa si precauta a masculului.










      Pana la sfarsitul lunii martie locul a fost definitivat si rata mama a devenit nevazuta in cavitatea betonata, pazita sau nu de mascul. Momentele in care masculul era prezent langa femela au fost foarte scurte si doar la inceput, apoi s-a retras pentru a nu deconspira cuibul. Uneori se pitea si el in cavitate dar de cele mai multe ori isi lua zborul intr-o anumita directie, petrecandu-si timpul ascuns.




    Pe la sfarsitul lui aprilie l-am mai fotografiat in apropierea cuibului, pe apa, semn ca bobocii mai aveau putin pana sa iasa.
















     Am fotografiat cat am putut de aproape picioarele ratelor, pentru a vedea daca au inele. 





    Nu aveau inele, fapt care ma face sa cred ca nu sunt rate nascute in captivitate, sunt rate provenite din populatie deja libera. Ma bucur mult pentru succesul lor, incep sa se adapteze, sa redevina rate libere si salbatice in adevaratul sens al cuvantului, capabile de cautarea perechii, de cuibarire si crestere a bobocilor, de cautare a locurilor de iernare potrivite.