Translate

Se afișează postările cu eticheta forest. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta forest. Afișați toate postările

luni, 11 martie 2013

Inceput de martie

   




       Primele zile de martie, asa numitele Babe, s-au terminat. 



       Inceputul de primavara a adus schimbari importante pe care vreau sa le sintetizez intr-o scurta postare. Doua sfarsituri de saptamana diferite,unul insorit si senin, cu dimineti inghetate cu bruma si dupa-amieze cu raze de soare, altul, cel din 9-10 martie, mai cald insa complet noros si ploios, cu dimineata de ceata groasa si picuri de apa pe vegetatie, balti mari de ploaie pe campuri.







   Un mare eveniment, despre care o sa vorbesc si separat, revenirea matasarilor,probabil intr-un scurt popas spre tinuturile lor subpolare. 



       Revenirea in stoluri mari a cintezelor de vara, cerul fiind deseori brazdat de aceste grupusoare vesele si ciripitoare zburand numai pe directia Nord.La odihna pe copaci se putea observa numarul mare de femele si tineret de anul trecut, multi dintre masculii rosietici petrecandu-si iarna la noi. 
       Pe langa paraie a aparut zborul fluturat al codobaturei albe.
       Gaitele inca stau in crangul lor preferat,parca intr-un numar mai mic insa.
       Sturzii de vasc au plecat definitiv, saptamana trecuta mi-au aruuncat ultimele priviri furisate din sezonul acesta si au plecat in cursul saptamanii.


 Au predat stafeta sturzului cantator care a sosit acum si umple padurea de cantecul lui sonor si placut. Mititel acest surz mi se pare acum. Seamana la penaj foarte mult cu sturzul de vasc, mai ales de la distanta, insa marimea il da de gol la prima privire. Mi s-a parut aproape o pasaruica cum sta el ascuns in crengi cu burta lui pistruiata. Concertul din padure ii apartine acum, mai ales pe ceata si pe amurg umple cu melodia lui padurea desfrunzita.

Cantecul mierlei e inca timid.
       O alta "disparitie" importanta saptamana aceasta, cea a sfranciocului mare care a plecat spre locurile lui de cuibarire din nord lasandu-si valceaua de iarna in "grija" unor pasari pe care nu le-am putut identifica inca. Iarba uscata si tufele valcelei rasunau de un ciripit puternic, de peste tot, insa nici cu ochiul, nici cu binoclul,cu nimic nu se putea percepe nici miscare, nici zbor nici culoare in directia din care venea ciripitul. Daca te apropiai cat de usor de locul cu pricina ciripitul inceta brusc dar nici o pasare nu se ridica in zbor spre identificare, probabil incremeneau in iarba si tufisuri ajutate de camuflajul penelor. Nu stiu ce anume ar putea fi,rasuna valceaua de ciripitul lor insa n-am putut sa ghicesc ce sunt fara sa le pot vedea.
       Alte stoluri galagioase sunt cele de grauri care s-au intors masiv din tarile calde.Saptamana trecuta, pe 2 martie mi s-a parut ca vad o silueta-doua de grauri singuratici acum insa am vazut cu adevarat intregi stoluri, unele mai mici, unele foarte mari, poposite pe campuri baltite cautand insecte si larve prin iarba, de multe ori alaturi de turmele cu mielusei care au inceput sa impanzeasca campia si dealurile.




       Padurea de deal pe care o vizitez eu, desi plouata si incetosata, rasuna de ciripitul pasarelelor. Printre frunzele moarte au inflorit hotarat viorelele, vizitate de albine.Pe pajistile mai de munte au aparut brandusele prin iarba.




       Matisorii de salcie au crescut acum marisori si se rasfata ca singurele flori ale padurii cand sub raze de soare cand sub picuri grei de ploaie.

Hatisul de subarbusti si stejari inca lasa vederii pe micutii padurii care au iernat la noi, pitigoi mari, pitigoi codati (care si acum pe 9 martie tot in pereche se invarteau dupa mancare,probabil deja s-au stabilit, s-au rupt de stol si vor cuibari undeva in apropiere) pitulici si multe vrabiute de camp, vrabiute care cred ca nu stiu de viata usoara de la oras a unor rude de-ale lor.Printre crengutele de jos misuna nevazut macaleandrul, din cand in cand lumina rosietica de pe piept il mai da de gol. 
        Pentru o clipa am tresarit de bucurie dar si de mirare ca vad cumva o barza neagra. Pret de o secunda doar, caci am observat repede ca e vorba doar de un cormoran mare care vaslea agale spre est. Zic "doar" desi nu ar trebui, prezenta zborului de cormoran intre Jiu si Olt e de data destul de recenta si nu foarte des.Totusi au inceput sa devina  o prezenta obisnuita si vara dar si iarna.
        Desigur ca zilelele astea multe evenimente importante au loc in  lumea pasarilor, sosiri si plecari, rasturnari de situatii si de teritorii, concerte,curtari si constituiri de familii,eu le-am descris doar pe cele la care am asistat personal in scurtele mele iesiri in natura de la sfarsit de sapatamana in zona de dealuri inalte si Subcarpati ai Olteniei.As vrea sa am mult mai mult timp si daca s-ar putea sa fiu in mai multe locuri deodata, asa de splendida si captivanta e salbaticia in aceste zile de inceput de primavara