Translate

miercuri, 27 martie 2013

CODROS DE MUNTE (1), Phoenicurus ochruros

CODROS DE MUNTE (1), Phoenicurus ochruros















































































































































       S-au intors din migratie si codrosii de munte. 















































      Doar ca se pare ca unii dintre ei s-au facut acum codrosi....de oras, si inca oras de campie. Am vazut ieri pe ninsoare o pereche de codrosi cautand de zor mancare prin iarba dintre cladiri, dar mai ales printre crapaturile betoanelor, probabil diverse insecte amortite de frig. Ei si cu o pereche de sturzi cantatori,oaspeti neobisnuiti in peisajul de cartier cu blocuri si parcari de masini dar si cu ceva spatiu verde intre ele.





     Codrosii mergeau repede-repede prin iarba inzapezita insa preferau aleile de beton culegand de-acolo cu cioculetul mic si ascutit diverse bunatati. 



   Codrosii mananca foarte multe insecte, doar spre toamna incep sa se uite si la fructe de padure.



       Spre orase se pare ca ii atrag oportunitatile de cuibarit, cuibareste in poduri parasite, in turle inalte. Zona lui salbatica predilecta ar fi cea de munte unde cuibareste in pereti de stanca. Se pare insa ca locuintele oamenilor , mai ales cele inalte, monumentale, gen biserici, blocuri, vile inalte, seamana cumva cu muntii de stanca si pietrarie din natura.
       Eu am vazut foarte des codrosi de munte in preajma manastirilor din zona de deal-munte bine impadurita.
       Aproape fiecare astfel de manastire inconjurata de padure si poieni avea perechea ei de codrosi de munte.
       Manastirea Nicula, urcata sus pe dealuri la marginea unei paduri batrane avea codrosii ei cautand insecte prin pajistea larga care gazduieste unul din celebrele pelerinaje ale tarii.







       Manastirea Stanisoara , o manastire foarte pitoreasca situata sus pe munte,la poalele Coziei valcene, avea desigur codrosii ei. 





       Foarte raspandit si in Moldova, la splendidele manastiri din acea zona am vazut chiar mai multe perechi intr-o pajiste, livada, semn ca mancarea si locurile de cuibarit sunt din plin acolo.

















       Am ales doar cateva exemple din toate regiunile tarii. In Dobrogea nu ma pot pronunta, nu am vazut, insa nici nu am fost prea des in padurile dobrogene, e neconcludent.
       In general am vazut codrosii la manastirile cele mai pitoresti, asezate aproape de munte, de dealul impadurit, inconjurate de multa vegetatie, cu un regim bun de umiditate si desigur insecte si fructe de padure, hrana de baza a codrosilor.

       Cea mai deosebita intalnire cu codrosul de munte a  fost insa cea de la manastirea Turnu din muntii Coziei aproape de Defileul Oltului.













 Acolo o pereche de codrosi isi facuse cuibul chiar in biserica, intrau si ieseau fara probleme pe un mic geam spart al unui luminator situat in bolta si isi hraneau puisorii cu mare spor. Biserica era construita cu coloane foarte inalte, pictate, sculptate si deasupra acestor opere de arta si arhitectura isi gasise un frumos spatiu o pereche de codrosi. M-a uimit viteza cu care intrau si ieseau sa-si hraneasca puii, practic non-stop. Venea cand mama cand tatal, era probabil o plenitudine de insecte in jur si le prindeau in zbor precum randunicile sau muscarii.Altii le cauta pe pamant, sau pe ziduri, se descurca in orice situatie.  Manastirea avea si un iaz mare care tinea umiditate, am observat ca umiditatea aduce dupa sine un numar mare de insecte ce intra in meniul codrosului.


     

 Dupa cum se observa si in filmulet masculul difera de femela, e si un pic mai mare insa penajul e net diferit, are o culoare negru inchis frumos asortata cu o codita rosie pe care si-o zbate deseori in felul codobaturilor.Femela e mai finuta cu o culoare delicata cafenie sau gri, depinde mai ales de lumina in care e vazuta, o culoare mult mai stearsa deci. Are si ea coada rosie. Coada este rosie pe dedesubt iar pe deasupra este bordata cu rosu longitudinal.
E destul de usor de recunoscut dupa aceasta codita care se vede rosie de departe si pe care o si misca nervos.
       Intrucat coloana care sustinea cuibul era mult prea inalta nu am putut vedea deloc puii, se pare ca sunt foarte draguti, mancaciosi si cresc repede.
       Am vazut codrosi de munte si la altitudini de  peste 2000 de metri , alaturi de fasele de munte si brumaritele de stanca. Acolo gasesc locuri naturale de cuibarit, in orice deschizatura facuta intre stanci, intre bolovani mari, iar hrana si-o gasesc cercetand pajistile alpine nesfarsite.Acela este mediul lor natural de unde isi trag si numele insa in ultimul timp au inceput sa cucereasca tot mai mult "muntii" artificiali construiti din piatra si beton de oameni chiar si la campie, dovada codrosii de munte vazuti ieri. E posibil insa si sa fi fost in pasaj si sa sa nu ramana sa cuibareasca in oras, trebuie sa mai tin sub observatie problema.







completare
               Azi 27 martie nu se mai vad bietii codrosi , sper sa treaca cu bine peste momentul acesta de iarna. De o zi intreaga ninge aproape  neintrerupt, cu fulgi mari si desi, zapada si frigul incepe sa cuprinda fara sa glumeasca intreaga natura. Pentru pasarile mai putin rezistente la iarna si proaspat sosite din migratie epuizate de forte trebuie sa fie un moment cumplit.
 Mugurii abia mijiti sunt cuprinsi acum cu strat gros de zapada.



  Stratul de nea de pe iarba, pomi, acoperisuri a crescut considerabil




 Bietul cuib de cotofana abia daca se mai zareste sub troian, cu closca prinsa dedesubt.
 Cotofana e  totusi o pasare robusta care stie ce inseamna iarna grea. Ma ingrijoreaza insa soarta micilor pasarele venite dupa sute si sute de kilometri si aterizate "acasa" intr-un astfel de infern alb. Cum ar fi codrosii de munte sau pitulicile pe care abia le-am vazut sosind.. O perioada  foarte grea pentru aceste pasarele.























2017, am vazut codrosi de munte pana in prima jumatate a lui noiembrie, neporniti inca in migratie, chiar si la munte, la atitudine mare, pe zapada.







22.03.2019









    In 31 martie un grup de cca 10 femele de codros de munte, impreuna, vanau insecte in cativa pomi infloriti. Probabil erau un grup de migratie, inainte de a ajunge la locurile lor de cuibarit.



































































August 2019, juvenili, pui abia zburati din cuib







































August 2019, un codros de munte cu un cioc mai deosebit, o mica malformatie a ciocului, defect care nu l-a impiedicat sa atinga varsta adulta, un frumos mascul teritorial, un invingator.





alte exemplare
















17 decembrie 2019, in Lunca Dunarii, Oltenia






12.03.2020, revenit la locurile de cuibarire























mai 2020, mascul tanar, probabil, foarte cantaret.







1 iunie 2020, juvenili din prima serie, zona submontana, Oltenia









































10 august 2020

















28 noiembrie  2020
















































17 iunie 2021




august 2021



































codrosii de munte intarzie cel mai mult la altitudinle mari dintre pasarile care parasesc aceste altitudini. Asteapta efectiv sa vina gerurile cele mai mari pana sa se indure sa plece, chiar si fasele de munte pleaca mai devreme.










6 august 2021



















































30 martie 2019


















































































17 iunie 2022, o familie de codrosi cu puii iesiti deja la zbor, altit.1700 m








17 iunie 2022







23 octombrie 2022




25 mai 2023


3 iunie 2023



1 sept. 2023












4 comentarii:

  1. Foarte frumoasă povestea, iar filmuleţul cu codroşii care cuibăreau în biserică m-a impresionat. În sud, vremea deja s-a îmblânzit şi zăpada se topeşte. Am urmărit şi eu cu îngrijorare un cuplu de grauri, în aceste zile cu viscol, care au suferit mult de frig. Dar au găsit o scorbură adâncă într-un copac şi s-au adăpostit de vifor. Cred că sunt, totuşi, nişte păsări rezistente... Adina (Casa cu perusi)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, ai perfecta dreptate. Graurii chiar sunt niste pasari rezistente, dar cred ca si celelalte..Codrosii azi nu se mai vad dar e plin de cinteze prin iarba cu zapada pe jumatate topita..sturzii sunt si ei la datorie..
      In fond rabufnirile astea de iarna in martie si chiar aprilie sunt un fenomen cunoscut si luat in calcul de pasari in intoarcerea lor acasa..

      Ștergere
  2. Avem si noi o familie de codrosii cuibariti sub acoperisul terasei din curte. Nu stiam ce specie sunt si am cautat. M-au ajutat foarte mult pozele d-voastra. La fel ambii parinti aduc insecte puilor , dar cateodata pleaca din cuib cu ceva alb ca o gelatina . Nu stim ce este. Ai nostri banuiesc ca migreaza deoarece toamna dispar si reapar primavara. Multumim ca ati scris despre aceste minuni mici.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc si eu, ma bucur ca i-ati putut identifica si ca ii aveti asa de aproape. Parintii mai curata cuibul de gunoiul de la pui, care are culoare alba si textura gelatinoasa.

    RăspundețiȘtergere