MACALEANDRU, Erithacus rubecula
O pasare micuta, zglobie si simpatica.
Eu am intalnit-o aproape exclusiv in padurile de deal si de munte, la campie am zarit-o mai mult prin stufarisuri. Se pare ca ar cobori, mai ales iarna, si prin parcuri. Cum spuneam si la pantarus, in Oltenia, care are ierni mai blande, nu prea se inghesuie macaleandri iarna in parcuri, eu ii stiu si iarna tot in padurile lor de munte sau pe langa stuf.
Ornitologii se intreaba daca penajul rosu de pe piept este menit atragerii partenerului sexual sau dimpotriva pentru impresionarea rivalilor printr-o culoare agresiva. Mie insa pur si simplu mi s-a parut o culoare de camuflaj. Macaleandrul are exact forma si culoarea unei frunzulite in tonuri si sclipiri ruginii si acest fapt mi-a dat foarte multa bataie de cap la fotografiat si observat .
Paduricea unde stiu eu un macaleandru, fie vara fie iarna, exceleaza prin astfel de tonuri rosietice in orice anotimp. E un crang de stejari si frasini continuand cu fagi in zeci de tonuri roscate, la care se adauga paducei, peri, meri si ciresi salbatici cu fructe, ramurele, si frunze de vara-toamna exact in aceasta combinatie de maron si roscat din penajul macaleandrului.
Atat masculul cat si femela au acelasi aspect cafeniu cu gusa si pieptul rosu-ruginiu. Pata de rosu este delimitata de o fina irizatie de argintiu, o sclipire delicata dar suficienta sa joace feste atat ochiului uman cat si celui fotografic prin apele ei inselatoare. Noroc ca macaleandrul e o pasare curioasa altfel ar fi greu de observat. Este o pasare foarte teritoriala de aceea isi face curaj sa vina sa observe vizitatorii de pe terenul lui.
Aproape toti macaleandri vazuti de mine stateau in paduri incarcate de tonuri rosietice. O astfel de padure splendida am gasit in Muntii Codru-Moma, in Apuseni, o padure cu cea mai mare varietate de flori de primavara intalnita de mine. O padure batuta de umiditatea vanturilor de vest, crescuta pe suporturi ca de marmura rosietica, cu covor de frunze imbelsugat. Printre milioanele de frunzulite inca o "frunzulita" cu ochisori rotunzi venea sa completeze tabloul.
Un alt element comun in padurile unde am intalnit macaleandrul este umiditatea mare si aproierea unei ape, a unui paraias, a unui izvor sau a unei balti.
De cantat canta foarte frumos si inimos, mai ales dupa caderea serii si inainte de rasaritul soarelui. L-am urmarit intr-o dimineata crezand ca e vreo privighetoare, canta chiar pe intuneric. Mai exact intunericul acela rozaliu cand da o geana de lumina spre est. Poate l-am suparat un pic atunci ca se tot muta din copac in copac mai departe de mine. Insa cantecul nu si-l inceta deloc si nici teritoriul nu si-l parasea. Dar e posibil si sa fi interpretat gresit fuga lui dintr-un copac intr-altul, poate asa isi marcheaza el toti copacii de pe teritoriul sau...Hmmm... credeam ca e teritoriul lui insa in dimineata aceea am avut surpriza sa vad 3 macalendri cantand in copaci apropiati, adunati ca pentru un concert.
Cand soarele si-a trimis primele raze stralucitoare printre crengile padurii concertul a amutit brusc. Mi-am adus aminte, adaptand-o, de celebra fraza din O mie si una de nopti.. "Cand vazu zorii zilei mijind, sfios macaleandrul tacu.."
Am mai surprins un macaleandru, acelasi sau poate altul, cantand dupa apusul soarelui, pe seara adanca. Atunci mi-a permis o distanta relativ mai mica, dar ce folos ca nu mai aveam lumina deloc, intrasem in noapte. Oricum sunetul inregistrat este fidel si poate da o idee despre cantecul acestor pasari.
Inregistrarea e din martie, pe masura ce primavara se instaleaza mai bine, cantecul macaleandrului inceteaza. Incep ritualul de curtare propriu zis cu ofrande aduse femelei, cu jocuri si indemnuri in jurul ei.
Apoi devin prea ocupati cu ouale, cuibul si puii. Cuibul si-l face pe sol, nevazut , in diverse causuri. Ca si penajul lui, ouale sunt stropite cu ruginiu, facand astfel perfect camuflajul.
Are si dusmani redutabili, mai ales uliul pasarar. Am gasit uneori pene de macaleandru asezate roata dupa stilul pasararilor. Probabil si pisicile, salbatice sau salbaticite, mai umbla dupa ei. Totusi cred ca uliul pasarar este principalul lor dusman natural, insa in limite foarte normale. Crangul de care spuneam este vizitat constant, poate chiar locuit de uliul pasarar si totusi am vazut multi macaleandri, mai ales in sezonul acesta.
Interesant ca s-a incercat aclimatizarea macaleandrilor in padurile temperate din America si Noua Zeelanda si nu s-a reusit. Nici unul nu a reusit sa supravietuiasca. E o pasare deci destul de delicata si pretentioasa, are nevoie de intrunirea unor factori complicati ca sa-si asigure traiul.
E o pasare insectivora in general, insa toamna si iarna - caci nu e o pasare migratoare - completeaza si cu fructe de padure. Puii si juvenilii nu au inca pata aceea rosie pe piept si sunt foarte, foarte discreti.
22 ian.2021
2021, 15 martie
1 sept.2021, juvenil de macaleandru
20 sept. 2021, un juvenil mascul, cu penaj de tranzitie, canta deja foarte frumos, exercitii de cantec nuptial, pe voce scazuta totusi, subcantec. La altitudine mare, 1700 m.
19 aprilie 2023
20 mai 2023
3 august 2023
1 septembrie 2023
16 octombrie 2023
9 noiembrie 2023
10 ianuarie 2024
Foarte frumoasa povestea si pozele... iar pasarea, nu mai vorbim, este una dintre cele mai dragalase. Am avut ocazia sa ii vad si eu prin padurile de deal si, spre marea mea uimire, chiar la mine la bloc. Locuiesc langa un cimitir mare, plin de copaci ca o padure, si au sosit aici cativa macalendri de asta toamna, dar vad ca nu au mai plecat. Dimineata devreme, inainte sa se iteasca soarele peste blocuri (cimitirul este inconjurat de blocuri de 10 etaje, ca o cazemata si probabil pasarile mai mici au ramas captive in acest cuib de verdeata) el canta al doilea dupa mierla. Cand rasare soarele, cantecul lor nu se mai aude, incep vrabiutele si pitigoii.
RăspundețiȘtergereAdina (Casa cu perusi)
sa stii ca in America de Nord sunt foarte multi. Macaleandru din America se numeste American Robin (Turdus migratorius) pe cand cel din Romania este European Robin (Erithacus rubecula), dar fac parte din aceeasi familie, familia Turdidae (cel putin asa stiu eu).
RăspundețiȘtergereDa, si in Romania e o pasare raspandita dar nu uniform. in zonele de campie arida se intalneste mai putin,in schimb in preajma apelor, in parcuri tip padurice cu umiditate buna, si foarte mult in zonele impadurite de la deal si la munte este frecventa.
RăspundețiȘtergereM-am bucur sa citesc despre aceasta pasarica minunata.Vine una si la mine in gradina in Norwich UK si imi infrumuseteaza serile si diminetile.
RăspundețiȘtergereMa bucur si eu! In UK e foarte prezenta prin gradini, acestea avand mult gard viu. E chiar o pasare simbol pentru gradina englezeasca tipica.
RăspundețiȘtergereIn UK e pasarea nationala.....
RăspundețiȘtergere