MIGRATIA DE PRIMAVARA IN LUNCA DUNARII, OLTENIA, 2022 (2)

MIGRATIA DE PRIMAVARA IN LUNCA DUNARII, OLTENIA, 2022 (2)

SAPTAMANA A DOUA DIN MARTIE (aspecte de migratie in zonele de lacuri si balti)

       Vremea tot rece, tot uscata. In vreo doua zile a si nins slab, cu depunerea unui foarte mic strat de zapada. Ciocarliile de camp nu si-au micsorat activitatea din cauza frigului si a zapezii, dimpotriva parca.

     Urmaream mai multe ciocarlii cu privirea, fie pe zapada, fie in inaltul cerului, cand am observat o aruncare brusca a unui soim de iarna asupra unei astfel de ciocarlii, zburata si ea pentru cantecul la inaltime.

     Urmarirea in aer a fost dura, rapida, doua sageti de pasari, una foarte putin mai mare decat cealalta si la fel de hotarata. Pana la urma ciocarlia a scapat, zburand cat a putut ea de inalt iar soimul de iarna s-a facut nevazut in imensitatea campului. Exista acum o scurta perioada de timp, de circa doua-trei saptamani, cand pasarile clocitoare la noi revenite din migratie se pot intersecta - chiar dramatic- cu pasarile Nordului, aflate in pragul plecarii.

    In afara de nagati si batausi nu au mai aparut in numar semnificativ alti fluierari sau alte pasari de tarm, tot ei au ramas sa insufleteasca peisajul mai mult iernatic decat de primavara.

   Aparitia cea mai spectaculoasa dintre pasarile revenite din migratie au avut-o califarii albi, prezenti aici doar in aceasta saptamana in numere mari, aflati in pasaj deci, spre alte zone unde cuibaresc in numar mai mare.

        Ratele de iernare inca nu au plecat, ratele fluieratoare par chiar mai multe: ca si la garlite, numarul celor care au stat aici pe iarna a crescut cu cele din pasajul spre nord provenite din alte locuri de iernare. Ratele fluieratoare erau dominante ca numar, le intreceau si pe cele mari sau pe cele mici ale caror grupuri se prezentau mai timide, deja despartite pe perechi.

   La fel de "sparte" erau si grupurile mari de lisite, fie plecasera o mare parte din ele spre nord, fie cele ramase isi vedeau deja de stabilirea teritoriilor si cuiburilor, destul de des se zareau luptandu-se si certandu-se intre ele.

    Mai stateau in grupuri maricele ratele cu cap castaniu. Acelea si clocesc la noi dar nu in numar atat de mare pe cat avem la iernare.

    Foarte putini ferestrasi mici, femele, inca mai erau si la aceasta data, pana in 14 martie, nu plecasera inca spre nord.

       Vedeta incontestabila a saptamanii a fost insa stufarica, nu parea si nu cred sa fi iernat aici, desi nu e imposibil. Mai curand parea proaspat picata din migratie, interesata doar de hrana, fluturand prin stuf in felul fluturasului de stanca. Am si botezat-o (ca nume de folosinta proprie doar), "fluturasul de stuf", atat de mult semana la fluturarile din aripi si din coada cu cel de stanca. Nu stiu sigur daca era mascul, eu insa asa cred, acele manifestari pareau sa fie de display, de semnalizare a prezentei, o alta gaselnita de atragere a atentiei a masculilor, in afara de cantec. Oricum, m-a bucurat mult aceasta descoperire fiind prima semnalare a speciei in Oltenia. Si o semnalare documentata bine prin fotografii si filmari.

Altfel, prin stuf, nu se observa vreo revenire din migratie, nu se vedeau inca pitulicile mici sau cele fluieratoare, pe care le vedeam in alti ani, ce-i drept cu o saptamana mai tarziu. Acum stuful era locuit si animat numai de presuri de stuf si pitigoi albastri si mari si pitigoi de stuf. Bineinteles si de gurese vrabii de casa si de camp, mai ales la culcarea de seara.

     Pe ici pe colo mai zburau timid pe langa stuf presurile de lunca, o prezenta mai slaba, mai discreta ca in alti ani, probabil din cauza secetei, fasele de lunca fiind iubitoare de terenuri umede.

    Numarul de codobaturi albe nu a crescut, probabil primavara nu mai zabovesc prea mult pe langa apele luncilor, pleaca direct spre locurile de cuibarire prin toata tara, in locuri mai joase ori mai inalte. Ciocarliile isi continuau cantarile, din ce in ce mai prelungi si mai elaborate. 

    O usoara crestere in numarul de nagati, stoluri putine si medii ca numar per stol, totusi. 

     Garlitele in aceleasi numere mari, nu pareau nici sa fi crescut semnificativ ca numar nici sa fi scazut. Caderea zapezii le-a convins probabil ca e bine sa mai zaboveasca aici in tarile noastre "calde", ca Nordul este inca sub patura groasa de ger si zapada.

Eretele vanat, o pasare care nu cuibareste la noi, e inca prezent, in numerele obisnuite pe iarna.

Egretele mari aflate aici de la iernare sau venite din alte locuri, in numar destul de mare inca si stand uneori si in stoluri mari, amestecate cu starcii cenusii. Printre ele si exemplare cu picioare rosii, unele cu cioc galben altele deja cu cioc negru.