PITULICE DE MUNTE ORIENTALA, Phylloscopus orientalis

       Alte locuri foarte bune pentru gasit specii accidentale sau foarte rare, pentru a putea adauga o specie noua la blog, le-am considerat a fi digurile care inainteaza lung in mare, acestea putand fi alese ca scurte locuri de popas de migratori sau de populatii in mica expansiune. Iarna sunt locuri foarte bune de observatie insa pe timp de mai m-au intampinat cu un aer de pustietate. Dezamagirea nu a fost atat de mare pentru ca m-au intampinat cu frumusetea florilor de maces proiectate pe albul pietrelor care stavilesc apele. Privelistea avea un aer mediteranean, de sarbatoare cu amenajari florale, digul parea impodobit ca pentru o nunta.

     Destul de repede am observat ca in arbustii de maces misca ceva, foarte micut si foarte rapid. A urmat o adevarata cursa pentru prinderea in cadru a micutei pitulici care nu voia sa stea decat in cea mai mare desime a arbustului de maces.

    Zarisem o pitulice cu un abdomen foarte alb, nu alb murdar, nu cenusiu ci alb frumos, curat asa cum numai pitulicea sfaraitoare ar avea. Pitulicea sfaraitoare insa este foarte aurie la cap, la spranceana, la obraz si albul pieptului si abdomenului este suflat cu auriu pe flancuri. Ori aceasta pitulice parea sa nu aiba galben deloc, doar putin la partea lunga a aripii si la tartita, un galben sters. M-am gandit atunci la pitulicea fluieratoare, insa aceasta nu are niciodata albul de pe abdomen atat de curat si stralucitor, e un alb murdar, un crem mai bine spus, la exemplarele decolorate de galben. Singura pitulice cu pieptul si abdomenul atat de curate in alb este pitulicea de munte, specie care a fost despartita de fapt in doua specii, cea orientala si cea vestica. Pitulicea orientala cuibareste in Balcani si nu ar fi exclus sa existe si la noi vreo cuibarire. Alergand din copacel in copacel dupa pitulice, fara mare succes in desimea macesilor, am avut noroc la un moment dat sa se aseze in niste corcodusi salbatici pitici, cu frunzisul mai rar unde sa pot face poza. Am observat atunci ca sunt doua, posibil o pereche. Penajul era in nuanta gri decolorata, gri palid, cu aripile mai lungi decat cele ale pitulicei mici dar mai scurte decat ale pitulicii sfaraitoare.  

     I se mai spune si pitulice balcanica, desi Balcanii par aproape, la noi nu s-a instalat specia, prefera climatul arid specific mediteanean, vegetatia de arbusti a acestor tinuturi. Nu stiu daca au ramas pe dig, poate a fost doar o scurta trecere, dar nu pot sa afirm acest lucru. De cautat le-am mai cautat intr-o singura alta zi si nu am mai gasit nici tipenie de pasare pe dig, cu exceptia pescarusilor. 

      Zona ei de cuibarire tipica se afla in Peninsula Balcanica, din care Romania nu face parte, in Turcia si in Orientul Mijlociu, cel mai mult in zone costale, cu influenta marina mediteraneana directa. Se poate spune despre ea ca e o pitulice levantina. Nu cred ca la noi in tara ar putea fi gasit altundeva decat in Dobrogea, in stricta apropiere de mare. 

     Este o pasare insectivora si chiar si iernile levantine i se par mult prea reci si ploioase astfel ca ierneaza in Africa, mai ales in zona Sudanului.