MIGRATIA DE PRIMAVARA IN LUNCA DUNARII, OLTENIA, 2022 (2)

MIGRATIA DE PRIMAVARA IN LUNCA DUNARII, OLTENIA, 2022 (2)

SAPTAMANA A DOUA DIN MARTIE (aspecte de migratie in zonele de lacuri si balti)

       Vremea tot rece, tot uscata. In vreo doua zile a si nins slab, cu depunerea unui foarte mic strat de zapada. Ciocarliile de camp nu si-au micsorat activitatea din cauza frigului si a zapezii, dimpotriva parca.

     Urmaream mai multe ciocarlii cu privirea, fie pe zapada, fie in inaltul cerului, cand am observat o aruncare brusca a unui soim de iarna asupra unei astfel de ciocarlii, zburata si ea pentru cantecul la inaltime.

     Urmarirea in aer a fost dura, rapida, doua sageti de pasari, una foarte putin mai mare decat cealalta si la fel de hotarata. Pana la urma ciocarlia a scapat, zburand cat a putut ea de inalt iar soimul de iarna s-a facut nevazut in imensitatea campului. Exista acum o scurta perioada de timp, de circa doua-trei saptamani, cand pasarile clocitoare la noi revenite din migratie se pot intersecta - chiar dramatic- cu pasarile Nordului, aflate in pragul plecarii.

    In afara de nagati si batausi nu au mai aparut in numar semnificativ alti fluierari sau alte pasari de tarm, tot ei au ramas sa insufleteasca peisajul mai mult iernatic decat de primavara.

   Aparitia cea mai spectaculoasa dintre pasarile revenite din migratie au avut-o califarii albi, prezenti aici doar in aceasta saptamana in numere mari, aflati in pasaj deci, spre alte zone unde cuibaresc in numar mai mare.

        Ratele de iernare inca nu au plecat, ratele fluieratoare par chiar mai multe: ca si la garlite, numarul celor care au stat aici pe iarna a crescut cu cele din pasajul spre nord provenite din alte locuri de iernare. Ratele fluieratoare erau dominante ca numar, le intreceau si pe cele mari sau pe cele mici ale caror grupuri se prezentau mai timide, deja despartite pe perechi.

   La fel de "sparte" erau si grupurile mari de lisite, fie plecasera o mare parte din ele spre nord, fie cele ramase isi vedeau deja de stabilirea teritoriilor si cuiburilor, destul de des se zareau luptandu-se si certandu-se intre ele.

    Mai stateau in grupuri maricele ratele cu cap castaniu. Acelea si clocesc la noi dar nu in numar atat de mare pe cat avem la iernare.

    Foarte putini ferestrasi mici, femele, inca mai erau si la aceasta data, pana in 14 martie, nu plecasera inca spre nord.

       Vedeta incontestabila a saptamanii a fost insa stufarica, nu parea si nu cred sa fi iernat aici, desi nu e imposibil. Mai curand parea proaspat picata din migratie, interesata doar de hrana, fluturand prin stuf in felul fluturasului de stanca. Am si botezat-o (ca nume de folosinta proprie doar), "fluturasul de stuf", atat de mult semana la fluturarile din aripi si din coada cu cel de stanca. Nu stiu sigur daca era mascul, eu insa asa cred, acele manifestari pareau sa fie de display, de semnalizare a prezentei, o alta gaselnita de atragere a atentiei a masculilor, in afara de cantec. Oricum, m-a bucurat mult aceasta descoperire fiind prima semnalare a speciei in Oltenia. Si o semnalare documentata bine prin fotografii si filmari.

Altfel, prin stuf, nu se observa vreo revenire din migratie, nu se vedeau inca pitulicile mici sau cele fluieratoare, pe care le vedeam in alti ani, ce-i drept cu o saptamana mai tarziu. Acum stuful era locuit si animat numai de presuri de stuf si pitigoi albastri si mari si pitigoi de stuf. Bineinteles si de gurese vrabii de casa si de camp, mai ales la culcarea de seara.

     Pe ici pe colo mai zburau timid pe langa stuf presurile de lunca, o prezenta mai slaba, mai discreta ca in alti ani, probabil din cauza secetei, fasele de lunca fiind iubitoare de terenuri umede.

    Numarul de codobaturi albe nu a crescut, probabil primavara nu mai zabovesc prea mult pe langa apele luncilor, pleaca direct spre locurile de cuibarire prin toata tara, in locuri mai joase ori mai inalte. Ciocarliile isi continuau cantarile, din ce in ce mai prelungi si mai elaborate. 

    O usoara crestere in numarul de nagati, stoluri putine si medii ca numar per stol, totusi. 

     Garlitele in aceleasi numere mari, nu pareau nici sa fi crescut semnificativ ca numar nici sa fi scazut. Caderea zapezii le-a convins probabil ca e bine sa mai zaboveasca aici in tarile noastre "calde", ca Nordul este inca sub patura groasa de ger si zapada.

Eretele vanat, o pasare care nu cuibareste la noi, e inca prezent, in numerele obisnuite pe iarna.

Egretele mari aflate aici de la iernare sau venite din alte locuri, in numar destul de mare inca si stand uneori si in stoluri mari, amestecate cu starcii cenusii. Printre ele si exemplare cu picioare rosii, unele cu cioc galben altele deja cu cioc negru.

MIGRATIA DE PRIMAVARA IN LUNCA DUNARII,OLTENIA, 2022 (1)

MIGRATIA DE PRIMAVARA IN LUNCA DUNARII,OLTENIA, 2022 (1)

       Foarte cinematica si dinamica revenirea pasarilor cuibaritoare la locurile lor de bastina si a celor trecatoare spre nord... o succesiune de aparitii, previzibile, dar mereu cu emotie asteptate. Cu surprize uneori, cu manifestari noi sau pentru prima data vazute si originale de la an la an. 

     In linii mari, structura intoarcerii pasarilor migratoare se pastreaza neschimbata: aceleasi date, aceeasi succesiune si totusi, cand ajungem la detaliu, tabloul se contureaza mereu in alte culori si in alte evenimente. Nimic nu e repetabil in natura. Chiar daca al nu stiu catelea an la rand tot pe nagati si pe grauri ii vezi primii reintorcandu-se, mereu e alt peisaj, sunt alte stoluri, alte invaluiri de aripi, alt sunet si alta imagine. Si acest specacol si nou si vechi in acelasi timp se asterne in fata ochilor zi de zi, pe toata durata celor doua luni de varf alese de mine pentru a fi descrise aici:martie si aprilie.

      Este vorba in principal de aspectul migratiei in zonele umede, de lacuri, balti aflate in lunca Dunarii si nu in general, nu si in zona de paduri sau de stepa.

     Trebuie spus insa ca aceasta revenire de primavara incepe din februarie, in unii ani mai timid, in altii mai bogat. Prima saptamana din martie descrisa va cuprinde si multe pasari revenite cu cateva zile, sau chiar o saptamana mai devreme, din februarie. Totusi voi incepe cu prima saptamana din martie si pasarile intalnite in aceasta perioada in Lunca Dunarii din Oltenia.

      Primavara e oarecum timpurie aici, raportat la restul tarii. Chiar si Dobrogea pare sa fie mai rece in aceasta perioada, vanturile de nord-est si proximitatea marii reci, care se incalzeste mai greu decat aerul, intarzie acolo primavara cu cateva zile sau chiar saptamani. Zone mai calde decat lunca Dunarii din Oltenia mi s-au parut a fi, pe parcursul a mai multor ani de observatii, lunca Dunarii din judetele Giurgiu si Teleorman, deci Muntenia de vest, precum si zone din Banat.

PRIMA SAPTAMANA DIN MARTIE.

     Vizitele in lunca Dunarii in aceasta perioada gasesc lume noua fata de iarna, gasesc codobaturile albe, gasesc stoluri mai mari sau mai mici de grauri, gasesc nagati.

   Sa le luam pe rand, observatiile propriu-zise vor fi in functie de datele de anul acesta, 2022, doar cateva completari si comparatii cu anul trecut, 2021.

   Anul acesta, prima saptamana din martie a avut o vreme rece si foarte uscata. Anul trecut nu a fost mai cald, dar a fost mult mai umed. Observatiile de anul acesta sunt pe o vreme de seceta pronuntata, cu mlastinile si baltile foarte retrase, fara ape din ploi baltind pe ogoare, fara namol, cu araturi uscate sau pline de nisipuri zburate de vant, cu ierburi si culturi pipernicite.

   De aceea in prima saptamana din acest martie nagatii au fost in numar foarte mic, la fel graurii, aproape absenti, la fel codobaturile albe, in numar mic. Aceste codobaturi preferau mai mult araturile decat malul retras al lacurilor, cu namolul uscat.

    Diminetile friguroase, cu bruma, sau chiciura chiar, mai zareai pe ici pe colo cate un iepuras.

    Un an foarte sarac in potarnichi si foarte sarac in sacali, fata de anul trecut. 

   Anul trecut era imposibil sa nu ma intalnesc cu sacali in diverse locuri, multe aparitii, anul acesta absolut nicio intalnire. 

As fi pus disparitia potarnichilor pe seama lor dar cele doua specii au disparut amandoua deodata, de parca ar fi fost cei mai buni prieteni si au plecat impreuna din zona. 

    Dintre pasarile migratoare o prezenta vie o aveau deja ciocarliile de camp, puse deja pe cantat, prin ierburi sau in inaltul cerului.

     Dintre cele sedentare, la fel de puse pe cantat, presurile sure si ciocarlanii. In alte zone presurile sure nu sunt neaparat sedentare si nici in lunca Dunarii nu sunt intrutotul prezente pe timpul iernii, totusi hoinaresc pe aproape si deja din februarie apar in multe locuri de cuibarire ca si cand nu ar fi fost plecate deloc pe iarna. 

   Dintre pasarile de pasaj cel mai spectaculos eveniment il prezinta garlitele mari. Se aduna in stoluri uriase si par mereu gata de plecare. Si totusi plecarea se amana o intreaga luna, fiind in scadere usoara pe parcursul lunii martie pana la plecarea lor definitiva, in jur de 30 si 31 martie. In prima saptamana am numarat cu rigurozitate, facand stop cadru pe filmari continue, si am ajuns la cifra de minim 16 000 de garlite mari. 

     Gastele de vara, in schimb, au iernat la Dunare sau undeva in sud pe aproape si o buna parte din ele in acesta saptamana erau deja la clocit sau se pregateau de clocirea oualor, ele fiind deja in procesul de depunere. Stateau numai in perechi, trecuse vremea stolurilor, in foarte scurt timp venind vremea bobocilor. Dar sa nu anticipam.

    Un alt spectacol frumos al pasarilor de pasaj il dadeau batausii. Anul acesta am avut parte de stoluri mari, in crescendo pe parcursul lunii martie.

Printre batausi, in numar foarte mic, doar doi, si fugaci de tarm.

    Dintre pasarile rapitoare, peisajul primei saptamani de martie ramane mai curand un tablou de iarna, cu codalbii, eretii vineti, soimuletii de iarna, ulii pasarari si eretii de stuf la locul de frunte. Eretele de stuf ar fi in linii mari pasare migratoare, totusi in lunca Dunarii din Oltenia ramane o prezenta de iarna obisnuita.

     Pasarele foarte frumoase de pasaj, in 2022 am vazut mai putini ploieri aurii decat in 2021, care a fost un an mai umed. Totusi nu au lipsit nici ei din spectacolul migratiei in prima saptamana din martie.

     Egretele mari sunt inca prezente in numar mare, ca si iarna, si inca au multe elemente din infatisarea de iarna, cu ciocul galben si picioarele fumurii.

    Floarea saptamanii in padurile de salcam din lunca, adica floarea frumoasa predominanta in aceasta scurta perioada, de pana in 7 martie 2022, este brandusa vargata, Crocus danubensis.

   Tot la adapostul padurilor de salcam mai poti gasi acum si alte floricele, majoritar de culoare galbena, podbal, papadii, ceapa-ciorii galbena, specii de Alyssum de nisipuri.

       O absenta notabila deja din prima saptamana de martie: lebedele de iarna si lebedele mici. Aflate la iernare in numere mari in lunca Olteniei, mai ales lebedele mici, in 2022 au plecat deja din sfarsitul lui februarie. Nu in toti anii este la fel, uneori le-am vazut trenand la noi pana prin 15 martie, insa anul acesta au plecat mai devreme.