Translate

Se afișează postările cu eticheta Maldaresti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Maldaresti. Afișați toate postările

miercuri, 20 martie 2013

VRABIA DE CASA, Passer domesticus

VRABIA DE CASA, Passer domesticus


















































       O pasare pe care o cunoaste toata lumea.






     Putini stiu insa ca vrabiutele care zboara peste tot in jurul nostru sunt de doua feluri - vrabii de casa si vrabii de camp. Criteriul de deosebire e destul de simplu - unele au o "caciulita" gri pe mijlocul capului cu margini maronii, altele maronie complet cu negru in obraz. Problema e ca vreme indelungata uitam care e intr-un fel si care in celalalt si trebuia sa verific. Deci, vrabia de casa are in penajul masculului o calota gri in crestet si obrajii curati, fara cele doua pete negre. Femelele sunt colorate mai monoton, uniform maroniu deschis pe cap.






       Cam asta e singura deosebire vizibila imediat, in rest si vrabiile de casa si cele de camp sunt la fel de numeroase si de raspandite printre noi, in toate localitatile dar si pe camp. Se pare totusi ca la camp si in zone salbatice predomina vrabia cealalta, cea de camp care este si o idee mai micuta si mai sperioasa.










       Silueta vrabiutei de casa e familiara tuturor. Cred ca mai toate casele, blocurile, au pe sub stresinile lor cel putin un cuib de vrabiute. Mai ales in orasele si satele de campie.  Locul ei predilect de cuibarit este chiar locuinta umana prin diversele mici cotloane ce le ofera la partea superioara.
        O alta imagine draguta este clasicul cuib de barza plin de cuiburi de vrabiute galagioase in jurul lui. Imagini simpatice, inregistrate in memorie ca imagini de zi cu zi, obisnuite , banale si totusi atat de necesare pentru firescul vietii noastre. Ciripitul vrabiilor se constientizeaza mai ales atunci cand lipseste. In rest e mereu in jurul nostru, un fundal sonor pe care rareori il bagam in seama.
       Vrabiutele sunt peste tot, le vedem cand mergem pe trotuar, cand stam pe banca in parc, cand ne asezam la masa la o terasa. 



























     Ba chiar le vedem zburand prin constructiile inalte si luminoase ce adapostesc mall-urile.Ciripesc si ciugulesc pe langa rotile masinilor in parcare, se scalda in nisipul parculetelor pentru copii.













       Desi stau atat de aproape de noi, printre noi, rareori vin sa ciuguleasca firimituri din mana noastra. Tin totusi foarte mult la statutul lor de pasare salbatica chiar daca accepta firimiturile cazute la picioarele noastre sau puse special pe pervazul ferestrei.  De mancat, ca orice pasare granivora de talia ei, mananca "portii" ce pot merge si pana la jumatate din greutatea ei, cel mai adesea catre un sfert.



       Fiind o pasare atat de comuna nu prea m-am obosit sa o fotografiez. Majoritatea pozelor sunt facute intamplator. Urmaream vreo alta pasare prin parcuri si imi ieseau in cale vrabiute in timp ce pasarea mai deosebita imi dadea cu tifla de dupa copaci.
       Sau admiram frumoase cule oltenesti cu pridvoare si acoperis de sindrila devenit loc de popas pentru vrabiute.









       Sau ma odihneam pe banca in parc si nu aveam ce face..sau...sau astfel de imprejurari de acest gen.



















       Vara sunt des vazute vrabiute scaldandu-se in praf. Se scalda mai putin in apa cat mai ales in tarana oriunde o gasesc la dispozitie. Particulele fin abrazive curata bine penele si indeparteaza eventualii daunatori.
       Stateam pe o banca in frumosul parculet al manastirii Ostrov din Calimanesti, intr-o pauza de alergatura. In fata mea se scaldau cateva vrabiute.








     

      Atunci, uitandu-ma cu mai mare atentie am observat ca sunt foarte geloase, locul de scaldat al uneia pare aur curat pentru celelalte. Vin si se alunga, isi fac galagie, se impun unele in fata altora cumva ca la copii mici ce se joaca la tarcul cu nisip. Locul celeilalte pare intotdeauna atractiv si uns cu miere desi, slava Domnului, tarana era suficienta pentru toate vrabiile din parculet. 
       Au intr-adevar o fire geloasa si sunt pline de personalitate. Intr-atat incat multi oameni le cadorisesc cu epitetul de "obraznice". Obraznicia lor e doar inteligenta, descopera uimitor de repede orice oportunitate si o folosesc cu indrazneala. De-aici si succesul lor in  acoperirea unei arii uriase de trai si inmultire. Iarna raman la noi si se descurca de minune. Mai cad si prada gerului si rapitorilor .
Desi e o pasare destul de mica, are multa vitalitate, durata medie de viata este destul de mare. In literatura se citeaza cazuri de vrabiute care au atins chiar si 15 ani. In medie traiesc pana in 10 ani.  O alta proba a vitalitatii lor o da scurta perioada de clocire, ouale (cate 4-5 oua la un cuib, de culoare alburie cu multe pete maronii) au nevoie doar de 11 zile de incubatie pana la iesirea puisorilor din ou.  Cand au pui, vrabiile devin preponderent insectivore, curatand foarte eficient gradinile si spatiile verzi din localitati de diferiti paraziti ai plantelor, foarte activi si ei in aceeasi perioada de cresterea a puietului la pasari.





















 insa majoritatea isi traiesc fericite  scurta lor viata, salbatice dar "pe langa casa omului" asa cum o spune si denumirea lor in latina.


























mai 2019, in perioada cresterii puilor vrabiile aduna cantitati mari de paduchi de plante, in special de pe trandafiri.















10 august 2020, mama si juvenil













































ianuarie 2021, in salbaticie, in faleza marii






dec.2020
















































23 martie 2019