Translate

Se afișează postările cu eticheta Скопа́. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Скопа́. Afișați toate postările

sâmbătă, 22 mai 2021

ULIGAN PESCAR, Pandion haliaetus

ULIGAN PESCAR, Pandion haliaetus
















         Intamplarea, dar si raritatea speciei la noi, au facut ca prima intalnire cu aceasta pasare sa vina atat de tarziu. Dar si cand a venit...mi-a oferit o satisfactie, o bucurie deosebita. Mi-a aparut in fata de nicaieri, la inceput a dat un ocol mare cu un peste prins in gheare, dupa care s-a asezat intr-un loc abordabil cu multa rabdare si precautie. Nu as fi vrut sa il sperii dar mi-ar fi placut sa il vad cat mai bine si cat mai de aproape. Si asta s-a si intamplat. M-a lasat sa il privesc, sa il admir, sa il fotografiez si filmez in timp ce isi manca pestele. 




     Pana la urma a plecat brusc, cu pestele in gheare, dupa ce a terminat de mancat capul pestelui. 





     Daca ar mai fi fost semnalata cuibarirea lui la noi l-as fi banuit ca duce restul de peste la cuib, la pereche, in caz ca ar fi mascul. Uliganul pescar insa nu cuibareste la noi, nu ierneaza la noi, trece doar in pasaj, cateva saptamani toamna, cateva saptamani primavara, in cateva locuri, si acelea situate mai mult in alte zone decat cele pe care le vizitez eu de obicei. Exista anumite mentionari ale unei cuibariri mai vechi in zona Deltei Dunarii, dar fara dovezi si fara ca aceasta cuibarire sa se repete in timpurile recente. In a doilea rand, mie mi s-a parut ca pasarea vazuta de mine ar fi femela, dupa marime si dupa colierul inchis la culoare din penaj, destul de bine marcat. Cam acestea ar fi diferentele care ar permite precizarea sexului la specie, sunt diferente insa subtile care pot fi cel mai bine apreciate atunci cand se observa o pereche si nu pasari solitare.













      Este o pasare care poate fi observata pe toate continentele cu exceptia Antarcticii, insa in numar mic, in numar limitat, si doar datorita faptului ca regiunile de cuibarire difera de cele de iernare, de cele mai multe ori. Exista si exemplare sedentare in anumite zone calde, cum ar fi cele din insulele Caraibilor, cele din Australia si Indonezia, din tari calde. Principalele populatii de uligan pescar cuibaresc unele in America de Nord, cu iernare in America Centrala si de sud, altele in Eurasia, in anumite parti ale ei, cu iernare in Africa Subsahariana sau in India. Sunt subspecii usor diferite in America de Nord si in Asia si Europa. Mai exista o subspecie in Marea Caraibilor si o a patra subspecie, ridicata de unii la rang de specie, in Australia si Indonezia.  Distributia lui seamana oarecum cu cea a soimului calator, raspandit in mai toate regiunile globului dar in numar limitat. Cred ca specializarea lui exclusiva pe peste l-a determinat sa isi impinga limitele tot mai departe, sa caute ape bogate in peste acolo unde vor fi fost ele, zburand puternic, peste mari si oceane si ocupand astfel toate teritoriile posibile, pe mai multe continente. 

   E o rapitoare de zi de talie medie spre mare, are marimea unui sorecar dar mai suplu. Pe mantie, pe cap, coada are o culoare maronie insa un cafeniu mai rece decat la sorecari si acvile. Totusi nu vireaza spre gri, desi de departe poate fi confundat uneori cu un pescarus cu mantia cenusie. Aceasta confuzie se face in principal din cauza siluetei dar si din cauza partii ventrale de un alb stralucitor.  La femele exista si un colier de pene mai inchise la culoare, exista si la masculi dar e mai sters, la unii chiar absent. Pasarea pe care am vazut-o eu avea acest colier destul de vizibil, de aceea banuiesc ca ar fi o femela, dar e greu de spus fara termene de comparatie, si la masculi e prezent in multe cazuri acest colier. Un caracter particular si care il deosebeste bine de alte rapitoare este o banda de culoare inchisa peste ochi.










   Ce are specific fata de alte rapitoare asemanatoare ei sunt picioarele, inalte, puternice, prevazute cu 4 degete si gheare si mai puternice, aceste gheare si degete avand proprietatea de a se putea grupa doua in fata, doua in spate pentru a prinde si tine bine pestele alunecos. Pielea de pe degete este aspra, cu protuberante si asperitati care permit si ele pastrarea prazii, o adaptare, pestele solzos si ud fiind foarte alunecos.Metoda lui de pescuit, desi seamana mai mult cu o adevarata vanatoare, este sa observe unde inoata pestele de la inatime mare de 10-20 m, avand un vaz exceptional de bun, si de acolo sa plonjeze rapid in apa, cu picioarele puternice despicand apa si prinzand prada, apoi ridicand-o in zbor catre vreun loc de-al lui unde sa poata manca in liniste. Intotdeauna incepe de la cap si asa a fost si in cazul pasarii observate de mine. 







      Eu l-am vazut ridicandu-se brusc de deasupra apei cu un peste mare in gheare, a zburat insa pe dupa un mic deal cultivat cu rapita insa nu a ramas acolo, a venit cu pestele si s-a asezat pe un stalp, loc unde a devorat fara graba mare capul pestelui. 










   Apoi a zburat iar cu pestele in gheare, cautand un alt loc sa devoreze restul. Daca ar fi fost mascul s-ar fi putut banui ca duce restul de peste, adica partea cea mai mare, corpul pestelui, ca ofranda partenerei in ritualul de curtare, sau si mai des, perechii aflate pe cuib, pe oua si pui. Dar nu acesta era cazul in situatia observata de mine, era un exemplar in pasaj si probabil o femela. Pur si simplu si-a cautat un loc mai bun pentru a manca restul de peste, stalpul fiind destul de instabil ca masa de hranire. Este foarte versatil cu locurile de hranire dar si cu cuibarirea. Isi poate instala cuibul si la inaltime, pe cladiri, pe stalpi, pe copaci, dar uneori si pe sol, daca e o zona in care nu are pradatori terestri. Isi pastreaza cuibul de la un an la altul si acesta creste in grosime si in inaltime  prin materialul nou adus in fiecare primavara, pana ajunge la marimi impresionante. Astfel ca o cuibarire de uligan pescar la noi cu greu ar trece neobservata, pur si simplu nu exista. Dealtfel nici in Europa de Vest nu cuibareste in numar mare, sunt citate cateva cazuri din Franta Centrala, din Scotia si Suedia, Norvegia. Mai multi cuibaresc spre est, Polonia, Finlanda, Ucraina si mai ales Rusia si Asia. Spre aceste locuri de cuibarire mai estice se indreapta si provin si uliganii nostri de pasaj. Poate aparea oriunde la noi in tara unde sunt ape mari bogate in peste dar aparitia lui e destul de rara si neregulata. 

     O pasare de prada specializata aproape exclusiv pe peste, cca 99 % din hrana lui o constituie pestele, rar mai prinde si cate o pasare de apa sau un amfibian, o reptila. O specializare care presupune o stiinta deosebita in a-si alege prada si a o dovedi, o exclusivitate care il face ca deseori sa cada prada foametei, mai ales in cazul tinerilor neexperimentati, sau a deciziilor gresite. Se intampla sa se arunce asupra unei prazi prea mari, asupra unor pesti prea puternici care reusesc sa ii traga la fundul apei si sa ii inece. Nu e viata usoara cea pe care o duce uliganul pescar, doar pasarile foarte bine adaptate si pregatite pentru viata ajung la deplina maturitate si la varsta reproducatoare, putand trai in salbaticie si pana la 25-30 de ani. Maturitatea sexuala e atinsa pe la 4-5 ani. Ritualul de curtare este foarte frumos si complex, cu zboruri de dans si cu ofrande, cu strigate specifice. La noi foarte rar se poate intampla sa putem asista la astfel de jocuri nuptiale, ele au loc in preajma locului de cuibarire, deci nu la noi.











    Iernile si le petrece in tarile calde, nu ramane deloc in zona temperata, nu isi poate permite niciun fel de inghetare a apelor unde plonjeaza dupa pesti. Exemplarele care trec pe la noi stau cateva saptamani sau zile, in lunile de primavara si cele de toamna, apoi isi continua drumul spre Africa subsahariana, infruntand multe pericole, mai ales cel al epuizarii si foametei. Si totusi an de en, exemplare viguroase si inteligente, pregatite la maxim pentru viata, isi duc calatoriile la bun sfarsit, reusind sa dea viata la noi si noi uligani pescari micuti, care vor lua incercarile de la capat pentru specie, fortificand-o. Prin coloritul ei, prin suplete si vigoare, prin intreaga ei infatisare, e una dintre cele mai frumoase pasari de prada care pot fi vazute in Romania.