Translate

miercuri, 13 noiembrie 2013

CIOCINTORS, Recurvirostra avosetta




























































        O pasare foarte gratioasa, atat ca silueta cat si in cromatica penajului. Picioarele inalte si subtiri nu mai dau impresia de catalige fiind bine proportionate fata de corp, un corp oval, nici prea slab, nici prea voinic, terminat cu cu un cap rotund si un cioc curbat puternic la varf in sus. De aici si denumirea de cioc-intors.










       Banuiesc ca traieste si cuibareste in numar mai mare in Delta Dunarii, totusi eu am observat-o si fotografiat-o in alte locuri si zone ale tarii.
       Prima data cand am vazut ciocintors a fost primavara pe un lac in judetul Timis. Tot acolo mi s-a aratat si a doua oara, in alta primavara, pe o zi cu ploaie torentiala si vant.






       In campia Timisului dai uneori neasteptat peste ochiuri de apa pline de pasari - rate salbatice, batausi, ciocintorsi. Am trecut si vara pe la respectivele lacuri si erau pustii si tacute, nici o pasare nu mai tranzita luciul apei, cel putin pe scurtele perioade cand eram eu pe mal. Banuiesc asadar ca bogatia de pasari a laculetelor este mai mult sezoniera, in locuri de pasaj primavara, poate si toamna.
       Cel mai bine m-am apropiat insa de ciocintors in zona Brailei, intr-o zi de mijloc de vara. Acolo pasarea parea sa fie cuibaritoare, statornica pe timpul verii la noi.









       Un grup de cativa ciocintorsi ( 6-8) se tinea aproape de un grup de califari albi cautand cu ciocurile lor hrana in apa mica si sarata. Unii mai dormitau intr-un picior, altii isi aranajau penele, altii faceau gimnastica cu aripile, poate erau deja juvenili la data aceea.
       Fiind in camp complet deschis m-am apropiat atat cat mi-au permis. De multe ori daca ma "lacomesc" la o apropiere mai mare risc sa pierd totul in cateva secunde, pasarile se decid brusc sa zboare si ramai cu nimic, cu pustiul. Lacurile sarate, evaporate lent sub puterea soarelui au aceasta frumusete stranie, de loc pustiu si inanimat, de "mare moarta" imobila si imperturbabila. Noroc ca pasarile, unele dintre ele, reusesc sa mai coloreze si sa mai insufleteasca tabloul.














     

 Nu multe vietati reusesc sa-si gaseasca hrana in saraturile acestea concentrate. Ciocintorsul pare sa fie insa una dintre aceste specii. 
       Cautau hrana in malurile albite de soare, in apa limpede, cand azurie cand verzuie, gazda unor fiinte microscopice sau minuscule ce alcatuiesc dieta pasarii.







       Pe mal floricele mov inconjurasera malul alb de sare, conturand cu violetul lor ireal marginea lacului.




       Un peisaj in tuse fine, delicate, ca si cele ale pasarii Avosetta.




       Am mai zarit ciocintors si in Oltenia, in lunca inundabila a Dunarii. Am zarit-o de departe, mocirle de primavara nesfarsite fiind intercalate intre mine si pasare. De data asta o pasare singuratica isi cauta hrana prin pajiste, lasand vederii o silueta mai mult ghicita, in alb si putin negru pe crestet.




       Faptul ca se adapteaza atat pe ape dulci cat si in saraturi, faptul ca am vazut-o din Timis pana in Dobrogea, trecand prin Oltenia si Baragan, imi contureaza speranta in revigorarea numarului acestei specii gratioase.








Iunie 2016, Dolj 
















2018, Dobrogea













sfarsit de octombrie, Oltenia







1 aprilie 2021, ciocintorsi si un pietrus, Oltenia


6 aprilie 2021


































19 martie 2022







20 martie 2022







26 martie 2022























2 apr.2022


8 aprilie 2022









27 mai 2022, intr-o colonie mixta de cuibarit, impreuna cu piciorongi, scoicari, chire de balta, chirighite. Erau si cativa puisori, deja iesiti din ou.







































18 martie 2023






















8 aprilie 2023, un grup de cca 25 ciocintorsi, proaspat intorsi din migratie, inn sudul Doljului
































2 comentarii:

  1. nu stiu de la ce distanta fotografiati pasarile, cert este ca intotdeauna ies clare si reusite! imi place ca vad in fotografii si morile de vant... nu stiu de ce, dar cand le privesc ma binedispun intotdeauna. nu am avut ocazia sa le vad pe viu, dar totusi sper ca voi vizita si eu multe locuri frumoase din tara.
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Au aparut destul de multe zone cu eoliene, in Dobrogea, In Baragan spre sudul Moldovei..si poate si in alte parti....Parerile sunt impartite in ce priveste aceste eoliene, unii cred ca peisajul isi pierde farmecul lui natural.Mie sincer sa spun mi se par asa cum spui si tu, frumoase, poetice si armonios integrate in intinderile mari si pustii al campiilor maturate de vanturi..In realitate sunt si mai frumoase ca in poze intrucat sunt mai multe in campul vizual si de multe ori isi invart elicele in aer.Avand in vedere ca si produc o energie ecologica s-ar putea ca avantajele si frumusetea lor sa bata dezavantajele.Se spune ca ar si speria pasarile mai ales in migratie dar eu nu stiu ce sa zic pe subiectul asta..Zonele cu eoliene erau bogate in pasari care pareau sa se fi obsinuit cu noul peisaj..

    RăspundețiȘtergere