PITULICE MICA SIBERIANA, Phylloscopus tristis
Tot in prima zi a anului 2022, o alta aparitie destul de rara, totusi o aparitie regulata, an de an, o specie de pitulice venita la iernare in Romania din zona siberiana. Foarte asemanatoare cu pitulicea mica, considerata uneori ca subspecie, totusi avand suficiente trasaturi caracteristice bine delimitate si areal propriu pentru a fi diferentiata de pitulicea mica obisnuita la nivel de specie separata.
Culoarea generala a pitulicii siberiene este gri, fara nicio tenta verzuie, iar pe piept in loc de galben are o nuanta stearsa de piersica. Cantecul ei este deosebit de cel al pitulicii mici obisnuite.
Pitulicea mica obisnuita este o pasare migratoare, totusi mai exista unele exemplare care raman, si fata de acestea trebuie delimitata pitulicea siberiana. Pitulicea siberiana este exclusiv specie de iernare la noi, sau de pasaj spre si dinspre locurile ei de cuibarire din taigalele nordice, in speta cele siberiene.
Locurile obisnuite de iernare sunt in sudul Asiei insa cateva exemplare mai ajung si prin Europa.
Se vede in poze spatele complet gri, fara nicio nuanta de verde, sau verzui, iar pe gusa, pe flancuri, o usoara culoare de nuanta piersica si nu galbena. Spranceana, de asemenea, este prelunga si fara nicio nuanta de galben.
Cantecul propriu zis il are in perioada de cuibarire, pot sa spun insa ca pasarea vazuta de mine era destul de vocala, strigate de chemare probabil, de alarma, si sunt foarte diferite de cele ale pitulicii mici comune. Au chiar o sonoritate exotica, dar nu in sensul obisnuit al cuvantului exotic, de tara calda cu palmieri, ci un sunet boreal, de taiga nordic-indepartata. Fara sa semene propriu-zis, aceasta senzatie de boreal mi-o dau numai fluieraturile mugurarilor si ciripitul matasarilor. Exotice sunt pentru noi si intinderile nemarginite si reci ale Siberiei, pentru multe specii siberiene taramul Romaniei este un taram de iarna blanda, placuta, suportabila. Arealul obisnuit de iernare al pitulicilor siberiene ajunge pana in Turcia, in sud-estul Europei foarte, foarte rar, dar totusi mai ajung.
In zona siberiana cuibareste atat in taigaua propriu-zisa, adica in intinderile vaste de conifere, cat si in padurile de foioase de la latitudinile mai sudice al Siberiei. Pare sa fie o specie destul de recent desprinsa, in nordul Rusiei se afla granita geografica dintre ea si specia cea mai asemanatoare, si anume pitulicea mica comuna din subspecia abietinus.