Translate

vineri, 16 mai 2014

PRESURA CU CAP NEGRU, Emberiza melanocephala

PRESURA CU CAP NEGRU, Emberiza melanocephala



femela













































      O pasare destul de rara, la noi fiind limita nordica a arealului ei european. Am gasit-o in Oltenia printre coaste inflorite cu maci, albastrele si musetel.














 Intalnirea cu ea a fost fulgeratoare, am avut o scurta viziune de galben si negru, o viziune ce ar fi putut sa insele ochiul si sa te duca cu gandul spre o codobatura galbena cu cap negru.





 Si totusi ceva anume din silueta ei te avertizeaza de departe ca nu e o codobatura ci altceva. Are o silueta clara de presura, ciocul gros, pozitia corpului mai verticala motiv pentru care si coada pare mult mai scurta ca la codobaturi, alta distributie a culorilor pe partea superioara.




     Din apropiere diferentele se vad clar, problemele apar la distanta. Din pacate, pana a se inventa aceste camere digitale cu "luneta" incorporata majoritatea pasarilor erau pentru noi toti scurte aparitii distante, in general mici puncte gri miscatoare sau pete albe sau negre pe balta. Nu e de mirare ca multi oameni nu cunosc pasarile si nu au ocazia sa-si manifeste interesul pentru ele, sunt mult prea dificile de observat pentru ochiul uman neinarmat cu aparatura speciala .











      Foarte dificil de observat a fost si puiul de vulpe care statea santinela in varful vizuinii, la mare distanta de presura urmarita de mine cu privirea. Noroc cu cele doua urechi ascutite care se profilau frumos pe cer altfel as fi zis ca e doar o simpla gramajoara de pamant. 





Miscarea capsorului, cele doua urechi ascutite si boticul in contrast alb roscat mi-au dezvaluit locul unde se soreau patru puisori de vulpe. Unul din ei statea tolanit la soare, alti doi in iarba, iar unul se juca, sarea fericit.






 Eu i-am vazut pe ei, ei m-au vazut pe mine. Probabil ca si eu eram doar un punct mic miscator pentru ei ca nu s-au retras imediat in vizuina. Cand am inceput sa urc coasta spre ei s-au lamurit ca vine ceva de care mama lor le-a spus sa se fereasca si au bagat capul repede "la cutie". Doar unul din ei mai poznas a fost si el la fel de curios ca si mine si a asteptat mai mult pana sa ma apropii de el sa ma observe mai bine.



 Foarte interesanta vizuina lor, aveau un fel de mic palat subteran cu multe iesiri la distante mari. Am gasit vreo 4 iesiri dar poate erau mai multe, unele din ele in hatisul de nepatruns din capul coastei. In caz de pericol la o intrare, vulpitele se refugiaza in adancul pamantului sau fug tupilate pe vreo iesire dosnica. Mai vazusem vulpi dar niciodata pui de vulpe, sunt foarte dragalasi si jucausi dar si cuminti si ascultatori in acelasi timp. Le urez sa creasca mari si sa-si ocupe locul lor potrivit in natura.

   
                       In mai 2016, cautand presuri cu cap negru m-am intalnit cu un frumos iepure de camp.



        Revenind la presura si alte pasari, nu pareau deloc deranjate si inspaimantate de vulpi, acest dusman natural al lor, de fapt prezenta vulpilor indica un ecosistem foarte propice si bogat in hrana pentru o gama larga de vietuitoare. Dupa inversunarea cu care incerca sa rupa firul de iarba uscat masculul de presura cu cap negru parea hotarat sa cuibareasca acolo, la adapostul unei tufe sau in iarba inalta. Erau acolo si presuri sure si presuri de gradina, parea exact locul care ii trebuie. Si acestei presuri ii plac locurile deschise, cu alternanta de culturi agricole, islazuri, ape mici, vii, mici hatisuri si palcuri de padure. II plac mai ales tinuturile calde si mai aride, asa cum e invatata din habitatul ei tipic din sudul european. 








    Pe anumite harti cu distributia acestei pasari tara noastra nici nu este trecuta, insa acest lucru nu este real intrucat prezenta ei la cuibarire in jumatatea de sud a tarii este sigura si destul de uniform raspandita din Dobrogea pana in Oltenia si Banat. Posibil sa apara si in alte zone. Totusi patrunderea ei este dinspre sud, tarile din Europa unde este mai bine reprezentata sunt tarile balcanice propriu-zise, Bulgaria, Grecia, etc, sudul Italiei si apoi prin Turcia spre est pana la zona de confluenta cu ruda ei foarte apropiata, presura cu cap rosu.





        Foarte interesanta distributia acestei pasari dar si directia ei de migrare, pe directia est-vest. E o pasare care migreaza in India si nu in Africa. Nu e o simpla hoinareala in cautarea unor zone mai blande ci chiar o migratie lunga, in stoluri mari, hotarate sa ajunga pe subcontinentul indian. Banuiesc ca sunt splendide acele stoluri uriase de presuri cu cap negru ce se astern din zbor pe tinuturile Indiei, chiar daca in penaj de iarna culorile stralucitoare ale pasarii se mai estompeaza.
       E o presura frumos colorata si inconfundabila cu alte presuri.











 Galbena stralucitor, mai galbena si decat presura galbena dar cu capul acoperit de o calota neagra care ii acopera crestetul si ochii. Spatele il are castaniu si de asemenea mai are o pata castanie la ceafa. 







Pe aripile brune deschis are desenate niste dungi fine alburii. Picioarele si ciocul le are rozalii. Femela nu est atat de colorata ca si masculul e mult mai stearsa, la fel si juvenilii. Duc o viata ascunsa prin ierburi si tufisuri, doar primavara dupa ce se intorc din migratie masculul e mai vizibil in perioada lui nuptiala. Dupa ce isi atrage si isi incanta perechea, cand incepe hrana puilor si treaba serioasa incepe si el sa stea mai ascuns, desi e posibil sa ii vezi trudind harnic la prinderea insectelor pentru pui. Desi in general se hraneste cu seminte puii au nevoie de hrana cu inalt continut proteic si sunt hraniti cu insecte.



      Ca si presura de gradina, prin septembrie ne paraseste doar ca stolurile de presuri cu cap negru o pornesc spre India iar cele de gradina spre Africa.

1 iunie, 2014, pe Valea Desnatuiului in Dolj un adevarat tinut al presurilor cu cap negru, am zarit inca 2 exemplare, masculi, cantand pe firele de electricitate de-a lungul drumului. Probabil adanc in tinut sa fi fost mai multe. Pareau sa aleaga zonele chiar de la marginea satelor,in general cultivate cu grau, porumb, floarea soarelui, vii si alte tufarisuri mici in lungul Desnatuiului.
















 Mai 2016, cateva presuri cu cap negru, teritoriale, parand sa prefere mai ales zonele cultivate cu floarea soarelui, dar nu cred ca exista neaparat o legatura, e o zona demult ocupata de ele, bucurandu-se in mod egal si de alte culturi , mazare, rapita, grau, porumb, etc.








 Iunie 2016,  si mai spre vest inspre Mehedinti si oarecum mai la nord







15 iunie 2017, presura cu cap negru in jud.Olt


15 iunie 2017, femela - jud. Teleorman




8 iunie 2020, Dolj























21 mai 2022, Oltenia, Dolj


























8 comentarii:

  1. Intr-adevar, lumea zburatoarelor este fascinanta!...
    Presuria cu cap negru se pare ca este una din cele mai frumoase pasari de la noi din tara oferindu-ne multe clipe de bucurie daca le urmarim zburand, plutind maiestuos...
    Iar puii de vulpe sunt, e-adevarat, foarte dragalasi... Ce-mi plac ochisorii aceia ageri si nasucul negru, cum se vad din iarba verde!... :) Frumoase imagini! Si da, auzul si mirosul sunt cele mai dezvoltate simturi, apoi vazul. Vulpea iese dupa hrana in amurg si noaptea. Si din ce mai stiu, este ca uneori, le ocupa vizuina bursucilor murdarindu-le intrarea. Bursucii fiind niste animale curate, parasesc vizuina. :)
    Frumos blog si in acelasi timp interesant si util. ...Mirey

    RăspundețiȘtergere
  2. Ora nu este buna...cea corecta este 10: 33 :) (dimideata) Mirey

    RăspundețiȘtergere
  3. Erau singuri puii de vulpe, poate nu se intorsese mama de la vanatoarea de dimineata.Ora era cam in jur de 10 dimineata. Ca sa creasca 4 pui atat de mari si care pareau grasuni, veseli, bine hraniti probabil ca iesea des la vanatoare.
    Nu am stiut ca ora cpmentariilor e gresita, nu stiu cum se poate interveni, cred ca e fixata de blogspot.ro., de google. .Asta e, bine ca mi-ai spus, eu credeam ca e corecta dar vad ca trebuie aplicata o "corectie" de 10 ore..
    Multmesc pentru comment, ma bucur ca ti-au placut presura si vulpitele.(sau vulpoiasii daca or fi si baieti printre cel 4 pui)

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, este vina mea pt. ca n-am specificat cu exactitate. :) M-am referit , intr-adevar , la ora postarii comentariului meu, doar la acest aspect. Dar...n-are cu ce sa ma deranjeze, oricum. ;) Mirey

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, sigur, se intelesese din prima...intamplator si ora intalnirii cu vulpitele era tot cam 10 dimineata..coincidenta.Chiar iti multumesc pentru amanuntul cu ora comentariilor ,nu observasem, toate sunt date mai devreme cu 10 ore, cred ca sunt fixate dupa ora Americii !! Sa vad daca pot sa umblu pe la setari..

      Ștergere
    2. Intr-adevar, era setat pe ora coastei Pacificului..am resetat pe ora Romaniei, sper sa mearga corect de acum incolo. mersi!

      Ștergere
  5. incantatoare imagini, iar presura este superba!
    eram nerabdatoare sa citesc articolul, asa cum ne-ati obisnuit, stiam ca ne veti prezenta din nou fotografii minunate si informatii utile. a meritat asteptarea.
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult, Alina. Pe vara o sa scriu si mai rar, cu cat e vremea e mai frumoasa si ies mai mult in natura cu atat le scriu mai rar. Sper insa ca in pauzele lungi de scris sa adun poze cat mai frumoase si mai relevante pentru splendoarea naturii...asa, macar mici mici fragmente!

      Ștergere