Translate

Se afișează postările cu eticheta Mocho-d’orelhas. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mocho-d’orelhas. Afișați toate postările

luni, 11 mai 2015

CIUS, Otus scops

CIUS, Otus scops










       






     Un fluierat misterios sub clar de stele. 



    Noapte de mai fara cantec de privighetori dar cu alti veghetori ai intunericului si mai interesanti. Imi place din cand in cand sa ies noaptea "la stele", imi place sa privesc bolta instelata in crucea negurii atunci cand nu sunt acasa, in mijlocul orasului cu prea multe lumini.
        Ma aflam la munte in locul meu special in buza padurii, primavara tarzie. 




        Un loc destul de magic in noptile instelate, cu multe fosnete, umbre, cu sclipiri de licurici si simfonii de greieri. Licuricii si greierii intra in scena nocturna in mare forta doar mai tarziu, spre sarbatoarea Sanzienelor, sfarsitul de mai urma sa adauge alte mistere tabloului insufletit al noptii instelate. Mister mare a fost pentru mine, prima data nici nu mi-am dat seama ca e o pasare. Totusi nici insecta nu putea fi. Un sunet timid si infundat la inceput parand sa vina dintr-un copac aproape. 


       

   Aproape de apa, copacul cu pasarea fluieratoare - sunetele apelor navalnice de primavara trantind bolovanii mari adusi din munte acopereau solistul ca niste tobe rau intentionate. A trebuit sa merg mai departe in varful dealului pentru a incerca sa curat sunetul fluierului enigmatic de bruiajul apei. Am facut bine. Nu doar pentru ca sunetul a inceput sa curga mai limpezit dar i-am auzit si perechea cum ii raspundea la o distanta de circa 30 m. 
      N-am mai avut niciun dubiu ca e o pasare rapitoare de noapte, dar care? Cucuvelele mai au o gama intreaga de chemari in afara de clasica onomatopee care le da si numele. Insa acest sunet parea mult mai finut, mai delicat decat cele scoase de cucuvele. Asa este si ciusul. Este cea mai mica rapitoare de la noi, mai mica decat cucuveaua si are o figura tare simpatica si atasanta, figura pe care mie nu mi-a aratat-o din intunericul noptii si nici nu trag mari sperante ca mi-o va arata vreodata. De aceea ii voi scrie fisa doar pe baza inregistrarii sonore. 
       Cred ca a si cuibarit in acel loc. Cred ca am vazut-o in zbor peste zi cu o luna mai tarziu. O pasare micuta, maronie, cu aripi late. Si cucuveaua e destul de mica, ciusul e chiar miniatural pentru o rapitoare de noapte, este de marimea unei mierle doar ca mult mai rotunjoara. Are doua urechiusi mici ridicate a mirare deasupra ochilor. Culoarea penajului este maronie, ruginie sau cenusie, cu incrustatii marunte ce imita foarte bine scoarta copacilor. In scorburile copacilor cuibareste, depune acolo 3-4 oua si apoi isi creste puisorii pe parcursul sezonului cald. Toamna pleaca spre sud, in Africa subsahariana. Este o rapitoare de noapte migratoare si aceasta plecare a ei este absolut necesara avand in vedere dieta alcatuita aproape exclusiv din insecte si nevertebrate. Fiind cea mai micuta dintre Strigiforme e specializata pe aceasta hrana micuta, nu prinde rozatoare ca multe din celelalte.
     Dealtfel la nivelul Europei este o pasare mai mult sudica, se aseaza in paduri mai rare, cu poieni pline de insecte. Se aseaza insa si in localitati, in parcurile si gradinile oraselor.




       Fluieratul acela monoton dar foarte regulat in ritm si intervale il are mai ales in perioada de imperechere, e o chemare intre parteneri. Interesant ca poate dura neobosit nopti in sir, si ore intregi. In noaptea in care l-am inregistrat pe micutul cius el tot mai canta cand eu m-am dus la culcare. Noptile urmatoare fluierau la fel, apoi nu am mai putut urmari caci m-am intors acasa din week-end. 
      Cred ca sunt oaspeti de data recenta, pana acum nu i-am mai auzit desi locul il vizitez frecvent de circa 10 ani. Mi-ar place sa se stabilizeze cu cuibaritul an de an, sa-mi dea mai multe ocazii sa-i aud si eventual sa-i vad. Arbori scorburosi si insecte au din plin, pare un habitat propice pentru o pereche de ciusi.
      Mijloc de mai 2015 si da, ciusul se aude in acelasi loc. In mod sigur a devenit cuibaritor. Nu-i pasa cand pe seara il alunga o mierla din copac in copac. Face turul copacilor inalti si stufosi si canta, canta neincetat. Uneori se aude si ziua, dar copacii unde s-a asezat mai statornic nu-mi sunt accesibili. Imi ajunge sa-l stiu impamantenit, cuibarind pentru a doua primavara in acelasi loc.


   Mai 2018, o pasare gasita in iarba, ametita dupa o hartuiala prin ploaie de catre ciori. Dupa ce i-am dat primul ajutor am eliberat-o in acelasi loc de indata ce a fost vioaie si capabila de zbor.