MIGRATIA DE PRIMAVARA IN LUNCA DUNARII, OLTENIA, 2022 (4)
A PATRA SAPTAMANA DIN MARTIE (aspecte de migratie din zona de lacuri si balti)
Foarte curand dupa ciocintorsi si sitari de mal, la doar cateva zile (si totusi "dupa", nu inainte, nu concomitent) au sosit si piciorongii.
Malurile au fost animate de prezenta si mai galagioasa, si mai dinamica si mai zburdalnica a acestor pasari inaltute si foarte suple. Mai mici un pic decat ciocintorsii dar mult mai "vorbareti" si mai individualisti. Fara stoluri mari, abia ceva grupuri de cate 6-7 piciorongi maxim, pe alocuri chiar si singuratici, avand nevoie sa se miste liberi si nestigheriti pe un spatiu mai mare.
Ciocintorsii s-au despartit si ei in grupuri mai mici, pe alocuri chiar pe perechi, prezentand comportament nuptial si teritorial.
Din stufarisuri au inceput sa fie vizibili buhaii de balta. Foarte putini raman sa ierneze in zona. Cei mai multi se intorc din migratie aproximativ in aceasta perioada.
Saptamana aceasta a fost saptamana de "glorie" a sitarilor de mal, acum pareau sa fi venit populatii mai mari, sa hoinareasca nerabdatori de colo pana colo, totusi mereu pe marginea apei.
Batausii au decis acum ca nu le mai ajunge aceasta margine a apei si au cucerit cu mare incredere de sine uscatul, invalmasind cerul in stoluri uriase, asemanatoare celor de grauri. Cu diferenta majora totusi ca rareori urcau la inaltime, stolurile zburau la cativa metri deasupra araturilor, lasandu-se brusc si decoland simultan la fel de brusc. Le placeau mai ales fostele campuri cu porumb, gaseau acolo ceva anume foarte hranitor, poate boabe ramase de la fosta recolta, poate ceva insecte.
Primele aparitii timide de fluierari migratori si anume, cate un fluierar de mlastina, cate un fluierar cu picioare verzi.
Pe apa si pe malurile ei, o feerie de specii de rate, si cele care migreaza pe iarna in tarile calde dar si cele care vin aici la iernare, inca nehotarate sa porneasca spre nord. Din prima categorie, noile sosite, frumoasele rate rosii, in penajul lor intens colorat. Alaturi de ele, ratele caraitoare, sosite deja cu cateva zile inainte, numarul lor fiind stationar.
Ratele de iarna, desfacute deja pe perechi, ocupau cu nonsalanta apele, smarcurile, insulitele, cu greu venindu-ti sa crezi ca nu vor ramane si nu vor cuibari aici.
Dintre ele, cele mai mari si mai frumoase, ratele sulitar. Aceste stateau in perechi, se hraneau dar mai mult pareau sa se odihneasca, inainte de se rupe de baltile lor si a zbura spre alte zari.
Mult mai micute, dar la fel de frumusele, ratele mici. Tot in perechi stateau si ratele lingurar, inca in numar mare si ele. Bineinteles nu lipseau nici ratele mari, o mare parte dintre ele vor ramane insa sa si cuibareasca pe acele balti.
Ratele cu cap castaniu: par sa fi plecat populatiile de iernare iar pe balti sa fi ramas o mica parte din numarul total de iarna, cele care vor cuibari la noi.
Ratele fluieratoare, inca prezente in grupuri mari, grupuri de perechi. Vor pleca si ele, nu cuibaresc la noi, dar acest eveniment nu se petrecuse inca.
Ultima saptamana in care am mai vazut lisitele stand in stoluri relativ mari, nu chiar cat stolurile de iarna, dar totusi grupuri mari de cate 20-30 de exemplare. O mare parte dintre acestea vor pleca si ele, destule insa vor ramane la noi.
Lebedele de vara au inceput cuibarirea, rar se vad grupuri mai mari. Majoritatea stau pe langa stufarisuri in pereche ocupandu-se de cuib.
In aceasta saptamana au inceput sa apara in numar mare becatinele, in primul rand cele comune dar si becatina mare si cea mica.
Timid inca, isi fac aparitia in numar mic, tiganusii.
Garlitele mari inca se mai afla in lunca Olteniei chiar si in aceste date tarzii de martie, insa par ceva mai nelinistite. Parca nu mai au stare sa treneze pe balta, stolurile zboara incoace si incolo, posibil ca unele dintre ele sa fie chiar in drum spre nord, altele doar in recunoastere de formatie de zbor si pregatiri.
In schimb, gastele de vara stau foarte cuminti, foarte statornice, in perechi pe langa stuf, unde deja isi au cuiburile cu oua la clocit.
Se mai vad mici grupuri de califari albi, posibil sa fie cei care vor si cuibari in zona.
Pelicanii creti ierneaza in zona insa in primele doua saptamani din martie nu se vedeau pe nicaieri. Acum a inceput sa fie o explozie de grupuri de pelicani creti. Nu e confirmata cuibarirea lor in lunca noastra dar nu m-ar mira. Prezenta lor in aceasta perioada cruciala a sezonului de cuibarit imi da de gandit daca nu cumva ar putea cuibari pe undeva prin stufarisuri. Nu e nevoie sa cuibareasca in colonii, numarul lor fiind mic. Ei oricum sunt mult mai individualisti decat pelicanii comuni, e posibil ca pe ici pe colo sa si cuibareasca cate o pereche de pelican cret. An de an prezenta lor se intinde neintrerupt pe toata durata lunilor de primavara, multi dintre ei fiind adulti in penaj nuptial.
In ce priveste ceilalti fluierari, o prezenta inca slaba. Se mai vad fluierarii de zavoi de la iernare, sau poate altii nou sositi.
Cate un fluierar cu picioare rosii, pe langa nou venitii fluierari de mlastina si cei cu picioare verzi. Acestia de obicei nu sunt in numar mare in lunca Olteniei, numarul nu va creste spectaculos. Doar la flueirarii de mlastina am vazut in alti ani numere mai mari, dar nu chiar din prima saptamana de la sosire. Posibil ca numarul lor sa creasca pe parcursul lunii aprilie.
O absenta surprinzatoare in aceasta saptamana din martie, 2022, si anume berzele albe. In fiecare an de cand fac observatii berzele albe sosesc masiv din migratie incepand cu data de 18 martie, in cea de-a patra saptamana din martie fiind deja la locurile lor de cuibarit. Anul acesta, lipsa la apel, nu am vazut nicio barza in toate drumurile mele in lunca Olteniei in aceasta saptamana. Pana in data de 27-28 aprilie toate cuiburile stateau goale, si nici pe campuri nu erau. Anul acesta au venit mai tarziu cu cca o saptamana ca de obicei, sau poate chiar 10 zile. Parerea mea este ca au intarziat din cauza secetei neobisnuite, campurile si mlastinile din alti ani stateau uscate, si nu le-ar fi oferit refacerea de dupa calatorie, ar fi facut foamea. Asa ca au mai temporizat pana cand au mai venit ceva ploi. Nu de frig si de zapezi le e lor cel mai teama ci mai ales de uscaciune.
In schimb incep sa apara berzele negre.
Inca se mai pot vedea stoluri mari de grauri si pe alocuri, de nagati.
Stolurile de juvenili de cormoran stau mai mult impreuna, iar adultii clocitori isi vad de treburile cuibaririi.
Din punct de vedere meteorologic aceasta e prima saptamana din an cand au inceput sa se reactiveze cu adevarat insectele si soparlele, pana atunci a fost o vreme nu foarte rece dar totusi constant scazute temperaturile.