Translate

vineri, 14 mai 2021

CIOVLICA NEGRIE, Glareola nordmanni



















    O specie foarte asemanatoare cu ciovlica ruginie, si mult mai rara, infinit mai rara la noi, asa ca identificarea ei trebuie sa se faca cu atentie. Pentru identificarea ei cu precizie am folosit toate pozele facute in zbor, acolo unde se vede bine partea interioara a aripii. La ciovlica negrie aceasta parte este neagra, inchisa la culoare, fara nicio urma de ruginiu. Am marit, am prelucrat luminand foarte mult pozele, apoi lasand pentru prezentare originalele , fara prelucrare. Nu exista nici cea mai mica urma de ruginiu sub aripa lor. Se vede la aripa delimitarea intre zona de negru si brun mai deschis de pe fata externa, deci sunt perceptibile si cele mai mici diferente de nuanta. O nuanta spre rosu, spre grena, spre brun roscat ar fi fost vizibila, indiferent de conditiile de fotografiere. Nu e vizibila, pentru ca nu exista. O alta trasatura caracteristica care da siguranta in identificare este lipsa marginii albe de la aripa, lipsa care se vede foarte bine tot pe pozele din zbor. Cele 3 sau 4 exemplare de ciovlici vazute de mine sunt intr-adevar ciovlici negrii. 















Dupa aceasta identificare de esenta, care nu lasa loc la interpretare, vin si celelalte criterii, care confirma identificarea. Si anume, aripile foarte lungi, care nu sunt mai scurte decat coada, in ciuda curburii lor puternice pe care o fac in sus. Culoarea brun intunecat, o culoare mai rece decat la ciovlica ruginie. Tot o culoare mai rece se percepe si la rosul de la cioc, care e aproape grena inchis si nu atat de extins. Pe scurt, e o ciovlica ceva mai "bruneta" decat roscata cea obisnuita.















       Numele ei stiintific poate fi inselator, ar parea ca e denumita "nordmanni" fiind o ciovlica a nordului. Nu, numele de "nordmanni' este dat in onoarea unui ornitolog finlandez, pe numele lui Alexander von Nordmann. Numele de "glareola" vine din limba latina si face referire la pietrisul de pe parginea apelor unde cuibareste. De fapt, nu numai cuibarirea se petrece la marginea apelor, ci intreg traiul ei. Acolo zboara dupa insecte, acolo e cel mai probabil sa o gasim. Foarte greu aceasta ciovlica negrie poate fi gasita la noi, aparitiile ei sut foarte sporadice si neregulate. E posibila si trecerea ei cu vederea, printre atatea ciovlici ruginii cu care seamana foarte mult. Dar si ciovlicile ruginii sunt destul de localizate si putine, in zonele umede, sunt destul de bine cercetate si ele pentru a se vedea in detaliu. Cu destul de multa siguranta, putem spune ca ciovlicile negrii apar in numar foarte, foarte mic la noi in tara. Pot aparea oriunde, dar zona cu cea mai mare probabilitate ramane Dobrogea. Aici le-am vazut si eu, la lacurile din preajma litoralului. Le-am vazut in primele zile ale sosirii din migratie, sunt ceva sanse sa ramana la cuibarire dar cel mai probabil este sa treaca mai departe, spre zonele lor de predilectie, care se afla la est de noi. Este o ciovlica mai mult asiatica, desi nici acolo nu se afla in numar mare ci e destul de localizata.










    Face parte dintre pasarile de tarm, dar prezenta ei aduce mai mult cu cea a randunicilor, drepnelelor, seamana la infatisare datorita unor specializari comune, si anume prinderea insectelor din zbor.  Nu e foarte inalt zborul, ca la drepnele si randunele, dar nici foarte jos, e la nivel mediu. Uneori se mai hraneste insa si cu insectele de la sol. Au si un tipat ascutit, asemanator cu cel al randunicilor si lastunilor, dar oarecum si cu al fluierarilor, in momentele in care "tipa" in zbor. 









      Eu le-am observat prima data zburand, chiar de aproape. Am tresarit observand ca nu se zareste nicio urma de rosu la aripa si le-am fotografiat si filmat in zbor pentru a ma asigura ca am vazut corect ceea ce am vazut. Zborul lor a durat destul de mult, la un moment dat pareau sa se indeparteze insa s-au intors, dandu-mi mari emotii, si asezandu-se pana la urma la marginea baltii, in ierburile mlastinii. Foarte sperioase, daca nu ma acoperea oarecum un mal mai ridicat, ar fi zburat. Malul mi-a obturat cumva vederea obiectivului si mai ales focalizarea dar mi-a permis sa le fotografiez si la sol, o intalnire directa, frontala, le-ar fi indepartat cu siguranta.






  Am reusit sa fotografiez trei dintre ele, e posibil sa fi fost si a patra, si sa fi fost astfel doua perechi, dar poate era un grup de trei, in pasaj pe la noi, gata sa zboare spre alte zari, spre alte locuri de cuibarire. Nu stiu sa fi fost semnalata si documentata vreo cuibarire a speciei la noi, nu cred. 









   Nici pasajul pe la noi nu cred ca e de durata, la sfarsitul lui aprilie probabil am prins un moment de gratie, poate stateau o zi sau doua, dupa care ar fi disparut din acel loc. Eu nu am avut timpul necesar pentru a verifica mai multe zile daca se mai afla sau nu acolo.

 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu