Translate

sâmbătă, 30 martie 2019

RATA CU OCHI DE SOIM (2), Aix sponsa

RATA CU OCHI DE SOIM (2) - Aix sponsa

O VESTE FOARTE BUNA 











    In 29 martie am gasit o pereche cuibaritoare, mult asteptata si dorita de mine. Am facut fotografii si intentionez sa urmaresc evolutia. Pentru ca pasarile au foarte multi dusmani e cel mai bine ca locul de cuibarire sa ramana ascuns de ochii curiosilor. Pe de alta parte, recunosc si ca am un fel de superstitie in legatura cu venirea pe lume a unor puisori, prea multa anticipare si asteptare parca aduce ghinion. De aceea voi scrie toate detaliile si voi publica toate fotografiile abia dupa ce procesul de cuibarire si crestere a puilor se va fi incheiat. Pana atunci, le urez tot norocul din lume!...................
........................................................................................................
      E deja mijloc de mai si bobocii de rata au plecat la adapost in stufarisuri mai ascunse. Foarte interesanta cuibarire a acestei rate de padure, specie nou venita pe un continent necunoscut ei, in conditii de captivitate, evadate initial, apoi poate la a doua, a treia generatie de libertate. Am o intelegere deosebita pentru aceste specii pioniere, exploratoare a unor conditii inedite si greu surmontabile, vanate nu numai cu armele clasice de vanatoare dar si cu ideologii nocive, luptandu-se cu false etichete de specie asa-zis invaziva, desi abia numara cateva exemplare, specie alogena, si tot felul de clasificari neavenite si pretexte de exterminari. Incet-incet, un mic grup de populatie s-a adaptat la noile teritorii si incepe sa se comporte ca in salbaticie. In iarna observam o pereche venita la iernat. In 29 -30 martie am urmarit o pereche la cuibarire.








     Foarte interesanta cuibarirea, in mediul lor natural ratele de padure, numite si rate-cu -ochi-de -soim cuibaresc in scorburi. Aici scorbura a fost oferita de o constructie de beton parasita, ruinata, care oferea pe acoperisul ei o cavitate semi-deschisa,  semi-acoperita in care rata mama a putut sa-si cloceasca ouale in liniste. La inaltime , dar aproape de apa, iesirea puilor s-a facut prin celebrele sarituri direct pe apa si in tufisurile moi de langa apa.







      Ratele cu ochi de soim sunt foarte bune zburatoare, nu a fost nicio problema sa caute aceste locuri favorabile de cuibarit la inaltime. Complet izolata de lumea oamenilor si totusi in prezenta ei apropiata, astfel incat aceasta prezenta sa devina un fel de gardian contra altor pradatori si mai redutabili, perechea de rate cu ochi de soim si-a ales locul de cuibarit cu deosebita grija si inteligenta. Cautarea a durat circa o saptamana, zboruri matinale ale perechii, inspectari facute de rata femela, dar si garda foarte stransa si precauta a masculului.










      Pana la sfarsitul lunii martie locul a fost definitivat si rata mama a devenit nevazuta in cavitatea betonata, pazita sau nu de mascul. Momentele in care masculul era prezent langa femela au fost foarte scurte si doar la inceput, apoi s-a retras pentru a nu deconspira cuibul. Uneori se pitea si el in cavitate dar de cele mai multe ori isi lua zborul intr-o anumita directie, petrecandu-si timpul ascuns.




    Pe la sfarsitul lui aprilie l-am mai fotografiat in apropierea cuibului, pe apa, semn ca bobocii mai aveau putin pana sa iasa.
















     Am fotografiat cat am putut de aproape picioarele ratelor, pentru a vedea daca au inele. 





    Nu aveau inele, fapt care ma face sa cred ca nu sunt rate nascute in captivitate, sunt rate provenite din populatie deja libera. Ma bucur mult pentru succesul lor, incep sa se adapteze, sa redevina rate libere si salbatice in adevaratul sens al cuvantului, capabile de cautarea perechii, de cuibarire si crestere a bobocilor, de cautare a locurilor de iernare potrivite. 

9 comentarii:

  1. Succes si asteptam vesti! Am o intrebare totusi: citeam azi, intr-un calendar de perete ca, in 1987, vrabia neagra de litoral a fost declarata disparuta. Am cautat informatii pe net, dar nu am gasit nimic. Stii ceva de ea?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu veti gasi informatii pe net pentru ca denumirea de vrabie neagra de litoral nu exista, nu stiu la ce specie va referiti. La noi exista, cu nume oarecum asemanator, vrabia negricioasa, dar nu poate fi numita de litoral, exista in tot sudul tarii, mai ales in lunca si campia Dunarii - nu este o specie disparuta, dimpotriva e o specie cu extindere spre nord. O specie de vrabie care nu a mai fost semnalata demult este vrabia de stanca, aparea foarte rar, mai mult in zona Cazanelor Dunarii. Puteti sa reproduceti aici, in citat, ce scria mai exact in articolul din calendar?

    RăspundețiȘtergere
  3. "La data de 19 oct. 1987, vrabia neagra de litoral a fost declarata specie disparuta".

    RăspundețiȘtergere
  4. Am gasit la ce se refereau, la vrabia - cenusie - de mare, o specie din America, din Florida, cu ultima observatie in 1987

    RăspundețiȘtergere
  5. Initial am crezut ca va referiti la vreo specie din Romania, de fapt e o specie care traia in numar limitat intr-o zona insulara de langa coasta Floridei precum si pe aceasta coasta, in numar mai mare pe insula Merrit. Era foarte dependenta de un anumit tip de habitat care a disparut, cu interventia umana in zona. S-a incercat inmultirea ei in captivitate, fara succes, neavand suficiente femele, apoi hibridizarea, si ultima pasare a murit in captivitate pe data de 19 oct. 1987.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deci e vina celor care au facut calendarul ca nu s-au informat corect....

      Ștergere
    2. Nu e incorect ce zic ei acolo, doar ca nu au intrat in amanunte si au tradus altfel numele din engleza al pasarii.

      Ștergere
  6. Să fie sănătoși puii, indiferent de ce specie sunt!

    RăspundețiȘtergere
  7. da, sper sa iasa puii, desi va fi foarte greu sa prind momentul.

    RăspundețiȘtergere