Translate

luni, 11 ianuarie 2021

RATA CU CAP ALB, Oxyura leucocephala

RATA CU CAP ALB,  Oxyura leucocephala






































       O rata foarte rara la nivelul tarii noastre, dealtfel cu o populatie mica si pe plan mondial. Specific ei este o coada destul de lunga si ascutita, pe care o tine deseori indreptata in sus. Dealtfel, "oxyura" chiar asta inseamna in limba greaca, "coada ascutita". Coada aceasta, a fost si cea care mi-a atras atentia in teren, in conditii de fotografiere foarte dificile. Uneori chiar cred ca exista Domnul Ghinion, unul din acela personificat, malitios, care se amuza punandu-ti in crescendo piedici in cale. Nu am multe zile la dispozitie ca sa ajung in celalalt capat al tarii, la lacul Techirghiol, iarna. Mi-am gasit o astfel de zi pe o vreme ce parea blanda, de toamna, desi in miez de iarna, 9 ianuarie. A fost blanda vremea pana am ajuns eu la malul lacului. Deodata s-a pornit un amestec de ploaie torentiala cu lapovita si vant. Pe o ceata si o intunecime incredibila am zarit o astfel de codita in punctul cel mai indepartat al lacului. Palele de vant imi intorceau pe dos umbrela cu care protejam aparatul, lapovita batea orizontal si cu putere in obiectiv. Bineinteles ca nu imi pasa nimic de toate acestea, bucurie mare ca am zarit rata. Stiam ca nu aveam cum sa focalizez de doamne-ajuta la acea distanta uriasa si pe nor si pe lapovita dar nici la asa o ceata totala nu ma asteptam la luarea in vizor. Am crezut ca imi pierd eu vederea,  cand ma uit mai bine, cum-necum o pata mare de condens in interior pe lentila obiectivului, ceva ce nu mi s-a mai intamplat niciodata. Am pozat totusi in orb, fara focalizare, si a iesit ce a iesit.  




       Asta e, ghinion dupa ghinion in ce priveste fotografierea, insa bucuria observatiei ramane pentru mine.  Din pacate rata mi-a dat doar cateva minute de observare apoi s-a pierdut in spatele a ceva ce parea un grup de corcodei cu gat negru. 



Oricum, nu mai puteam face nimic pentru ca aparatul devenise orb de umiditate, numai apa inghetata curgea peste tot in jurul meu. L-am incalzit o foarte lunga bucata de timp in masina, pana i-a pierit condensul, insa a pierit si ratusca si posibilitatea de a o mai gasi, intrucat ceata pe lac s-a accentuat foarte mult. 
      De ce lacul Techirghiol, si de ce iarna? Pentru ca este o specie de rata care doar ierneaza la noi, vine in numar foarte mic, si locul ei preferat de iernare e lacul Techirghiol. Se pare ca inainte vreme erau vazute in numar mai mare, in ultimul timp sunt o prezenta scumpa la vedere si numeric si ca frecventa chiar si pe Techirghiol. 
      Au mai fost observate sporadic si pe Olt si pe alte lacuri din Baragan la iernat, putine (sau mai curand cate una), amestecate printre alte tipuri de rate. Cea mai buna si mai regulata observatie a lor se poate face in fieful ratelor cu cap alb de pe lacul Techirghiol, locul lor preferat de iernare. Se spune ca ar fi fost acolo la iernat si  cateva zeci, azi si doua-trei sunt o sarbatoare.  Unde sunt ratele cu cap alb de altadata? Poate candva imi voi face timp sa haladuiesc mai mult timp la Techirghiol la vreme de iarna. Hmm, cam greu de crezut, avand in vedere distanta si vremea neimbietoare a iernii, cu polei si inzapeziri, cu viscolele Dobrogei si ale Barganului... La Olt observatiile de rate cu cap alb sunt foarte rare si neregulate, sansele sunt slabe. Bineinteles, imi pastrez regula de baza de a nu merge sa vad pasari descoperite de altii, ci sa gasesc eu exemplarele in mod spontan. 
    Ratele sunt foarte sperioase si prefera cele mai inabordabile cotloane. Acum am  observat-o la prima ora a diminetii, nu intamplator probabil. Fiind rate scufundatoare, avand si activitate nocturna, probabil ca sunt mai vizibile la rasarit si apus, pe timpul zilei stand undeva ascunse in adaposturi.
      Prefera apele saline, salmastre, in afara de Techrighiol nu sunt multe lacuri sau zone de apa care sa intruneasca conditiile preferate de ele.
      Se spune ca mai demult, tot in trecutul obscur si voalat de mistere, rata cu cap alb ar fi si cuibarit la Techirghiol si Agighiol. Posibil, dar o cuibarire nu a mai fost dovedita, sau redovedita, de mult timp. Locurile ei predilecte de cuibarire, ale speciei deci, sunt in Asia Centrala, mai ales in Kazahstan. Ramane intrebarea daca s-a micsorat numarul ei la locurile de cuibarire sau pur si simplu si-a schimbat preferintele pentru locurile de iernare.
   Vorbind de aceste locuri, trec si pe la noi in numar foarte mic, dar majoritatea ierneaza in Turcia. Exista populatii si cuibaritoare si de iernare si in Spania. Acolo intalneste si o ruda a ei mai apropiata, rata jamaicana, o specie exotica, cu care poate hibridiza.
     Este o rata de marime mica, de culoare cafenie, iar numele de "cap alb" vine de la penajul nuptial al masculului. Acesta are un cap de culoare alba stralucitoare, culoare bine pusa in valoare prin contrast de o calota subtire neagra, si un cioc de culoare albastra. La noi in tara mult mai rar apar masculii, cel mai des sunt vazute femele. Acestea au o culoare cafenie peste tot corpul, la cap au o dunga transversala brun inchis peste obrazul alburiu. In conditii bune de vizibilitate sunt inconfundabile, au si un cioc gros caracteristic, cu un fel de umflatura la baza.
      De cuibarit, o face pe lacurile salmastre din stepa, lacuri care sa fie si bogate in hrana, dar si nederanjate de prezenta oamenilor, de rapitori, este o rata sensibila si pretentioasa la conditiile de trai. E o specie vulnerabila, din cauze multiple si complexe, facand protectia si redresarea ei dificile de realizat.

Inceput de decembrie, o rata cu cap alb sosita la iernare pe Olt. La foarte mare distanta de tarm, pierduta printre mii de lisite si sute de rate sunatoare, foarte greu de reperat, de fotografiat (pozele sunt de fapt capturi de pe filmare), si totusi o prezenta deosebita si simpatica prin silueta, codita ei verticala si culorile specifice la cap. Exemplarul este o femela sau o rata imatura.







    In decembrie 2022, in sfarsit am gasit o rata cu cap alb care m-a lasat sa o observ mai de-aproape. Nu a fost usoara gasirea ei, am scanat cu mare grija niste pescarusi si mare mi-a fost bucuria cand am gasit-o amestecata printre acestia. Destul de repede i-a lasat pe pescarusi si s-a atasat unui grup de lisite. A traversat lacul cu acestea si cand lisitele s-au apucat sa manance scufundandu-se in felul lor caracteristic, rata cu cap alb le-a parasit si a inceput si ea sa se hraneasca, pe cont propriu, singura pe imensitatea lacului rascolit de vant, scufundandu-se vioi si inotand repede spre celalalt mal, cel de unde pornise cu listele initial. Am alergat dupa ea prin vant si ploaie o ora intreaga, sperand sa vina cat mai aproape, sau sa o aduca valurile, pentru  a-i face fotografii si mai ales filmari, care sa-i zugraveasca si mai bine miscarile si scufundarile viguroase si felul ei de a fi si a se hrani.



























Prima data am zarit-o printre pescarusi, apoi s-a amestecat cu un grup de rate lingurar. Apoi a zburat si s-a atasat unui grup mare de lisite.














































































Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu