MIERLA (1), Turdus merula
Inceput de martie in padurea de la poalele Parangului. In micul crang de stejaris tanar mierloii au inceput sa cante, inca timid, dar foarte melodios. De acum isi asteapta consoartele si au pentru cine canta.
Toata iarna au stat imbufnati prin desisul uscat insa plin de fructe de padure. La marginea stejarilor, in jurul lor , si-au strecurat trunchiurile micute tot felul de arbusti : macesi, porumbari, paducei, crusini, lemn cainesc, soci, hamei, o increngatura ca de jungla as zice daca nu ar fi sub imperiul crivatului si al zapezii albe si reci.
Nu dispretuiesc nici livezile, mai ales dupa ce da ger puternic si zapada, iar fructele ramase prin pomi devin moi si gustoase.
Aceasta mica salbaticire incarcata cu bunatati il atrasese si pe matasar in decembrie ca oaspete ocazional, proprietarii de drept fiind insa mai multe mierle care acolo cuibaresc, acolo ierneaza, acolo isi duc viata lor ascunsa.
Primavara si vara cauta gandacei si viermisori prin iarba grasa si umeda, plina de floricele, de insecte si de alte....surprize.
Un sarpe pitit printre firele de iarba
Un fluture ochi-de-paun cu o aripa franta de la atata ploaie vijelioasa ce s-a abatut asupra lui
Paraiasul le asigura apa si umiditatea de care au nevoie. Frunzele de hamei, spinii de paducel si alte hatisuri greu de strabatut le asigura locurile de cuibarit. Atunci isi impart teritoriul, din padure se tot insira pe cate o bucata de teren proprietate personala a unei familii de mierle si incep sa se apropie de zona de livezi, fanete si vii de la marginea satelor, ocupandu-si fiecare spatiul sau.
Am dat peste un astfel de cuib ascuns in frunzisul unei vii salbaticite. Alaturi de struguri se "coceau" intr-un cuib vreo 4 pui de mierla, cuib de vara, iesiti din 4 oua micute de culoare albastra azurie. Incubatia dureaza 2 saptamani.
Puii cresc repede si stau foarte putin in cuib. Pleaca grabiti sau cad involuntar prin iarba, prin tufe, si sunt hraniti acolo de parintii lor.
Parintii incearca sa alunge pisicile din jurul cuiburilor cu acelasi sunet sacadat si puternic ca si silviile, sfranciocii,pitulicile. Pot spune ca am invatat sa "traduc" aceasta fraza comuna in limbajul lor si stiu ce inseamna. Interesant e ca specii diferite folosesc acelasi limbaj in aceeasi imprejurare. Probabil ca nu sunt chiar atat de diferite precum apar in clasificarile noastre.
Adultii si puii mai sunt vanati destul de des si de ulii, am gasit deseori pene de meirla puse roata, dupa metoda uliilor.
Masculii au o culoare negru intens si ciocul ori galben ori portocaliu. Femelele au o culoare maron, puii sunt tot maron si cu impestriteli cu negru.
Am in poza si un exemplar interesant de mascul de un an, de culoare "barbateasca" dar cu aripile inca tivite de cafeniul tineretii. Probabil un tanar tatic ocupat sa duca hrana la puisori intr-un parc salbaticit de pe malul Muresului.
Am in poza si un exemplar interesant de mascul de un an, de culoare "barbateasca" dar cu aripile inca tivite de cafeniul tineretii. Probabil un tanar tatic ocupat sa duca hrana la puisori intr-un parc salbaticit de pe malul Muresului.
Un alt exemplar, atat de negru incat batea spre violet,surprins in gradina Cismigiului.
La mine in Craiova mierlele sunt destul de rare. Am vazut cateva in batranul parc Romanescu dar prea rar si foarte sfioase. Am impresia ca orasul meu are o clima prea uscata pentru mierle, acestea au nevoie de parcuri umede,cu insecte si viermisori misunand in iarba si pamantul reavan.
Cele mai multe mierle le-am vazut in salbaticie.
Cea mai frumoasa amintire cu mierle o am din Muntii Almajului, in Caras-Severin. Era o dimineata frumoasa si senina si am avut chef sa ne ratacim cu masina pe un drum parasit, care venea de nicaieri si ducea niciunde.
Intr-una din vai s-a lasat deodata o ceata groasa, laptoasa, s-o tai cu cutitul, o ceata ca de iarna grea, desi era o zi de aprilie. In ceata asta ciudata au inceput sa se aseze la drum o multime nesfarsita de mierle, insa nu in stol ci asezate ca soldatii din zece in zece metri, de parca pichetau, sau aparau o linie de granita.
In ceata completa care inghitise drumul, padurea, cerul, tot, se iveau regulat, aproape de rotile masinii, mierle negre, ca niste soldatei de plumb de jucarie, cu cioculetele lor portocalii stralucind ireal in tonurile coplesitoare de alb si gri. Si astazi numesc acea vale Tara Mierlelor, pareau ca niste bastinasi uimiti iesiti la drum sa vada ce curiozitate a naturii le incalca lor imparatia. Nu parea sa le fie frica de masina, asa cum iesea ea din ceata treptat, probabil ca un Obiect Miscator Neidentificat, demn de a fi vizionat de tot poporul. In fata luminii farurilor stateau prudente pe marginea soselei insa dupa trecerea ei se asezau in mijlocul drumului sa se uite lung dupa masina. Era un drum atat de parasit si neumblat incat cu siguranta multi tinerei isi intrebau inteleptii tribului ce-o fi fost acea aratare la ei in padure. Am oprit masina sa incerc o poza doua insa atunci dispareau toate mierlele ca la semnal. Oricum nici eu nici aparatul nu am fi putut orbecai dupa mierle in ceata densa asa ca ne-am multumit cu privelistea de la drum din mersul masinii.
Sa revin insa in prezent, in acest inceput de primavara nici prea rece, nici prea cald, un inceput de sezon ca la carte.Masculii de mierla raman peste iarna la noi, femelele si puii in general pleaca. Acum masculii si-au delimitat teritoriile si incep sa-si aleaga perechile. Saptamana asta e perioada cantecului discret, foarte frumos si sonor, insa cantaretii inca stau pititi pe crengile joase.
In aprilie si mai incep sa-si cante din rasputeri intreg repertoriul, urcati pe cele mai inalte varfuri de copac, pe acoperisuri,pe suporturi la inaltime. E perioada lor de glorie si de fericire, perioada in care masculii se iau la intrecere in concursuri de muzica insa uneori si in paruieli propriu-zise, cu ciupituri de plisc si zburataceli de pene si fulgi.
De cantat prefera la rasaritul soarelui dar foarte mult si la apus sau chiar in amurg. Nu e o regula insa, canta des si cand au ei chef, indiferent de momentul zilei.
Femelele devenite mame misuna grabite prin iarba. Dar si masculii isi hranesc puii cu harnicie. E foarte simpatic sa zaresti cate un tatic negru ca pana corbului carand in pliscul lui colorat viermisori si dandu-i in cioc unui pui cat el de inalt, mare si maroniu, gata crescut, topaind si el prin iarba insa cam fara folos. Pana invata sa-si castige traiul mai trece un timp.
25 mai, juvenil |
27 mai 2020, juvenil |
10 martie 2021
iunie 2021, la latitudine 1600 m, mierla cu hrana pentru pui
Un juvenil, mascul, la sfarsit de august, schimbandu-si penajul spre cel de adult.
oct.2019
5 iunie 2021
febr. 2022
22 martei 2019
7 martie 2021
12 februarie 2022
16 februarie 2022
12 decembrie 2022
26 ianuarie 2023
10 decembrie 2023