SFRANCIOC MARE, Lanius excubitor

SFRANCIOC MARE, Lanius excubitor

       Una din pasarile care au plecat spre Nord in prima saptamana a lui martie din valceaua unde l-am aflat peste iarna. Statea ca un soimulet mic pe varfurile inalte ale arborilor razletiti prin locul defrisat si pandea de acolo prada saraca a iernii.

Nu imi dau seama cu ce anume a putut trece toata iarna, gazele si soriceii pe care se bazeaza dieta sa se imputineaza iarna pana la disparitie. Uneori, se mai arunca cu capul inainte sa prinda si vreo vrabie sau alte pasarele zgribulite de ger. De aceea, numele popular al sfranciocului mai este si berbecel, se arunca cu capul inainte pe prada. I se mai spune si lupul-vrabiilor insa atacul asupra pasarelelor este doar un comportament de iarna pe timp de mare foamete, nu este o obisnuinta adevarata ca la ulii si soimi.

       O pasare nordica, cuibareste si la noi in tara insa doar in partea de nord. Aici in sud este oaspete de iarna, ocupa vaile si valcelele care vara sunt in stapanirea sfranciocului rosietic.

   Vizibil mai mare decat acesta, chiar de la distanta. 

Si pozitia de panda o are mai sus decat sfranciocul rosietic, pe arbori mai inalti, pe cabluri electrice, pe suporturi mai inalte potrivite cu marimea lui. Am observat pe timp de vara un fel de linie de demarcatie intre imparatia sfranciocilor rosietici care urca pana la jumatatea sudica a judetelor Cluj si Mures insa de la Cluj in sus incepeau sa se arate mult mai des siluetele de sfrancioc mare. In campurile deschise, aride si cu saraturi din aceasta zona am vazut mai multi sfrancioci mari pandind insecte si mici rozatoare (soricei de camp) in campuri de floricele violet tragandu-si seva din pamanturile albicioase de sare uscata. 

       Hrana lui este foarte variata si doar de origine animala, insecte mari in general dar si vertebrate mici, care isi ivesc capul din iarba.Pe langa soricei si alte rozatoare manaca si soparle, broaste, salamandre chiar, tot ce poate prinde vara si iarna, in general in zona de deal. 

    

    Sunt usor de observat fara cautare speciala, se vad din mersul masinii in arbori si arbusti , pe stalpi, asteptandu-si prada pe care se arunca brusc in mare viteza."Excubitor" inseamna in latina "santinela", asa se si observa - stand ca o santinela in postul de observatie supervizandu-si teritoriul. Pasari foarte teritoriale, de aceea numarul lor e limitat de existenta celorlalte tipuri de sfrancioci, de granitele intre teritoriile lor. Iarna, sfranciocul rosietic care domneste in partile de sud fara sa lase libere prea multe locuri propice traiului, pleaca in tarile calde dupa insectele lui. E totusi prea mic si nevolnic ca sa se bazeze pe prada mai mare. Iarna valcelele rosieticului sunt ocupate de sfranciocul mare, l-am vazut multe ierni la rand, insa in numar mult mai mic decat cel rosietic.

       "Lanius" inseamna in limba latina "macelar", nu in sensul de cruzime ci in sensul stiintei si indemanarii cu care isi transeaza prada. Insecte mari, soricei sau alte bunatati le infige in spini si de-acolo le poate rupe in bucati mai mici si mai usor de mancat.

       Are un penaj elegant, alb, gri stralucitor si dungi negre la aripi si coada asortate cu dunga specifica peste ochi, acea banderola de Zorro cu negru intens trasa in jurul ochilor, desigur pentru a-i putea mari acuitatea vederii in conditii de soare puternic, sau de albeata a zapezii puternica (in cazul sfranciocului mare care domneste si pe campurile de zapada ale Europei) Penele de pe piept sunt albe, doar in anumita lumina se zareste o foarte fina nuanta roz, mai palida decat la sfranciocul cu frunte neagra.

Femelele si masculii nu prea difera la sfranciocul mare, spre desoebire de cel rosietic unde diferenta e pronuntata. Juvenilii insa de sfrancioc mare au un penaj ce pastreaza nuante de brun, rosietic cu striatii.Sunt mai greu de deosebit de ceilalti juvenili, insa marimea net mai mare da raspunsul final, desigur si zona unde au fost observati.

    Un exemplar pe timp de vara, probabil cuibaritor, in Oltenia, la Calimanesti. O observatie interesanta avand in vedere ca vara e mult mai frecvent in nordul tarii, in sud doar sporadic. In Oltenia vin destul de multi la iernat in zona de dealuri. Insa cel din poze e fotografiat in primele zile de iulie.Avand in vedere ca vara stau pe langa cuib, nu hoinaresc pe distante mari, foarte probabil ca era stabilit acolo si ca specie cuibaritoare nu numai ca oaspete de iarna. 

    30 mai 2015, in plin sezon de cuibarire un alt sfrancioc mare in Oltenia, de data aceasta in dealurile din sudul judetului Valcea. Un exemplar mare, frumos, prosper, intr-o zona foarte propice si pentru iernare. Din pacate nu l-am putut fotografia fiind exact in dreptul unor curbe, serpentine, unde era imposibil de oprit masina.
    29 si 30 noiembrie, pentru prima data observ mai multi sfrancioci mari in Lunca Dunarii, langa zonele umede, cu lacuri. In ultimii 3 ani merg sistematic la lacurile de la Lunca Dunarii de mai multe ori pe toamna si iarna, niciodata nu i-am gasit in aceasta zona. Acum stateau aproape la rand, in fiecare zona umeda vizitata. Trei dintre ei i-am si fotografiat. 

20 decembrie 2015, Valcea

februarie 2018, Olt

dec.2019, Valcea

 2.02.2020, Olt

20 dec. 2020, Dolj

5 nov.2021, Parang, altit. 1000 m

28 nov.2020

23 oct.2022, Valcea

30 ianuartie 2023

24 decembrie 2023

26 decembrie 2023

O absență remarcabilă din iarna aceasta (2024-2025) este, pentru observațiile mele, sfrânciocul mare. Sud-vestul țării părea chiar o regiune preferată de el pentru iernare, apărea deja de prin octombrie și stăpânea multe vâlcele, maluri de ape cu tufișuri, luncile de lângă Dunăre, poienile de la poalele munților. Se adunau multe observații de sfrâncioc mare de-a lungul lunilor de toamnă- iarnă În sezonul acesta nu am mai văzut nici măcar unul singur. Posibil să fi fost, desigur, dar atât de puțini ca număr încât nu ne-am mai intersectat deloc în fostele lui teritorii. Și nu e o pasăre greu de observat, îi place să stăpânească locul din vârful arbuștilor, să vadă, să urmărească totul....de multe ori chiar și de pe cabluri sau stâlpii de pe marginea drumurilor.

MATASARI, Bombycilla garrulus (2)

MATASARI, Bombycilla garrulus (2)

        Au revenit matasarii! Sau poate nu au fost deloc plecati din zona  Olteniei si acum doar se regrupeaza in vederea plecarii spre Nordul indepartat.

       In data de 9 martie am vazut un stol de aprox. 50 de matasari odihnindu-se intr-un copac inalt intr-o valcea cu tufisuri si copaci razleti situata in interiorul unei paduri. Zona Podisului getic.

      

     

 Mai vazusem in 20 decembrie un mascul de matasar singuratic tot intr-un luminis de padure in zona subcarpatica a Olteniei.

       Intrebarea pe care mi-o pun si la care nu stiu sa  raspund este unde anume a fost iernarea propriu-zisa a acestui stol de matasari vazut sambata pe 9 martie.

1. Au stat ei toata iarna in stol si au stat ascunsi prin diverse hatisuri ale Olteniei si acum doar am avut norocul sa dau peste o astfel de poienita?

2.Au stat toata iarna in stol si au iernat in zone mult mai sudice ale Europei, Oltenia(sau sudul Romaniei in general) fiind doar o etapa intermediara?respectiv, la inceputul calatoriei in decembrie si la sfarsitul iernii in martie au ajuns in Oltenia in schimb varful greu al iernii l-au petrecut la sud, in Bulgaria, Grecia?

3. Au iernat individual, hoinarind pe ici pe colo pe unde au gasit hrana,stand toata iarna in Oltenia rasfirati prin cranguri asa cum era masculul observat in decembrie? Si stolul acesta de martie sa fie doar adunarea generala inainte de marea plecare catre Nordul arctic?

       Cert este ca cele doua intalniri cu matasarii din sezonul acesta au fost deosebit de frumoase si inedite pentru mine.

       Copacul in care statea stolul acesta era un copac inalt si situat intr-un luminis plin de tufisuri de macesi si porumbari. De la distanta la care i-am observat se vedeau ca niste grauri insa cu o postura diferita. Era cat pe-aici sa-i ratez gandindu-ma ca or fi proaspat-sositii grauri. Din fericire am capatat o oarecare experienta in aprecierea siluetelor de pasari si ceva-ceva m-a oprit in loc sa vad stolul mai deosebit. Moturile simpatice s-au vazut doar cand am marit imaginea de pe ecranul aparatului.

       Incet incet am incercat sa ma apropii de copac fara sa-i sperii.Singurul drum spre copac era printr-un hatis compact de macesi . Ei , chiar compact nu era,ca altfel nu as fi putut face nici un pas, trebuia sa gasesc mici spatii neaparate de spini ca sa ma strecor.Macesii si porumbarii sunt cumpliti la spinarie,ma felicit ca am scapat cu puloverul neferfenitit, doar agatat pe ici, pe colo.Ar fi trebuit sa am si geaca pe frigul acelei zile umede si noroase  dar cine mai avea timp sa-si traga haina, mi-a fost teama sa nu zboare frumosii matasari.

       Am reusit sa ma apropii cat de cat, le-am putut vedea si cu ochiul liber capul motat, putin rosietic batand spre roz, cu moturile matasoase zburlite de vant. Mai ales am avut ocazia sa le aud pentru prima data susurul dulce al ciripitului lor maruntel. Interesant e ca atunci cand au zburat, si nu cred ca din cauza mea intrucat la un moment dat mi-a devenit imposibil sa mai fac vreun pas prin pasla de tufisuri spinoase, au zburat spre sud, spre interiorul padurii. Cred ca aveau de gand sa mai zoboveasca un timp pe la noi, nu erau chiar pe plecarea definitiva.

        Pasari foarte frumoase, cu desene si culori fine, subtile, cu o textura deosebita, ca de matase la penaj si mai ales foarte amuzante cu motul lor vesel. Ceea ce le face deosebite e si gandul distantei mari de la care vin,tinuturile nordice misterioase si pustii al carui aer il coboara si pe la noi cand si cand. Nu e un oaspete obisnuit al tuturor iernilor, poate doar prin nordul extrem al Romaniei sa fie, poate nici acolo. In sudul tarii, in Muntenia, Oltenia e chiar o pasare neobisnuita, musafir  foarte foarte rar

6.01.2024, un exemplar vazut in Oltenia, la 11 ani distanta fata de precedentul an de invazie,  iarna 2012-2013. 

Inceput de martie

   

       Primele zile de martie, asa numitele Babe, s-au terminat. 

       Inceputul de primavara a adus schimbari importante pe care vreau sa le sintetizez intr-o scurta postare. Doua sfarsituri de saptamana diferite,unul insorit si senin, cu dimineti inghetate cu bruma si dupa-amieze cu raze de soare, altul, cel din 9-10 martie, mai cald insa complet noros si ploios, cu dimineata de ceata groasa si picuri de apa pe vegetatie, balti mari de ploaie pe campuri.

   Un mare eveniment, despre care o sa vorbesc si separat, revenirea matasarilor,probabil intr-un scurt popas spre tinuturile lor subpolare. 

       Revenirea in stoluri mari a cintezelor de vara, cerul fiind deseori brazdat de aceste grupusoare vesele si ciripitoare zburand numai pe directia Nord.La odihna pe copaci se putea observa numarul mare de femele si tineret de anul trecut, multi dintre masculii rosietici petrecandu-si iarna la noi. 

       Pe langa paraie a aparut zborul fluturat al codobaturei albe.

       Gaitele inca stau in crangul lor preferat,parca intr-un numar mai mic insa.

       Sturzii de vasc au plecat definitiv, saptamana trecuta mi-au aruuncat ultimele priviri furisate din sezonul acesta si au plecat in cursul saptamanii.

 Au predat stafeta sturzului cantator care a sosit acum si umple padurea de cantecul lui sonor si placut. Mititel acest surz mi se pare acum. Seamana la penaj foarte mult cu sturzul de vasc, mai ales de la distanta, insa marimea il da de gol la prima privire. Mi s-a parut aproape o pasaruica cum sta el ascuns in crengi cu burta lui pistruiata. Concertul din padure ii apartine acum, mai ales pe ceata si pe amurg umple cu melodia lui padurea desfrunzita.

Cantecul mierlei e inca timid.

       O alta "disparitie" importanta saptamana aceasta, cea a sfranciocului mare care a plecat spre locurile lui de cuibarire din nord lasandu-si valceaua de iarna in "grija" unor pasari pe care nu le-am putut identifica inca. Iarba uscata si tufele valcelei rasunau de un ciripit puternic, de peste tot, insa nici cu ochiul, nici cu binoclul,cu nimic nu se putea percepe nici miscare, nici zbor nici culoare in directia din care venea ciripitul. Daca te apropiai cat de usor de locul cu pricina ciripitul inceta brusc dar nici o pasare nu se ridica in zbor spre identificare, probabil incremeneau in iarba si tufisuri ajutate de camuflajul penelor. Nu stiu ce anume ar putea fi,rasuna valceaua de ciripitul lor insa n-am putut sa ghicesc ce sunt fara sa le pot vedea.

       Alte stoluri galagioase sunt cele de grauri care s-au intors masiv din tarile calde.Saptamana trecuta, pe 2 martie mi s-a parut ca vad o silueta-doua de grauri singuratici acum insa am vazut cu adevarat intregi stoluri, unele mai mici, unele foarte mari, poposite pe campuri baltite cautand insecte si larve prin iarba, de multe ori alaturi de turmele cu mielusei care au inceput sa impanzeasca campia si dealurile.

       Padurea de deal pe care o vizitez eu, desi plouata si incetosata, rasuna de ciripitul pasarelelor. Printre frunzele moarte au inflorit hotarat viorelele, vizitate de albine.Pe pajistile mai de munte au aparut brandusele prin iarba.

       Matisorii de salcie au crescut acum marisori si se rasfata ca singurele flori ale padurii cand sub raze de soare cand sub picuri grei de ploaie.

Hatisul de subarbusti si stejari inca lasa vederii pe micutii padurii care au iernat la noi, pitigoi mari, pitigoi codati (care si acum pe 9 martie tot in pereche se invarteau dupa mancare,probabil deja s-au stabilit, s-au rupt de stol si vor cuibari undeva in apropiere) pitulici si multe vrabiute de camp, vrabiute care cred ca nu stiu de viata usoara de la oras a unor rude de-ale lor.Printre crengutele de jos misuna nevazut macaleandrul, din cand in cand lumina rosietica de pe piept il mai da de gol. 

        Pentru o clipa am tresarit de bucurie dar si de mirare ca vad cumva o barza neagra. Pret de o secunda doar, caci am observat repede ca e vorba doar de un cormoran mare care vaslea agale spre est. Zic "doar" desi nu ar trebui, prezenta zborului de cormoran intre Jiu si Olt e de data destul de recenta si nu foarte des.Totusi au inceput sa devina  o prezenta obisnuita si vara dar si iarna.

        Desigur ca zilelele astea multe evenimente importante au loc in  lumea pasarilor, sosiri si plecari, rasturnari de situatii si de teritorii, concerte,curtari si constituiri de familii,eu le-am descris doar pe cele la care am asistat personal in scurtele mele iesiri in natura de la sfarsit de sapatamana in zona de dealuri inalte si Subcarpati ai Olteniei.As vrea sa am mult mai mult timp si daca s-ar putea sa fiu in mai multe locuri deodata, asa de splendida si captivanta e salbaticia in aceste zile de inceput de primavara