Translate

joi, 26 februarie 2015

CORB, Corvus corax

CORB, Corvus corax


































     Cel mai mare dintre corvide, impresioneaza nu numai prin infatisare si marime ci si prin maiestatea peisajelor in care il poti vedea. Au fost vremuri cand corbii erau raspanditi peste tot, azi au devenit pasari ale inaltimilor montane, atat cele cu stancarie cat si cele cu pajisti alpine intinse si jnepenisuri.

















    Acolo s-au refugiat in ultimul secol cand a avut loc o scadere dramatica a numarului de corbi. In trecut, cand toate campiile, dealurile si vaile muntilor erau strabatute de turme uriase de vite domestice si herghelii de cai, corbii erau nelipsiti. Animalele mari erau vitale pentru oameni si se foloseau la agricultura, transport, hrana. Nu existau nici regularizari sanitare pentru carcase si resturi de la acest numar urias de animale mari. Sanitarii naturii erau atunci corbii. 




Ei erau cei care curatau locurile de resturile inclestarilor intre viata si moarte. Viziunea lor era uneori sumbra, bietele pasari erau asociate cu scenele de razboi si moarte. Dar nu corbii erau cei vinovati de sinistrul privelistilor ci gandirea cruda si netrebnica a oamenilor.
     Chiar si in acel trecut sangeros, frumusetea sobra si inteligenta pasarii au asociat-o si cu o simbolistica pozitiva, semn de vitejie, de noblete , de curaj. 



















      Secolele moderne au adus cu ele masini in locul animalelor mari, au adus vite crescute pentru hrana in tarcuri cu regularizari sanitare severe. Hrana pentru "sanitarii naturii" a devenit din ce in ce mai putina. Vulturii au disparut aproape in totalitate din peisajul tarii noastre iar corbii s-au retras in marea zona montana, unde planeaza deasupra padurilor si piscurilor carpatine.
























       Au nevoie de harna cu inalta incarcatura proteica, au trup mare, puternic, cu necesar mare trofic si de energie.











    Evita omul cu obstinatie, au un comportament parca opus ciorilor care nu se sinchisesc de prezenta omului si coboara in localitati fara nicio sfiala. 






        Corbii sunt foarte prudenti, foarte rar mi-au acceptat prezenta. Cand ii intalneam pe pajistile alpine, chiar la distanta, era suficient sa opresc masina fara sa ma dau jos, si zburau departe.
       Uneori mai coboara si la poalele muntilor, prin depresiuni subcarpatice, dar tot in zone nelocuite, salbatice pe intindere mare. 









     Am mai vazut corbi in gradini zoologice foarte intinse din zone urbane bine impadurite, coborati la hrana data cervidelor sau altor animale cu tarcuri largi descoperite.




       Isi pastreaza caracterul oportunist in ceea  ce priveste cautarea hranei dar la noi ramane inca o pasare mai rara, care se tine departe de om si prefera salbaticia adanca.







       In zona de munte gaseste si oportunitati mai multe de cuibarit. Prefera cuiburile in crapaturile stancilor , uneori pe arbori inalti.











Sunt fideli in pereche, nu numai ca isi pastreaza intreaga viata aceeasi pereche dar chiar umbla mai peste tot in doi. Cea mai comuna imagine a unor corbi este acest zbor in pereche peste vaile muntilor. Nu se pot deosebi intre ei, arata la fel, si la culoare si la marime. 




     Corbii au penaj foarte negru, un negru atat de intens incat straluceste. De aici si expresia, "negru ca pana corbului", negru la superlativ. Nu are zone de gri, ca stancuta sau cioara griva, si nici acel negru mat al ciorii de semanatura. E un negru lucios, aproape metalizat. Negru si puternic este si ciocul. 
      Corbii au fost subiectul multor studii despre inteligenta la pasari, find printre cei mai bine dotati din acest punct de vedere. S-a observat la ei un temperament jucaus si creativ, capacitatea de a gandi si concepe jocuri, capacitatea de a se intrajutora in relatiile  parinti-copii dar si copii-parinti in varsta , capacitate de a interactiona constient cu omul. Aceste studii sunt abia la inceput si dezvaluie rezultate tot mai uimitoare, dar care necesita si verificari repetate in timp.
     Ca si celelalte corvide, e o pasare foarte robusta care nu are nevoie sa-si paraseasca teritoriul iarna. Uneori tocmai in iernile foarte grele gaseste mai multe oportunitati de hrana. Cum hrana lui este destul de greu de gasit si procurat poate si hoinari pe distante mai mari. Insa aceste deplasari nu se inscriu in procesul de migratie, corbul este o pasare sedentara.















     






martie 2021, zona submontana Oltenia.



























3 ianuarie 2023














24 noiembrie 2023













5 comentarii:

  1. superb articol! este cel mai mare reprezentant al neamului ciorilor, dar si cel mai rar intalnit, doar in Muntii Carpati poate fi vazut mai des.
    imi plac corbii. nu stiam de fidelitatea lor, interesant daca ar fi asa. e un lucru frumos daca raman impreuna pe viata, sunt pasari hotarate. si ce frumos zboara ei doi impreuna!... frumoase imagini!
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! si mie imi plac corbii foarte mult!

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt fascinata de aceste pasari,multumesc pentru imaginile superbe!!!

    RăspundețiȘtergere