PRESURA CU CRESTET ALB, Emberiza leucocephala

PRESURA CU CRESTET ALB, Emberiza leucocephala

       O aparitie foarte rara pe la noi, eu am vazut-o prima data la mijloc de februarie, in Dobrogea litorala. Identificarea este insa nesigura. Later edit: a doua observatie, o femela in dealurile din vestul Olteniei, intr-un stol mare de presuri galbene. O pasare fara niciun pigment galben, coloratia, foarte slaba de pe flancuri si piept (deloc pe abdomen) nefiind galbena ci o nuanta de cafeniu-piersica. Cel mai important, deloc pigment galben la marginile  remigelor primare, ci un alb pur. 

    E o pasare asiatica, cuibareste in  Siberia, si Asia centrala si de est - Mongolia, China, Kazakhstan, Afghanistan, nu neaparat in padurile de conifere, cum ar sugera denumirea ei in engleza, ci si in terenuri mai deschise, aflate insa in apropierea taigalei asiatice. Migreaza iarna spre sudul Asiei, si, uneori, o parte din acesti migratori se mai ratacesc si prin Europa. La noi apare destul de rar, pe liniile  importante de migratie, dar si in zonele bune de iernat unde se strang stoluri mari de presuri galbene, in principal.

      Nu am vazut si fotografiat foarte bine prima mea observatie de presura cu crestet alb, totusi este singura presura care prezinta aceasta particularitate, de a avea o dunga mediana alba pe cap, mai ales masculii in penaj nuptial. La femela aceasta dunga lipseste, iar la masculii de penaj de iarna este mai estompata. La mijloc de februrie, pe zapada si gheata inca, penajul presurii este de tranzitie, totusi dunga alba se observa clar.   Experienta mea de cautare a acestei specii arata insa exact asa, astept o intalnire mai sigura cu ea. Later edit: Aceasta intalnire s-a produs in sfarsitul lui ianuarie 2021, in dealurile dintre Dolj si Gorj, niste salbaticii splendide, folosite pe timp de iarna de o mare adunare de presuri, sticleti, florinti, cocosari dar si multi sorecari si ulii.  Terenuri mozaicate, corpuri de padure intercalate cu multe araturi. Aceste araturi interesau stolul mare de amestecatura, presuri galbene in principal, care uneori se mai odihneau  in tufisuri. Printre toate aceste presuri colorate am observat si una complet lipsita de pigmentul galben. Ar mai fi femele de presura galbena in primul an bine decolorate dar nu la iesirea spre primavara si nu cu marginile remigelor primare complet albe. In plus, orice vaga nuanta de colorit de pe piept si flancuri (deloc pe abdomen) nu bateau spre galben ci spre un cafeniu deschis cu nuante de piersica, adica exact nuantele presurii cu crestet alb. Posibil sa fi fost mai multe presuri cu crestet alb, poate si masculi, erau insa foarte dificil de observat si fotografiat, fiind puzderie de pasari. 

Pun pentru comparatie, un detaliu pentru marginea remigelor primare la exemplarul de femela de presura cu crestet alb si la cel mai decolorat exemplar de presura gakena din lot. Oricat de decolorata era aceasta femela de presura galbena, marginile penelor principale de la aripa erau galbene. Pozele nu contin nicio prelucrare, pentru a pastra cat mai bine nuanta reala care a fost imprimata fotografic.

 Detaliu aripa de presura galbena femela, primul an:

Detaliu de aripa de presura cu crestet alb, femela:

Primul exemplar, observat in Dobrogea, 2019:

      Foarte greu de gasit, tara este plina de presuri in miez de iarna, presuri galbene, presuri de stuf, presuri sure, si cateodata, in procent infinit de mic, presuri de tundra, presuri mici, presuri cu crestet alb. Dintre toate acestea, presura cu crestet alb este cea mai inrudita cu presura galbena, de care o diferentiaza insa caracteristica dungii albe mediane de pe cap precum si lipsa nuantei de galben. La masculi diferenta vizuala este foarte marcata, la femele mai putin. Aceste doua specii si hibridizeaza destul de des. Au fost observati multi indivizi hibrizi, cu caracteristici imprumutate si de la o specie si de la alta. La masculul in penaj nuptial predomina culoarea maron intens, la obraji, fruntea devine neagra, iar pata de alb devine din ce in ce mai vizibila.

       Locurile ei preferate de iernat sunt in India iar la cuibarire, un numar foarte mic de perechi trec granita intre Europa si Asia, pe linia muntilor Urali.

      Ciocul il are groscior, asemanator cu cel al presurii galbene, de culoare gri. Forma ciocului arata preferinta ei pentru seminte, desi in sezonul cresterii puilor, devine si insectivora. Se hraneste la sol sau in tufisurile mici, in arbusti - acolo si trebuie sa ne uitam dupa ea. Tot la sol sau in mici tufisuri si cuibareste, incepand cu luna mai, si uneori, are doua ponte pe an. Dar, cum spuneam, aceste cuibariri ale speciei au loc departe de Romania, in tot ce inseamna Asia, dincolo de Urali.

     30 ianuarie 2023, un exemplar de femela tanara, printre multe presuri galbene, pe langa Olt.

  

CIOCARLIE MICA, Calandrella rufescens

CIOCARLIE MICA, Calandrella rufescens

        O zi obisnuita din viata unei ciocarlii mici, ratacita. Prezenta ei in Romania e de exceptie, prin raritate, insa mica pasare dadea impresia ca se simte atat de bine si la ea acasa, incat parea nascuta, crescuta si croita pentru mica poteca de langa lac.

      Parea casa ei, mai ciugulea niste seminte cazute pe jos, ori poate musculite - oricum erau atat de mici incat pareau imaginare - se mai oprea si se punea pe cantat. Canta maruntel si melodios, dar cu atat de multa insufletire incat pana si eu ma asteptam sa apara vreo ciocarlie-domnisoara cu care sa intemeieze un popor de ciocarlii in noul teritoriu cucerit. Am inregistrat cantecul dar, din pacate, vantul cel rau mi l-a acoperit cu zgomotul lui. Canta atat de des, si atat de frumos si indelungat, incat l-am putut clasifica cu precizie ca fiind un mascul.
       Slabe sanse sa-l auda vreo femela, specia lui traieste departe de Romania, cand si cand mai apare vreun ratacit. Ratacitul nostru nu parea insa dezorientat, teribil ce-i placuse noul lui loc de iernare, si voia cu orice pret sa-si aduca o sotie si sa devina, din specie accidentala, specie cuibaritoare.

      Se numeste ciocarlie mica, aparent e si mai micuta decat ciocarlia de stol, specie cu care se inrudeste strans. Nu le-am putut vedea una langa alta ca sa le pot compara, vecini de loc erau doar un ciocarlan si o presura de stuf, barbatusi si ei. Nu pareau sa fie deranjati unii de ceilalti, ba chiar cu barbatusul de presura de stuf mai impartea o samanta-doua, sa-i treaca de urat. 

      Stiam de existenta ciocarliei mici in zona si mi-am dorit mult sa vad specia, dar nu am cautat-o in mod special, mai ales ca eu credeam ca la apropierea primaverii va fi plecat deja demult. M-am gandit destul de mult daca sa sar sau nu niste munticei de pamant si pana la urma i-am sarit, si i-am sarit cu folos. Dintr-o groapa de namol mi-a zburat de la picioare micuta ciocarlie si am recunoscut-o instantaneu. O mai vazusem in poze, nu ca as fi avut onoarea sa mai vad pe viu un alt exemplar, altul decat frumosul barbatus care a zburat la cativa metri in fata mea. Dupa ce si-a stabilit el singur distanta la care sa ma lase sa il admir, a inceput sa isi vada de treburi, ciugulit si cantec, iar cantec si iar ciugulit. 

     Uneori se ascundea in ierburi, uneori iesea in poteca. De cantat prefera sa cante de la sol, dar oarecum mai in iarba. Pozele merg in crescendo, de la foarte departe, la mai aproape , la si mai aproape , si apoi la zero...cand ma lacomesc prea mult cu distanta, pierd totul intr-o secunda. Cand am rupt pactul distantei regulamentare a zburat in pietre si stuf si nu l-am mai gasit. De fapt, poate nu apropierea mea l-a determinat sa zboare brusc ci terminarea teritoriului, a mers in linie dreapta o anumita lungime dupa care s-a reintors s-o ia de la inceput. 

     I se potriveste numele de ciocarlie mica, pe langa faptul ca e mica la trup e si foarte dragalasa, ciocul scurt, capul rotund, bucalat, pare un copilas al celorlalte ciocarlii. Pare, dar nu este, exemplarul vazut de mine era chiar un deplin si temerar mascul adult al speciei.

      Cine stie prin ce concurs de imprejurari o fi ajuns la iernat in Romania, poate accidental, sau poate deliberat, o fi vrut sa caute noi teritorii, pasarile nu sunt chiar atat de neajutorate sau confuze pe cat le credem noi. Eu nu cred totusi ca il va auzi si ii va raspunde vreo femela de ciocarlie mica, daca nu-si paraseste locul lui cel drag, dar nici asta nu se stie niciodata. E drept, limitele de areal ale unei specii nu se incalca cu una cu doua, orice extindere necesita un foarte stufos concurs de imprejurari favorabile. Asa ca sa nu anticipam, cu exagerat optimism. Deocamdata sa luam prezenta ciocarliei mici ca ceea ce este, o prezenta accidentala la iernat, a unui mascul.

    Arealul ciocarliei mici este la sud de Romania, in sudul Europei si nordul Africii. Prefera terenurile aride, joase, cuibareste pe sol, si se hraneste cu seminte si insecte din astfel de zone. Sunt mai multe subspecii, in functie de zonele geografice in care traieste, la noi cel mai probabil pot aparea ciocarlii mici din subspecia de stepa, sau din subspecia din Turcia, malurile Marii Negre oricum.  In Romania se asezase tot aproape de mare, pe malul unui lac, cu influenta marina moderatoare. Eu am vazut-o intr-o zi insorita, desi foarte vantoasa, parea un climat bland si favorabil, asa cum ar avea nevoie o pasare sudica. Insa climatul la noi poate avea rabufniri dure de iarna, cu ingheturi, cu ninsori, cu viscole, din pacate nu am mai putut urmari prezenta si comportamentul ei in fata unor astfel de valuri polare si nici intrarea in primavara propriu-zisa.