CHIRA ROZALBA, Sterna dougallii

       E bine din cand in cand sa iti revizuiesti arhiva, sa privesti poze vechi cu ochi noi si cu bagaj de informatie marit. Eu o fac periodic, si ca sa organizez putin lucrurile, ma mentin in aceeasi luna. Daca e luna mai, iau la rand toate arhivele de mai indiferent de an, daca e luna decembrie iau toate arhivele la rand din luna decembrie, cum s-a intamplat la codobatura (galbena) orientala. Acum mi-a atras atentia o chira complet deosebita de chirele de balta din jurul ei. O chira foarte apropiata ca silueta de cele de balta (se exclude deci chira de mare sau pescarita razatoare, ambele cu cioc uniform inchis la culoare, dar net mai mari decat chira de balta).

Statea pe acelasi banc de nisip la malul Marii Negre impreuna cu stolul dar un pic mai aparte. Pasarea se vede pe o insulita de ierburi, la cativa centrimetri in fata de chirele de balta.

  Are o culoare uniforma la cioc, inchisa, neagra de la un cap la altul. In orice caz nu este rosu cu negru asa cum se vede foarte bine la toate chirele de balta din spatele ei. Chirele de balta nu au niciodata ciocul negru pe cand chirele rozalbe au adeseori. Desi e o pasare foarte rara la noi, din randul aparitiilor accidentale, caracteristica ciocului negru, uniform de la baza la varf, nu lasa loc de interpretare. Voi pune fotografiile asa cum le-am facut, fara crop, pentru a putea compara cu chirele de balta care inconjoara pasarea din toate partile.

 In ultima poza mai ales se vede si o coada lunga, mai lunga decat varful aripilor inchise. 

 Diferentierea fata de alte posibilitati : 1.Chira de balta nu are absolut niciodata cioc negru uniform, culoarea rosie a ciocului cu varful negru este esentiala pentru specie / 2. Chira polara : m-am gandit initial la ea, fiind o aparitie, desi foarte rara la noi, mai frecventa totusi. Chira polara are ciocul mai scurt, culoare uniforma visinie, la fel picioarele. Nu mi se intampla insa ca visiniul sa imi apara pe poze atat de inchis precum negrul, asa ca nu pot lua in calcul varianta. Singura chira de talia chirei de balta, dar cu cioc negru nu ramane decat S. dougallii. 3. Mai departata ca marime si silueta, diferentierea de chirighita cu obraz alba - aceasta chirighita este net mai mica, diferenta mare intre albul obrazului si pieptul gri inchis, abdomenul se vede de-a dreptul negricios nu gri deschis, are ciocul visiniu. 4. Chira de mare, este o chira net mai mare decat chira de balta, are pene mai lungi pe cap, are varful ciocului galben. 

Chira lui Dougal, sau chira rozalba, Roseate Tern, Sterna dougallii este o specie de chira atlantica, cuibareste pe tarmurile din emisfera nordica a Oceanului Atlantic, atat in Europa cat si in America de nord. Mai sunt subspecii si in alte zone, dar acestea sunt uneori diferentiate chiar la nivel de specie, si eu inclin spre aceasta diferentiere, asa ca nu ma voi ocupa de ele. Cel mai probabil, exemplarele care se pot rataci pe la noi sunt din populatiile europene, in drumul lor dinspre cartierele de iernare din Africa. Cea vazuta de mine parea sa se fi alipit unui stol de chire de balta, in pasajul de primavara, la inceput de mai. 

  La inceputul sezonului nuptial pasarea are ciocul negru si pe masura ce incepe cuibarirea, in functie si de maturitatea pasarii, dezvolta si o baza rosie ceea ce o apropie mult ca infatisare de chira de balta. Multe exemplare din zona europeana nordica raman insa cu ciocul negru, rosul aparand mai mult la exemplarele mai sudice. 

     Numele de "rozalb" (Roseate) vine de la suflul roz in penajul de culoare deschisa, nuanta care apare insa doar in perioada cuibaritului la exemplarele mature. 

    In Europa cuibareste pe coastele Irlandei, Scotiei, Angliei, Frantei, sporadic si pe alte tarmuri dar tot in zona occidentala a Europei. Este migratoare, migreaza in Africa. In aceste calatorii lungi ale ei se pot intalni abateri de la drumul obisnuit, mai ales prin atasarea de alte stoluri asemanatoare, cu directii diferite, dar si prin diverse impedimente si schimbari de vreme, de vanturi, curenti. 

    Interesant subiectul aparitiei speciilor accidentale la noi, dar si in alte parti, Fiecare aparitie accidentala te duce cu gandul la o anumita cauza, un anumit traseu, o anumita logica a acestor aparitii. Desigur, concluziile generale nu se pot trage de la un singur caz, dar fiecare caz conteaza, in designul acestor abateri de la regula, a unor vietati extrem de mobile. 

 PRIMAVARA PASARILOR CALATOARE - 2026 (partea a cincea)

 

     Deja am trecut in luna mai si primele zile ale lunii sunt foarte aglomerate in sosiri. Aceasta postare va cuprinde intervalul 1 mai -15 mai 2026. 

    In prima saptamana, chiar in primele zile, au revenit in tara specii frumoase, iubitoare de caldura, cum ar fi dumbravencile si grangurii. 

    De cele mai multe ori grangurii reveneau in a doua jumatate a lunii aprilie, acum au revenit in masa dupa data de 1 mai. Primele zile cand sosesc sunt marcate nu numai de cantece dar si de luptele intre masculi. De fapt, e impropriu spus "lupte", se alearga unul pe celalalt pana cand unul dintre ei, cel mai slab de inger si mai nehotarat, va pleca in alt teritoriu. Ca numar nu am avut impresia vreunei scaderi de populatie, i-am auzit in toate zonele de lunca si campie impadurita, in aceste zone sosesc pentru prima data. Cel mai probabil au sosit mai intai masculii care au fost ocupati pentru ceva timp sa isi traseze intre ei granitele si teritoriile. In a doua saptamana din mai pareau deja instalati, cantau in foarte multe locuri interactionand cu perechile lor.

     Tot din primele zile ale lui mai si-au ocupat locurile stiute si dumbravencile, in a doua saptamana am vazut destul de multe, prin comparatie cu alti ani un numar normal , nici exagerat de mare nici prea mic. 

    Primele prigorii le-am vazut in ultima saptamana din aprilie totusi prima saptamana din mai a fost extrem de saraca in prigorii, abia in a doua saptamana a intervalului au aparut in masa.  

     O sosire spectaculoasa in primele zile din mai au avut-o chirighitele cu aripi albe. Desi rapid, de scurta durata, au avut un pasaj frumos si relativ numeros. M-am intersectat cu un stol foarte frumos de cca 30 de pasari, adunat impreuna cu chirighite negre si chirighite cu obraz alb. 

Timid, prin acest stol mare de zeci si zeci de chirighite din mai multe specii am observat si o pereche de chire mici.

 Deci, prima observatie de chira mica din anul aesta o am din data de 2 mai, in a doua saptamana din mai am observat sosirea lor pe scara mai larga, atat cat pot ele sa fie de multe, in cateva locuri consacrate. Nu multe perechi cuibaresc la noi si anul acesta mi se pare stationar din punct de vedere al prezentei speciei. 

     Fluierarii de mlastina au aparut in numere satisfacatoare abia dupa 1 mai, prezenta lor pastrandu-se la cote bune pe tot parcursul intervalului. 

     Sitarii de mal, cei foarte putini pe care i-am vazut anul acesta, au disparut cu desavarsire, in schimb in luna mai am mai vazut ceva batausi. 

Nu multi, dar totusi au fost, in prima saptamana a intervalului. In a doua saptamana erau aproape disparuti, am mai vazut un exemplar singuratic. 

   Printre batusi am intalnit si doi fugaci roscati, in data de 2 mai. 

      Foarte putini fugaci anul acesta, am mai intalnit tot in prima saptamana din interval doi fugaci mici. In a doua saptamana nu am mai vazut niciun fugaci, am observat in schimb doua noi sosiri, respectiv un pietrus si patru prundarasi gulerati mari. 

  Foarte slaba aceasta primavara in materie de fugaci si pasari de tarm mici. Toata primavara am intalnit doar o pereche de prundaras gulerat mic, specie care alta data era omniprezenta. Fugacii, aproape lipsa totala pana acum, cu doua trei exceptii. Fluierarii de mlastina, desi mai intarziati, au avut numere si prezenta satisfacatoare, la fel si fluierarii cu picioare verzi. Putini fluierari negri , putini fluierari de munte, deloc fluierari de lac. 

     Zonele de campie ale Olteniei nu sunt foarte potrivite pentru pietrari totusi stiu cateva locuri care sunt  teritoriu de pietrari suri. Posibil sa fi venit si mai devreme si sa nu ii fi gasit eu, totusi mie mi-au aparut abia in aceasta perioada, dupa 1 mai, atat la campie unde sunt mai rari, cat si la munte. 

     Ca fapt divers, am intalnit la incputul lui mai o pereche de berze care lucra intens la doua baze de cuib, pe niste plopi grosi retezati de la mijloc. Incepusera cate un cuib pe fiecare din acesti doi plopi, unul langa altul. Nu stiu de ce asa tarziu, nu stiu de ce incepusera doua cuiburi deodata, cert e ca erau foarte preocupate sa aduca crengi din imprejurimi pentru a fixa cuibul pe o baza destul de dificila. Daca mai am ocazia voi mai trece pe la acel loc pentru a vedea cum au mai evoluat lucrurile. Mie nu mi se parea un loc prea bun pentru echilibrul unui cuib de barza, mai ales in conditii de vant, dar berzele aveau  alta parere. 

17 mai, berzele erau in zona, zburau in pereche, baza cuibului arata astfel

   Abia dupa data de 1 mai am vazut si primele vrabii negricioase,  abia ajunse in stufarisuri. Prima data sosesc pe malul apelor, in stufarisuri, si abia apoi trec la cuibarit. Mi s-au parut mai putine, le-am intalnit cu greu, in putine locuri. Sau poate sunt doar intarziate.

    Desi am cautat in mod expres, nu am  intalnit inca sfranciocii cu frunte neagra si nici presurile cu cap negru. 

    Primii vanturei de seara i-am vazut in perioada precedenta, totusi abia in prima saptamana din mai au sosit in masa, direct la coloniile de ciori de semanatura unde cuibaresc si ei.

 Iar in a doua saptamana din interval i-am vazut deja cu cuiburi insusite si stand pe langa aceste cuiburi sau chiar pe cuiburi , probabil la ouat. 

      In tot acest interval din luna mai a persistat un pasaj relativ bun de tiganusi. 

Pasajul de lopatari mi s-a parut insa slab in zona mea de observatie. 

La fel de slab si numarul de egrete mici.

 Nu am mai regasit perechea de starci de cireada din Dolj dar pot sa fie bine ascunsi pentru cuibarit. 

In zona de munte au sosit drepnelele negre.

Tot in zona montana inalta, la limita padurii cu pajistea alpina au sosit codrosii de padure.

In zonele mai joase au sosit deja din aprilie.

  Foarte intarziate mi s-au parut anul acesta si codobaturile galbene. Desi primele codobaturi galbene le-am vazut in etapa anterioara, putine, abia dupa inceperea lunii mai au sosit in masa, vazand si pasaje pe malul apei dar si multe teritoriale, in habitatele lor preferate.

Later edit - in data de 17 mai 2026 m-am intalnit si cu primul sfrancioc cu fruntea neagra.

Desi le-am cautat activ , in locurile preferate de ele in alti ani, pana in 17 mai nu am gasit inca presuri cu cap negru.